41 matches
-
le‑am văzut?” aș fi vrut să‑l Întreb. Dar știam foarte bine că În capul lui Abe existau o sumedenie de distincții Între dărnicie și cărpănoșenie, Între mărinimie și meschinărie. Atributele omului cu suflet mare. Nu țineam să‑l zădărăsc. În dimineața asta nici el nu avea chef să fie zădărât. Cu nu foarte mult timp În urmă, acasă, În Middle West, pe când era Încă foarte strâmtorat și se văicărea În legătură cu garderoba lui sărăcăcioasă, l‑am dus la Gesualdo, croitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
foarte bine că În capul lui Abe existau o sumedenie de distincții Între dărnicie și cărpănoșenie, Între mărinimie și meschinărie. Atributele omului cu suflet mare. Nu țineam să‑l zădărăsc. În dimineața asta nici el nu avea chef să fie zădărât. Cu nu foarte mult timp În urmă, acasă, În Middle West, pe când era Încă foarte strâmtorat și se văicărea În legătură cu garderoba lui sărăcăcioasă, l‑am dus la Gesualdo, croitorul meu, ca să‑i ia măsurile pentru un costum. În atelierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
loviți cu oiștea, de inși cu idei fixe, destul de neluate În seamă, totuși, fixe, de turbulenți de toată mâna. Doar el, o excepție, cea care, probabil, Întărește regula, e un om la locul lui, cuminte, muncitor, corect, cinstit, care nu zădărăște nici măcar un câine, pentru ca, acesta, la rândul său, să-i răspundă cu un ham, ori, cu un ham-ham! Acum, după ce se cam Încheiase nunta fetei, Xenia, profitând de faptul că mai toți nuntașii erau beți, și, nici el, nefiind suficient
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Vătaful a ridicat pumnul să-l lovească. Treanță înlemnise. Cu o mișcare iute, pungașul i-a prins mușchiul între degetele lui subțiri. I-a înmuiat mâna. Din ochii verzi ca mucegaiul ieșeau scântei. Se uitau și ceilalți. - Așa, micule! îl zădărî unul. Cel tânăr -la slăbit și i-a lăsat pumnul în jos, spunîndu-i: - Zexe-mi zice, dacă vrei să știi! Asta a fost. De atunci nu -la mai atins nimeni, nici pe el, nici pe Gheorghe. Cărau ăilalți hârdăul, măturau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
politică între popoară și e redijat de oameni cari nu sânt în inima lor nici austriaci, nici germani, ci speculanți cutezători, ca și unii redactori din București, cari pentru trecerea mărfii lor tipărite sânt în stare să atingă și să zădărască simțirile cele mai sfinte pe care le are un om sau un popor. În fine e cu totul de prisos a mai discuta, căci ceea ce am zis noi e pe deplin adevărat. Divizia a patra s-au purtat escelent, au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ei zmeiește de la buget, dar știe că nu poate să aibă bază în ei, fiindcă la prima adiere de pericol, trec urgent în tabăra lui Făt Frumos. Dar zmeul are și o mare calitate. Este extrem de familist. Dacă i-ai zădărât vreun frate, un cumătru de frate, sau mai știu eu, apoi nene, vine după tine cu toată familia-n păr, bașca și cu zmeii de la DNA, și nu se lasă, până nu se răzbună. Ceea ce este interesant și de reținut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
i-ar părea rău că nu a îngropat totul în ființa sa pentru a păstra nealterate emoțiile primare.” - Deci și acesta a fost un om ca oricare dintre noi, zisei eu mai mult cu o vagă intenție de a-l zădărî. Undeva în adâncul pădurii se auzi un zgomot înfundat care se repetă de mai multe ori la intervale neregulate, îndepărtându-se. Trebuie să fi fost vreun trunchi de copac luat de ape, ce se izbea de stejarii din calea sa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă. Acuma, mi-a venit, iar, mirosul acela, ca o întrebare: ce fel de Profet o fi ginerele acesta și ce bază putem avea noi în Iov? Zădărât de închipuirile ei, Vartolomei parcă ar fi vrut să-i răspundă Trandafirei: că așa ești tu, măi femeie! Până și în zilele de post, în care te lipsești de dulce (lapte, brânză, smântână, ouă, slănină etc.), fără strădanie, te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
schimbat-o, ești cam depășit. Prințul trăgea cu urechea la discuția lui Radomski... I se părea că se comportă excelent, modest, vesel și cel mai mult îi plăcea că vorbește pe picior de egalitate și prietenește cu Kolea, care îl zădărâse. — Ce-s astea? i se adresă Lizaveta Prokofievna Verei, fiica lui Lebedev, care stătea în fața ei ținând în mâini câteva cărți de format mare, minunat legate și aproape noi. — Pușkin, spuse Vera. Pușkin al nostru. Tata mi-a poruncit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
examinată strict anatomic, fără conotații metaforice); penisul însă, se pretează la varii disertații, interesând nu numai funcționalul fiziologic, ci și etica, morala, filosofia, religiile, ba chiar și politicul. Dovadă: reacția președintelui Johnson (1971) care, încolțit de câțiva reporteri ce-l zădărau cu întrebări privind motivele continuării războiului în Vietnam, n-a mai găsit alt argument decât descheierea prohabului și arătarea penisului gest însoțit de exclamația "uite, de-asta!" Cartea ziaristului de la "Vogue" n-are nimic comun cu deșucheatul val de producții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
construiască în smârcurile dintr-o zonă încă disputată cu suedezii, Cetatea Petersburgului. În același timp, Petru nu înceta să adune mercenari pentru o nouă confruntare cu regele suedez. O confruntare cu acest colos cu picioarele de lut? Suedezii îl mai zădărâseră și fugăriseră în trecut pe acest colos. De unde să fi avut Carol măcar simpla bănuială că acest năzdrăvan, bețiv și deștept care se travestise și venise cândva ca hamal în porturile Olandei cărăușa mărilor atâta vreme! era un adversar foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-se aprig pe gură și pipăindu-se de mama focului. Chiar descoperiți, amorezii nu contenesc nici măcar o clipă drăgosteala", căci nu se simt deloc stânjeniți că au fost surprinși. "Poți să-i dai în vileag, să-i înghiontești, să-i zădărăști, să le faci tot felul de șotii, să-i iei în râs, degeaba, rămân netulburați"9. În mediile muncitorești care încep acum să apară, raporturile amoroase pot fi chiar mai libere, mai "depravate", cum spuneau burghezii conservatori. Desigur, nu toate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și el la rândul său Polonia, bătut fiind la Obertin (1531), Cernăuții se prefac în cenușă de polonii biruitori. Vasile Lupu stând în război cu tătarii, aceștia intră și pradă Moldova. Lupu îi trimite oaste înainte care îi nimicește. Tătarii, zădărâți prin aceasta, adună altă oaste formidabilă, intră în Moldova, o pradă și ard Cernăuții la 1650. Nu mai puțin a suferit capitala Bucovinei sub poloni, turci și tătari în anii 1685 și 1686. În anul din urmă se refugiase Dosoftei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poți să știi?... Aiasta, numai Bunul Dumnezeu ce le știe pe toate poate să-ți răspundă. Mihail înghite în sec. Boierii se prăpădesc de râs. Înghite-o, Coțofene! îl atinge Bodea. Crieri în tine nici cât într-o găină, îl zădărăște Luca. "Pe măgar îl recunoști după urechi; pe nătărău după vorbă", îl înțeapă Șendrea. Boierii râd, dar cel mai tare râde Mihail. S-o lăsăm baltă, propune Ștefan cu veșnicul său zâmbet mucalit. S-o lăsăm, încuviințează Mihail, parcă dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfundat. Să le înghită? Cum?!... "Cum?!" se întreabă singur Ștefan, neștiind ce să le răspundă, regretând că l-a luat gura pe dinainte. O muscă obraznică, ce nu știa cu cine are a face, îl tot bâzâia și-l tot zădăra... "Cum?" se întreba singur, nervos, alungând musca. "Cum?" A doua oară o plesnește, dându-și o palmă. Cum?! Foarte simplu: s-o facă rumeguș și să li se dea cu lingurița, le-o întoarce Ștefan, mulțumit că le-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe Ștefan nimeni dintre înaintași și nici dintre urmași «nu l-au ajuns» în vrednicie, când îl biruiau alții «nu pierdea nădejdea», căci știindu-se «căzut jos, să ridica» deasupra biruitorilor, turcii căutau prin toate mijloacele «să stropșească volnicia» tuturor, «zădărând» pe unii și pe alții.” "„«Letopisețul» lui Grigore Ureche este o «construcție epică de tip linear», evoluând pe axa timpului istoric. În aria culturii naționale scrise nu avem o tradiție modelatoare, dar el va institui un tipar narativ ce se
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]