95 matches
-
un timp Simona să-și reia viața normală, chiar să profeseze. Deocamdată, cât anume avea să dureze această perioadă, nimeni nu știa. Simona trebuia să-și ducă viața între cei patru pereți ai unei rezerve, să privească de la aceeași fereastră zăbrelită dealurile, ce se profilau la orizont, și mereu același și același peisaj care-și schimba culorile după cum alergau anotimpurile de-a lungul anului. În spital, timpul curgea anevoie. Medicul de salon îi găsi o ocupație care să o distragă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
gurii domol. Am mers foarte încet către mașini; am schimbat de trei ori, iar ultima parte a Cartierului de Vest ne-a condus până la magazinul domnului Novinson. Ne-a luat cam o oră să ajungem la Azil - cu ferestrele sale zăbrelite, gardul înalt de un stat de om, curtea de asfalt, negură adâncă. În biroul mititel de sub scară, o administratoare cam isterică ne-a luat actele și l-a trecut în catastif. Ni s-a dat voie să mergem cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
adus de tancurile rusești. Înainte să moară de bătaie și epuizare, arendașul apucase să ia din mâna lui nea Mitu Păcătosul și să mănânce câteva mere verzi pe care caporalul din Satul cu Sfinți i le Întinsese printr-o ferestruică zăbrelită a unui vagon de vite În care erau cărați ocnașii În diferite tabere de muncă silnică răspândite pe Întreg cuprinsul țării. Ca păzitor de ocnași, Mitu - căruia, pe atunci, nu i se spunea Încă Păcătosul - nu a făcut mulți pureci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
balamucului. Câțiva paznici alergară după el, Însă se lăsară păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci. Se opri, fără să șovăie prea mult, În fața unor ferestre zăbrelite. Își Înălță cu greu căpățâna chinuită, Își vârî botul printre drugii groși de fier și necheză ușor. Deținutul-pacient Mihai Enin Îl auzi și pentru prima oară În viața lui se simți fericit și ușurat, așa străbătut cum era de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bun simț, a insistat la oficialități atât de mult, până a devenit suspect și, neputând răspunde mulțumitor la anchetă, a fost condamnat la închisoare pentru "colaborare cu o țară străină și intenția de a divulga secrete de stat". De la geamul zăbrelit al celulei sale, Julius Zimberlan privește prin gardul electrificat și îi alină zilele și nopțile amintirea prânzurilor din casa unchiului Felix și a mătuși Rebeca, a formidabilelor fripturi în sosul cu rețetă secretă, a imensului nuc, în coroana căruia el
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
sate erau și sunt încă din lemn. Furcile pârlite în foc și înfipte în pământ, brâiele și nuielele îngrădite în picioare, grinzile, căpriorii podului cu leațurile și șindrila acoperișului și stâlpii cerdacului, toate sunt din lemn. Ușa casei și ușa zăbrelită a beciului, poarta ogrăzii și gardurile, toate sunt din lemne. Grajdul vitelor, coșerele, cotețele porcilor și ale păsărilor sunt toate din lemne. Până mai anii trecuți, la iazul Axinte era o moară de apă care avea toate piesele din lemn
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
n-au putut fi distruse de nici o vicisitudine a suferinței. După masa de amiază eram scoși la tăiat lemne pentru încălzire, timp și de plimbare penitentă în aer liber. Lumina, ziua, era puțină; intra prin geamul ușii montat sus și zăbrelit. Primisem un godin, nu și burlane, căci camera nu avea horn sau fereastră. Aveam sobă, aveam lemne, dar nu le puteam folosi: ca la pușcărie. Vanghele, care dormea pe la jumătatea priciului, a observat că în dreptul lui peretele era călduț. Pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
știuleți de porumb și era prins, era neapărat vinovat de toate furturile din CAP. În timp ce președintele și activistul furau cu camioanele și erau nevinovați. Adus la Spitalul Văcărești pentru operație de apendicită, când a fost scos la wc, de la fereastra zăbrelită, și-a văzut casa, nevasta și copiii în curte. Casa lui era lângă închisoare, în cartierul din spatele Mânăstirii Văcărești. În simplitatea sufletului lui, durerea a întrecut rațiunea și a încercat să evadeze. A fost surprins de milițian după ce desfăcuse plasa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
paralelă cu Biserica. Aici erau numai celule foarte înalte, de patru metri, și un coridor îngust. În fundul coridorului era wc-ul. După numărul deschiderilor ușii, dimineața, am înțeles că toți cei veniți de la Gherla erau aici. Fereastra celulei era sus și zăbrelită. Se vedea Sfânta Biserică de la marginea ferestrelor până în vârful turlelor. Din curtea spitalului, dar mai ales din pridvorul clădirii în stil brâncovenesc și dinspre intrarea principală, dinspre arhondaric, Biserica se putea vedea întreagă. Admiram arhitectura acestei capodopere, între atâtea altele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
textul Bibliei, convinși că rugăciunea noastră îl va îndupleca pe bunul Dumnezeu: În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat și mi-a auzit glasul. (Iona 2:2) În penumbra vagonului zăbrelit, vocile noastre se întretăiau cu țăcănitul sacadat al roților la extremitățile șinelor și cu semnalele stridente ale locomotivei, rezultate din eliberarea bruscă a aburului supraîncălzit, atunci când garnitura trecea prin fața gărilor mici, salutându-le disprețuitor, din mersul ei vijelios, cu destinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu mi-a aparținut niciodată. Deși căldura soarelui mi se părea de nesuportat, nu vroiam să intru în casă, simțeam un fior de neliniște la gândul de a vedea tabloul de aproape. Lumina din încăpere venea de la fereastra închisă și zăbrelită ce dădea spre stradă. Soarele se juca printre ramuri. Atunci imaginea mi se părea reală, fata zâmbea cu adevărat, mă ironiza peste ani, deși farmecul ei nu dispăruse. Când mătușa a plecat după cumpărături, mi-a spus: Odihnește-te, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
bun simț, a insistat la oficialități atât de mult, până a devenit suspect și, neputând răspunde mulțumitor la anchetă, a fost condamnat la închisoare pentru "colaborare cu o țară străină și intenția de a divulga secrete de stat". De la geamul zăbrelit al celulei sale, Julius Zimberlan privește prin gardul electrificat și îi alină zilele și nopțile amintirea prânzurilor din casa unchiului Felix și a mătușii Rebeca, a formidabilelor fripturi în sosul cu rețetă secretă, a imensului nuc, în coroana căruia el
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cu turnulețe și o curtină, în vîrul căreia șerpuiește drumul de gardă. Unica ieșire care străpunge incinta este prevăzută și ea cu o triplă protecție: placa grea de lemn a podului mobil, ridicat la perete cu ajutorul unor lanțuri, apoi poarta zăbrelită, enorm grilaj metalic urmat de o poartă barată cu fier. Prin ferestruicile asemenea unor strîmte fante practicate direct în zidul turnurilor, apărătorii aruncă săgeți (mai tîrziu cu ajutorul arbaletelor) asupra atacanților ochiți, astfel, din flanc. Prin găurile podelei meterezelor, galerii construite
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cu care să deschidă cu mare pohfală alaiul de biruință pe ulițele Stambulului!... Dumnezeule! îngână Daniil îngrozit. ...Sau... sau și mai rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Suav amurgu-și lasă rugina în pahare: Miresmele grădinii în noi se răspândesc. S-a destupat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare.” Îți mai aduci aminte, cred, vorbele lui Ionel Teodoreanu despre „Crâșma cu zid adânc,ferestre zăbrelite,păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticla afumată...Încăperea nu-i arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
meri care se întinde cât vezi cu ochii. E ca o mare împădurită. Pe Zidul de vest se înalță trei turnuri de control. Am urcat într-unul dintre ele cu ajutorul unei scări mobile. Acoperișul e simplu și trainic. De la fereastra zăbrelită se văd, jos, animalele. În afară de tine nu mai privește nimeni animalele de-acolo, de sus, mi-a zis Paznicul. Ești proaspăt sosit, dar după ce te obișnuiești cu viața de aici și totul intră în normal, nu te vor mai interesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
maiestuoasă a vaporului în rada New York ului (și în cadru), pînă cînd masa lui neagră aproape că acoperă Statuia Libertății ; înmărmurirea solemnă a imigranților și apoi deferlarea lor pe pămînt american ; din nou Statuia, de data asta reflectată în fereastra zăbrelită a odăii în care a fost carantinat Vito, bolnav de variolă ; momentul în care Vito, neavînd alte lucruri aduse de-acasă cu care să umple o cameră străină, o umple cu un cîntec sicilian. Imaginile lui Coppola au acea putere
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un palimsest, vede întîmplarea de sub întîmplare. „Cine trece aproape zilnic, ca Strauffer, pe lîngă o brutărie mai mare nu poate să nu compare pîinea cu piatra «...» vede în loc de pîine pietre din care se ridică pereți și, cînd ajunge la fereastra zăbrelită a fabricii care dă înspre stradă, poate să ia mai bine seama la cum se face pîinea - probabil din piatră «...» Fără îndoială că lucrurile au stat așa: ca să-și ducă viața li s-a oferit celor din Strada Joagărului cînd
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
întrebe de unde vin ele, cine sau ce le lasă și, mai ales, cine și ce cîștigă. era ca și cum, la tot pasul, aș fi trecut prin dreptul unor holuri întunecoase sau peste niște canale secate, o Veneție moartă, butaforia unei încăperi zăbrelite. erau mereu aceste umbre cu un destin înaintea noastră, într-un fel, ființele și lucrurile le erau datoare, în urma lor corpul se tîra ca un sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce iese din corp umbră
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
despărți de slugile și confortul lor nici în piramide, țăranul nu se poate despărți de factorii ocupației și orizontului său domestic): „stai liniștită, nu e decît un exercițiu de pregătire... Cu/ acea forță care alină corpurile/ cerești, intră/ pe geamul zăbrelit: înfăcărarea ei nu ține de multă vreme./ Cu aceeași senzație de dezgust, în mijlocul/ unei harababuri de neînchipuit. Încărcată de relicve și descîntece/ băbești, ținute minte inconștient:// neglijentă, învăluită în ceață și nouri. Că e o adevărată/ magie la mijloc. Atîta
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
de pe colină? Fum de cineva, fum de limite, fum de noi, de mine, fum obstacol, cu măsura ta îmi acoperi înțelegerea de infinit. Limite de sânge și putere am purtat printr-o limită de timp. Viața mea e o fereastră zăbrelită des cu limite. Iar dincolo de ea stă ascunsă Fiara-Infinit.
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
bădărani în uniformă, habar n-aveam de unde apăruseră, țipau ca niște fiare, mi-au smuls trompeta și au călcat-o în picioare cu sălbăticie, fără explicații, m-au molestat și m-au împins brutal pe ușa unei dube cu geamurile zăbrelite. N-ar fi nimic de adăugat în plus. De altminteri, lumea se mai schimbă." (p. 77) Se schimbă, din păcate, după a treia povestire (Cenaclul din Matache), și aura personajelor lui Constantin Mateescu. Din tinere, energice și imprevizibile, acestea devin
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
faptele glorioase nu se uită niciodată. Spada și armura de odinioară, bicicleta și tricoul de azi. Franța își adoră eroii. Armstrong sub Arcul de Triumf în 2001 seamănă cu De Gaulle, în același loc simbolic, în 1944. Iar de la ferestrele zăbrelite ale castelelor de pe Loire umbrele doamnelor și domnițelor medievale privesc caravana ciclistă cu ochii miilor de turiști înșirați pe marginea șoselei, lîngă rulotele și corturile care i-au adăpostit peste noapte. Cicliștii, ca și cavalerii, sînt deopotrivă de efemeri. Mulți
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]