89 matches
-
ce îmi spui: „Lasă dragostea să doarmă printre rânduri înnegrite De-un condei purtat de doruri și de patimi rătăcite. Lacăt inimii mai pune, rana veche nu-o deschide, Că-i stă bine amorțită. Mi-ai fixat-o între firide Zăbrelite ca să steie-ncătușată, doar ții minte?... Rost n-are să mai citești ne-nsemnatele cuvinte! Văd bărbia, ți se mișcă, ochii lacrimi nu mai au; Ce-ai făcut din viața noastră?... Dar te vreau Să rămâi la masa ta! Nemurirea, tu mi-
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
lumina înviind în sfârcul de umbra care ma definește. Unde-ai fost până acum de n-ai trăit? Și ce-ai așteptai de te-ai lăsat sedusa de tine însăți? Treci prin toate ușile închise până la mine și nici ferestrele zăbrelite nu-ți sunt stavila prin ziduri te strecori nevăzuta, neauzita și te instalezi în mine confortabil ca-ntr-un cuibar de neliniște. Așa ești tu, de nelepădat, de neînlocuit, imperios necesară! Nici nu pleci și mi se face de tine
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
cel istoric, este predominant.Totodată, autorul se consideră „cavaler din veacul efemer”, în poemul: „Hohotul tăcerii”: „Tăcerile ce-ades mă înconjoară / Cu așteptări ce nu primesc răspuns / Îmi sparg timpanele! Raza solară / A-ncremenit în spațiul nepătruns // (...) // La poarta unei inimi zăbrelite / Eu, cavaler din veacul efemer, / Ținteam săgeți din gânduri nălucite / Închise în poemul mesager”. Emoționantă este și poezia „Dor de emigrant” în care, cu o sinceritate dezarmantă, autorul își așterne gândurile și sentimentele față de țara de unde a plecat. Poezia este
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
asta, Aloim. Trebuie să înțelegi singur. Altfel, se poate ca imaginea văzută să nu fie cea adevărată. ― Vorbești în dodii... ― Se prea poate. Sunt obosit. Veștile zilei de azi nu au fost tocmai fericite. Aloim privi prin fereastra îngustă și zăbrelită care dădea dincolo de zidurile Abației. Se înnoptase și cerul era senin. Și el fusese unul dintre cei care îi dăduseră vești proaste Abatelui. În dimineața aceea zăbovise pentru câteva ore în fața porții principale a Satului de Clone. Profitase de vizita
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Silistra. Tot atunci publică prima poezie în grai aromân, în revista „Armatolii” din București. Urmărit de neșansă, își vede imprimată o culegere de poeme, Înmuguriri, în 1940, dar, în învălmășeala evacuării Cadrilaterului, volumul se pierde la tipografie. Altă culegere, Doruri zăbrelite, alcătuită în închisoare, nu a ajuns să fie tipărită, dispărându-i la locul detenției. Câteva poezii îi apar în Antologie lirică aromână (1975), altă încercare de a-l include în antologia Un veac de poezie aromână (1985) eșuând, fiindcă autorul
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
înăuntru, dar înserarea va învălui din nou temnița goală, la fel ca și azi, Velasco se simți dintr-o dată jignit. Pe când se ruga împreună cu Luis Sasada, dintr-un colț al temniței se auzi pe neașteptate zgomot de pași și ușa zăbrelită se deschise. În lumina lumânării se ivi chipul turtit ca de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o umbră mare și cocoșată se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
populară) „Demult, prea demult, când soarele cu mândru chip de tânăr cobora la horă-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în greatemniță, zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe muncelul lui, la margine de drum părăsit; înainte-vreme însă, în fiecare sară era împresurat de focuri de popas. Iar noaptea, după ce cărăușii se linișteau, după ce tăciunii mureau în spuză și cânii se făceau covrig sub chilne, cele trei ferestre zăbrelite luceau încă până târziu în straja a treia a nopții. Luminile lor parcă întindeau fire vii pe toate drumurile văii - spre drumeții întârziați. Într-un rând, sara, Petrișor Damian de la Cornul Caprei era cu chef și sta în bătătura hanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nababului. Sunt neașteptate și fără un program anume, dar se desfășoară la fel. Primul semn este un mesager care sosește în fugă și se năpustește la hijra. Imediat, cineva aleargă în camera gongului, o cameră de la etaj, cu o fereastră zăbrelită, aflată chiar deasupra intrării în zenana. Gongul uriaș este lovit și încăperea acționează ca o cutie de rezonanță, dislocând o serie de sunete înfundate, ca un râgâit dulceag ce vibrează în toată aripa făcându-i pe locuitorii ei să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adus de tancurile rusești. Înainte să moară de bătaie și epuizare, arendașul apucase să ia din mâna lui nea Mitu Păcătosul și să mănânce câteva mere verzi pe care caporalul din Satul cu Sfinți i le Întinsese printr-o ferestruică zăbrelită a unui vagon de vite În care erau cărați ocnașii În diferite tabere de muncă silnică răspândite pe Întreg cuprinsul țării. Ca păzitor de ocnași, Mitu - căruia, pe atunci, nu i se spunea Încă Păcătosul - nu a făcut mulți pureci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
balamucului. Câțiva paznici alergară după el, Însă se lăsară păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci. Se opri, fără să șovăie prea mult, În fața unor ferestre zăbrelite. Își Înălță cu greu căpățâna chinuită, Își vârî botul printre drugii groși de fier și necheză ușor. Deținutul-pacient Mihai Enin Îl auzi și pentru prima oară În viața lui se simți fericit și ușurat, așa străbătut cum era de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tatăl său zâmbi ușor. — Nu-ți face griji pentru el, spuse. E targuí, și nu există nimeni pe lume în stare să prindă un tuareg solitar în deșert. L-au trezit lumina și liniștea. Soarele pătrundea din belșug prin fereastra zăbrelită, luminând șirurile lungi de cărți și făcând scrumiera de alamă plină de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase deșteptarea, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a cânepă îmbibată de rugină, unde se vedea o mățărie încîlcită de țevi de diferite mărimi, ieșind din pereți, cotind rotund pe după colțuri, pline de robinete și manometre. Pe jos, cimentul umed pâlpâia stins sub lumina strecurată printr-un gemuleț zăbrelit, aflat foarte sus, aproape de tavan. Priveam fascinați țevile. Unele erau mai groase decât trupul nostru, altele subțiri cât degetul și nesfârșit de lungi. Am străbătut în tăcere sala țevilor și am deschis altă ușă de metal, care dădea în sala
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și această odăiță era tot de tablă, dar avea un gemuleț prin care, săltîndu-ne pe vârfuri, am putut privi înăuntru. Am înghețat. Camera era străbătută în diagonală de o rază lată de lumină, venită de foarte sus, de la un geam zăbrelit. Raza răspândea și în jur un abur luminos, așa încît am putut vedea ceea ce n-am fi vrut să vedem niciodată; în camera goală, cel mult de trei pe trei, stăteau față în față doi copii complet dezbrăcați. Raza se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spirit cu "iubita"? Te-am salvat, Allan, să știi... IV Mă deșteptam în fiecare dimineață cu o nouă mirare. Patul meu de campanie se afla chiar lângă ușă, și cele dintâi priviri descopereau o încăpere ciudată, cu fereastra înaltă și zăbrelită, pereții vopsiți în verde, un vast fotoliu de paie și două taburete, alături de o masă de lucru, câteva litotipii bengalice, bătute în ținte de partea dreaptă a bibliotecii. Îmi trebuiau câteva minute ca să-mi amintesc unde mă aflu, să înțeleg
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
județean al organelor de ordine. Însă nu am poposit în vreun birou de la nivelele superioare. Am coborât niște scări de beton și ne-am pomenit la demisolul clădirii, într-o incintă mirosind a jilav și aer stătut, ale cărei ferestre zăbrelite dădeau deasupra trotuarului și în care se aflau o măsuță și trei scaune. Primul care se așeză fu inculpatul. Fără permisiune. Cu voie de la sine, Tocmai el care, de obicei, era pus cu fața la perete. În picioare. Cu mâinile răsucite la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite de-o parte și de alta a ușii duble, cu ferestre zăbrelite prin care poți băga mîna și le deschizi pe dinăuntru. Crezu c-o s-o poată vedea și pe bunica lui Cano, dar Țanțoșa scoase a doua serie de țipete din acea dimineață de sîmbătă, silindu-l să se scoale imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în A-me-ri-ca, Am un băiat dincolo de mare, Am un băiat în A-me-ri-ca, Și cu mine-o să se-nsoare. Se uitară printr-o gaură dintre traverse, spre un drum cu digul canalului pe o parte și pe cealaltă cu ferestrele zăbrelite ale unui depozit. O fetiță sărea coarda și-și cînta într-un cerc de lumină sub un felinar. — Copilul ăsta-i prea mic să fie treaz la ora asta, zise Coulter. La ce rînjești? — O clipă am crezut că vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Am încercat să le explic doctorilor ce se întîmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. Noi știm mai bine ca tine", mi-au zis iritați, închizîndu-mi gura și trimițîndu-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cumva visasem acest amănunt. Încă mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în minte râsul nervos al unui doctor înghesuit de pacienți cu figuri amenințătoare, la spital. Și, din nou, fata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un șir de la un capăt al vechiului pod Galata la celălalt. Dintre toți candidații care le-au bătut la ușă a fost numai unul, unul singur pe care l-a simpatizat din momentul În care l-a zărit din spatele paravanului zăbrelit. Un bărbat corpolent, Înalt pe nume Riza. Avea o barbă deasă și o mustață subțire, niște ochi negri, mari și triști și era, nici mai mult nici mai puțin, cu treizeci și trei de ani mai mare decât ea. Mai fusese căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să le explic doctorilor ce se întâmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. „Noi știm mai bine ca tine”, mi-au zis iritați, închizându-mi gura și trimițându-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cumva visasem acest amănunt. Încă mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în minte râsul nervos al unui doctor înghesuit de pacienți cu figuri amenințătoare, la spital. Și, din nou, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-și pierduse calmul, aruncă o privire spre jandarmerie. - Nico, liniștește-te, lasă-mă pe mine să acționez. Îți făgăduiesc că vom face ce ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de intrare Începu să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clasele pregătitoare. Era totuși evident că, mai mult ca oricine, avea mari șanse de a intra În Învățământul superior. Până la bac mai era o lună și jumătate, iar el lăsa din ce În ce mai mult impresia că nu știe ce vrea. Prin ferestrele zăbrelite ale sălii de clasă, privea norii, arborii din curtea interioară, Îi privea pe ceilalți elevi; nici un eveniment uman nu părea să-l mai intereseze cu adevărat. Bruno, În ce-l privea, hotărâse să se Înscrie la Litere: Începea să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]