47 matches
-
putere să ne opunem întotdeauna răului omenesc și că nenumărați oameni au fost sfărâmați fără să știe de ce într-o uriașă revărsare de suferințe. Păstrăm încă șansa, pentru că mai sunt cuvinte care n-au fost siluite sub marele și greul zăbranic al lungii nopți românești, însă va trebui curățat de mâl și de alte viituri întregul lexic, pentru că multe cuvinte au fost compromise. În ,,Ce blestem ne-ai trimis, Doamne” ...de mor copiii în fașă, de intră în noi corabia morții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita fugă". Episod rarisim, senin: O caleașcă trasă de fluturi străbătând "priveliști de vis", duce, ca în basme, într-un ambient de pace. Discursul în zăbranic cernit, reluat de la un volum la altul și devenit o patetică monodie, excelează în miresme metafizice, constituindu-se astfel într-un produs liric definitoriu. Neconsolată de dispariția propriei surori, Sora mea de dincolo (1980) un fel de bona dea modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Hecuba prăvălită la pământ și lovindu-l cu pumnii - gesturi rituale, menite să cheme duhurile celor morți din adâncurile unde zac -, această ultimă invocare, așadar, nu mai este decât un ritual zadarnic. Din răposatul Priam a mai rămas doar amintirea zăbranicului așternut peste chipul lui. Pentru femeile din Troia, marii dispăruți nu se vor mai întoarce niciodată, așa cum nu se va mai întoarce Hector din Andromaca lui Euripide, acest Absent pe care Andromaca nu-l poate invoca decât ca pe dovada
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a binelea. În scena următoare, Tezeu, revenit și el din ținuturile morții, îl imploră pe Heracles să-l lase să-i vadă chipul, pe care acesta și-l ascunsese sub propria-i mantie, așa cum obrazul morților e ascuns sub un zăbranic: Heracles nu voia ca dezonoarea lui să se răsfrângă și asupra lui Tezeu. Tezeu insistă, spunându-i că nici un răzbunător (alastor) nu e chemat în ajutor de un prieten pentru a-i face vreun rău acestuia. El vrea să-l
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ibid.) (DA, s.v. bălăoană, atestă aceeași formă feminină în Gorj), a hornonoí "a bodogăni"54, truștuieli "mustrări, răstiri" (cf. DLR, trustuială, atestat pentru nord-estul Olteniei). Întâlnim, de asemenea, multe elemente lexicale, morfologice sau fonetice populare: coșmolie, învolvorât, iepangea, gogeamite, ferdelă, zăbranic "broboadă, testemel; borangic", bălăngăí, a gârăí "a cârâi". Aceste elemente impun expresiei o deosebită vigoare. Cu unele inadvertențe și momente false ale narativității, nuvela, prin expresia sa, își salvează mult din calitatea artistică. Trăsătura caracteristică a nuvelelor și romanelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de zăbranic, străvezie și totuși destul de deasă spre a cerne și a arunca la o parte toate ispitele și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia, și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați de țipătul gâtuit al unui cor, cu lumânări agățate de nasturele uniformei. În lacrimi, nevastă-mea, chinuită să-și degajeze monumentalitatea obstretică dintr-o birjă, se dete jos odată cu unul dintre morți din carul lui, găsindu-se față în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu Prichindel. Alerga ușor ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era învăluită... Mult au alergat așa... Să stăm, să mai răsuflăm! a zis Prichindel amețit, când au ajuns într-o pajiste. Dar ea, ce să-l asculte?... De unde-și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj, cu ajutorul slugilor mele, un cufăr mare cu obiecte de valoare practică. Unchiul scăpătat al Zittei, samsarul fără noroc, care la șaptezeci de ani părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
este foarte important să o ajungă din urmă dar chiar când crede că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
kilometri, În stânga sau În dreapta În fața dezlănțuirii ucigașe a vulcanului! Nu ne doream, acum, decât să fim cât mai departe de Java fierbinte. Doamne ajută!!! Dimineața trecuse călduroasă și sosi și după amiaza ucigător de arzătoare... Soarele Își ridicase de pe față zăbranicul său de aburi roșietici, și ajuns În răscrucile cerurilor, Își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul ștres al adâncurilor, discul său alb de lumină topită; iar din ceruri peste pământ, ca dintr-o imensă sită, mâini colosale și nevăzute cerneau o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Îmi aduc aminte de toate aceste amănunte, care mi s-au întipărit clar în memorie, pentru că erau înseși imaginile durerii; priveliști care ar fi putut cândva să inspire plăcere, dar nu mai erau în stare. Vedeam totul ca printr-un zăbranic negru de tristețe, remușcare, nehotărâre și teamă; și aveam simțământul că port, în locul inimii, un mic coșciug de plumb. Lizzie, plimbându-se alături de mine, își plânsese tot plinul peste amintirea lui Titus; plângea și acum, destul de des, dar parcă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prezentul nostru „al bibliotecarilor”. Nu e numai un fel de a mulțumi domnului Teodor Pracsiu ci și gândul că poate fi de folos cuiva „omagiind” pe cel ce ne-a sprijinit și însoțit existența noastră. Înainte ca timpul să arunce zăbranicul peste ce încă mai este viu în memorie, încredințez aceste pagini văzutului și nevăzutului cititor. VIAȚA ȘI CĂRȚILE EI PRACSIU, Teodor I, critic și istoric literar, epigramist. S-a născut la 2 iunie, 1946 în orașul Râmnicu Vâlcea într-o
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
unui autor aproape nonagenar, dar sunt izvor proaspăt de energie spirituală într-o lume atât de bulversată ca aceasta în care ne este dat să trăim. Se spune că cei care ne părăsesc dispar doar când uitarea își aruncă cernitul zăbranic peste ei. Într-o zi de început de florar, 9 mai 2008, dr. Paul Trosc ne-a părăsit pentru totdeauna. Prof. Dr. I. Iacobovici în introducerea la Tratatul de chirurgie din 1943 (început dar neterminat) scria: „Chirurgii, cei mai mulți mor de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
largul Mării Marmara legănat în vise de mărire, urzind planuri nebunești de cucerire, triumful Islamului asupra Europei. Dacă visele furtunosului Padișah se vor împlini, dacă popoarele Europei vor cădea sub călcâiul de fier al Fatihului, o întunecată epocă, ca un zăbranic negru -, se va așterne asupra Europei și a milenarei sale culturi. Și când te gândești, spune Maria, că toți cuceritorii, în setea lor nebună de cucerire, își iau drept steag crezul "războiului sfânt". Unde-i sfințenia? În jaf? În siluire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sf. Maria și slujba se ținea afară, în fața unei mulțimi în care am remarcat numărul mare de africani. Amplificatoarele asurzitoare, înghesuiala, poate chiar ritualul slujbei catolice pentru mine străină, dar mai ales uriașa plasă de sârmă ce acoperea - ca un zăbranic - o bună parte a fațadei (catedrala se afla în reparații) mi-au stricat bucuria marii revederi. N-am revenit la Notre-Dame în cele zece zile pe care le-am petrecut de data aceasta în capitala Franței. * Pe primul plan a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
celor doi reeducați pe post de cerberi ai respectării regimului de Cazimcă. După vreo două zile, Calciu ne comunică prin morse „că Vică a încetat să mai mănânce”. Pe fața D-lui Petrașcu s-a așternut o umbră ca un zăbranic spunându-i lui Pop Aurel din când în când: „Cât o să mai poată rezista? Cât o să mai poată rezista?” în adevăr, în starea de cașexie înaintată, cu edeme până la mijloc, în care era, cu traumele datorită bătăii, cu lipsa de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Geo Vasile Ca și cum ar fi ultimul, Venera Antonescu oferă cititorilor acest (grafic) îndoliat volum Zorilor Zăbranic, alcătuit din 53 de poeme inedite (scrise în 2002) și 28 de poeme selectate din cărți anterioare precum Stelele lui Filoctet, Dincolo de coclauri, Umblet subțire, Aud înfrunzire, Al luminii arbor. Florilegiul la care ne vom referi, cuprinde, spre iluminarea lectorului
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
volumele de acum 30, 20 de ani anticipau o crepusculară dornică de a se mistui într-o eminesciană Nirvana (cupio dissolvi), precum și o senzitivă a stărilor purgatoriale cu cromatica și sonurile lor de precursori ai morții (întreg amurg și zori, zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă poetică, pe confesiunea ultimativă emisă parcă dintr-un limb postum. Sunt mesaje venite parcă dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
autoritar întregul spațiu sensibil, motivînd preferință poeților pentru obiectele capabile să o pună mai viu în evidență. Vom avea așadar de-a face cu brîuri și panglici, cu horbote și dantele, cu falduri și draperii, cu valuri, crepuri, lințolii, zaimfuri, zăbranice - într-un cuvînt, cu tot ce poate afirma viața expresiva a liniei, făcînd-o să învăluie, să curgă, să fluture, să mîngîie, să tremure, să vibreze. Vom fi înconjurați mereu de vîrtejuri, volute, spirale, de curbe și serpentine, de bucle și
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
Cu opt ani mai tîrziu (1909), într-o bucată apărută în Viață românească se puteau cîți următoarele rînduri: "îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fîlfîia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu, țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era-nvăluită...". Secesionism sadea! Unde? La I.L. Caragiale, în nuvelă Calul dracului. Vom reveni.
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
etc.). Motivul zborului nocturn definitivează tabloul, dominat de atotputernica lună plină: "Alerga ușor, ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era-nvăluită"" Odată redevenită tânără, zâna devine un dublu terestru al astrului selenar, "strălucind și ea pe pământ cum strălucea luna-n cer". Simbol feminin prin excelență (dată fiind dependența
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]