805 matches
-
și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită mâhnire a finitudinii: "Nicăieri nu e zădărnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele. Un rost suprem întoarce țărânii datoria". Virgil Podoabă are sagacitatea de a defini arta narativă zaciană ca pe un "mixt psihologic memorie-imaginație". Din repertoriul căruia face parte și "oniro-patria", patria din vis redobândită, maramureșeană
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
de ce să fac pantofi cînd pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim, de ce e posibil răul? Întrebări pe care omul le descoperă în genere, altfel decît
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim, de ce e posibil răul? Întrebări pe care omul le descoperă în genere, altfel decît retoric, abia în a doua
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
de orb). Producția lirică decurge în continuare ca o tînguire a insului strivit de soarta inicvă, astfel încît figura contemporană a absurdului se deschide către jalea eternă, al cărui punct de reper îl constituie Eclesiastul. Asistăm la o orgie de zădărnicii. Împlinirea pare a se afla în neîmplinire: anii se rostogolesc precum perlele false căzute dintr-un colier rupt ori ca sunetele tobei lovite de un copil afon, timpul și spațiul fug de sub picioarele autorului, acesta rămîne suspendat în vid, himerele
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
amestecăm atomii ineluctabil definitiv/ ca legumele în supa care fierbe armonios pe aragaz/ și n-am izbutit. sînt mai departe de tine/ decît e zăpada de mireasma leandrului,/ decît e răcnetul leului de auzul gazelei surde și nenăscute./ plictiseala delirului zădărnicia pe toate le-am încercat/ le-am scris le-am citit le-am trăit./ e clar: jocul meu nu-i aici. dar unde?/ e undeva?” (bastonul de orb). Avem probabil a face, în acest tip de lirism negru tot mai
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
e vorba decît de eforturi corective, de strădanii de-a corija în plan lumesc o biografie pe fondul unui destin incorigibil. Mai aproape decît de genitorul său, avem impresia că se află Barbu de E. Lovinescu, cel vizitat de angoasele zădărniciei, avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să spunem lucrurile pe nume. în pofida eleganței sale elocutorii, a mondenității dezabuzate ce-o pune în scenă, a piruetelor galice pe care le alcătuiesc vorbele de duh urmărite cu o fină
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Lovinescu, examinat pe reversul său umbros, o alcătuiește raportul acestuia cu "materia primă" a activității sale care e cititul și scrisul. Lectura în cantitate prea mare i se pare un obstacol în calea scrisului, iar scrisul e subminat de simțămîntul "zădărniciei", atît de specific lovinescian, activ încă din anii tinereții: M-a apucat un mare dezgust de hîrtia înnegrită. Așa mi se întîmplă totdeauna. Cînd citesc mult, nu mai scriu eu". Sau: " Mi se pare așa de zadarnic, și mi se
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
în sticla de vin, transpirația Lipită de zbârciturile pielii Pastile mai mici pentru decizii mai mari Nesiguranța Contopirea sufletelor înstrăinate În cădere, în hotărâri greșite Ai fost odată teafăr la minte 2. Vine la tine sărutul cu gust de grăsime Zădărnicia nu cunoaște nici o rușine 3. Încă o dată nesiguranța transpirația urâtă Peste care ninge, o albire mai liniștită Respirația devine mai blândă în catifea Moare fără ca eu să-i pretind ceva Golesc paharul du-te acolo urmează-le celorlalți la drum
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
cu nădejde ori cu lacrimi de deznădejde, am notat cu migală rezumând, numerotând, conservând în scheme simple esențialul, în paranteze și acolade, depozitând astfel comori de comportament ritualic în două caiete. Am făcut toate acestea cu un ciudat sentiment al zădărniciei, bântuită de gândul a nu-mi fi mie niciodată de folos, sau a nu le mai găsi pur și simplu la nevoie, în clipele mele de cumpănă și singurătate. Am făcut toate acestea în regim de antrenament, și într-o
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
Dacă încă din tabletele adunate în Calitatea de martor (1970) și reeditate anul trecut Ana Blandiana considera arta ca scop nu ca efect, deși era conștientă și chiar afirma artificialitatea intrinsecă a scrisului, acum merge până la capăt și sugerează inutilitatea, zădărnicia poetului care trăiește numai scriind, pentru care, totuși, "nimic din ceea ce nu e scris/ nu există". Volumul se închide cu un poem sugestiv. Secolul este altul, timpul nu mai are ritm și coerență, binele și răul nu mai pot fi
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
înțelegere a operei și gesturilor mele cunoscute direct, ori povestite eventual cu pretenții de autenticitate" (p. 111-112). E ciudat cât de persistente în timp sunt părerile negative ale lui Camil Petrescu despre rostul jurnalului. Scriitorul își începe notele sub semnul zădărniciei jurnalului și sub amenințarea sinuciderii. Atunci, în 1927, singurul rost menit jurnalului ar fi fost să dea o explicație sinuciderii probabile. Iar cauzele devin imediat evidente: adversitățile contemporanilor, insuccesul, boala, complexul datorat surzeniei; între aceste cauze, sărăcia e cea mai
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
masa" operei tocmai datorită impulsului pe care actul lecturii îl declanșează imperios: acela de a subscrie necondiționat la ,veracitatea" enunțului. Canetti a resimțit moartea , neantul, ca pe o provocare căreia i-a ripostat necontenit, prin scris.Cîtă deosebire între conștiința zădărniciei faptelor umane, pe care Thomas Mann o mărturisea aproape defensiv și ,fericirea supraviețuirii" pe care Canetti o descria în eseul Putere și supraviețuire. Autorul romanului Orbirea nu și-a privit întodeauna cu ochi buni nici contemporanii și nici predecesorii. însemnările
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
debut pe spectatori prin dubla percepție a gestului dramatic. El a intuit nevoia de revoltă (nu mai puteau fi suportate condițiile de subjugare și de umilire și totodată a avut premoniția golului care survine ulterior. Cum a putut să prevadă zădărnicia proiectului utopic un tânăr neumblat încă prin lume, îndoctrinat de educația militară, fără să fi trecut probele grele de formare, de la avânt la deziluzie? Un simptom care semnifică începutul unui discernământ. Schiller a salutat cu urale declanșarea revoluției franceze din
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate cu trecerea anilor și rămase, unele, ca niște imagini spectrale ale zădărniciei. Dacă sufletul casei pare să fi zburat din aceste alcătuiri fantomatice (un zid ce abia se mai ține, o scară ce nu mai duce nicăieri), ele au o rezonanță specială în sensibilitatea scriitorului. Mergând pe urmele acestuia, vom trece cu
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
altă parte. Situații-limită, situații între viață și moarte - atunci cînd marea secerătoare încă n-a ieșit învingătoare. Singure calitățile spirituale umane înnobilează și viața și moartea. Dar, față-n față cu aceste realități, te izbește iarăși și iarăși, relativitatea și zădărnicia tuturor lucrurilor, așa cum se exprimă Ecleziastul, laolaltă cu perisabilitatea stîlpilor materiali pe care este clădită existența noastră socială. Și tare ar fi bine, îți zici, dacă tot mai mulți semeni ar deveni conștienți de această disproporție înainte de a fi prea
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
morții de neînlăturat, căutînd reciproc să ne convingem că viața asta n-are nici o noimă, în pofida tuturor plăcerilor, voluptăților, bucuriilor, revelațiilor și sublimităților ei, că lumea se naște, crește și piere - conștientă sau inconștientă - sub zodia precarității, caducității, fragilității și zădărniciei”. Din perspectiva tîrzie, a amintirii, Arșavir Acterian pune o distanță, o inflexiune a maturității înțelepțite peste toate aceste aprinse discuții. Ochiul nu se îngreunează cu nostalgie, ci se încrețește abia vizibil cu o ironie îngăduitoare. Iată-l deci pe Cioran
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
să lăcrimez, oprimat - La fiecare cuvînt o lacrimă la fiecare Obidă un hohot și un nod în gît, amar - Așa-mi duc viața la finele Acestui mileniu cumplit, la sfîrșitul acestei Lumi haine, atît de prinsă-cetluită în ticăloșia ei În zădărnicii și deșertăciuni Că moartea o va surprinde cu gura plină De vorbe calpe - Fără un gînd fără o lacrimă... Îmi închipui pe pămînt locuri Unde nu ajunge raza de soare Locuri unde nu adie vîntul Locuri oarbe și surde, fără
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
odată cu evoluția mentalităților întemeiate pe asocierea ignoranței cu spiritul de gașcă, cu superficialitatea și cu dezinteresul intelectual - scopul pe care mi l-am propus inițial a devenit zadarnic. Sau poate, în ceea ce mă privește, a fost vorba de încă o zădărnicie din multele zădărnicii non-profit cu care mi-am amăgit zilele vieții mele de cărțar? S-ar putea... Dar pare-mi-se că sunt hotărât să mi le amăgesc în continuare, până când nu voi mai avea timp să aștept ziua de
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
întemeiate pe asocierea ignoranței cu spiritul de gașcă, cu superficialitatea și cu dezinteresul intelectual - scopul pe care mi l-am propus inițial a devenit zadarnic. Sau poate, în ceea ce mă privește, a fost vorba de încă o zădărnicie din multele zădărnicii non-profit cu care mi-am amăgit zilele vieții mele de cărțar? S-ar putea... Dar pare-mi-se că sunt hotărât să mi le amăgesc în continuare, până când nu voi mai avea timp să aștept ziua de mâine.
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
avute să le ofere ca subtitlu „dialoguri cu un bătrân reacționar”. Mereu În căutare de certitudini (a' la Faust), pe care viața ar fi putut să i le ofere, la cei 80 de ani ai săi, parcă, Îndoit, sastisit de zădărnicia Întrebărilor acesteia, Octavian Paler conchide, ca după căderea unei ghilotine, pe eșafod: „arta adevărată nu ne-a spus niciodată adevărul”. Revenit admirativ la România și nu la sine, după un enunț cu iz patetic, trece la un esopism par lui
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
existențelor sale anterioare: „Mi-era teamă că, scriindu-mi amintirile aveam să mă apropii prea mult de trecut și să-l retrăiesc. Și mă cutremuram la gândul că odată Încheiată cartea n-aveam să simt decât un gol și o zădărnicie mută.” „Cu siguranță că În locurile copilăriei mele voi trăi aceeași senzație ca la mormântul acela, senzația unei rădăcini mute”. Totuși, o Întâlnire Întâmplătoare la Întoarcerea sa după mulți ani În România, Întoarcere pe care a evitat-o cu Înverșunare
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
Iisus intrând în Ierusalim, în Ziua Sfântă a Floriilor -, Doina Cernica și Maria Toacă poartă, cu neînfricare, samarul năvalnic al repetabilei călătorii întru zenitul Spiritului Românesc: de Acasă până, hăt, tocmai... Acasă! Niciodată nu se îndoiesc (și bine fac) de zădărnicia eforturilor lor. Niciodată nu se lasă cotropite nici de cea mai mică undă de îndoială. Aspirațiile și speranțele lor sunt veșnic vii, pulsează de o energie românească irepresibilă, duduie de convingerea că apărarea cauzelor majore ale vremurilor noastre și, cu
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Când mâinile mele, în mănuși de solzi, vor începe să țeasă cearceafuri negre. Când părul meu va înțelege, în sfârșit, că-mi va supraviețui, doar ca să țeasă un pod peste care să pot trece spre tine, poate atunci voi înțelege zădărnicia oricărei rugăciuni. Căci Dumnezeu le-a îndeplinit pe toate, încă înainte să fi fost cineva să se roage. Deasupra Atlanticului Unde ne întâlneam? Deasupra Atlanticului. Cuvintele, prin aglomerare, se condensau în două umbre verticale, ce răpăiau din palme și-și
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
nou scrisorile..., a scrie - poezii? - înseamnă a trimite scrisori spre nicăieri, nu fără speranța de a triumfa scriind nimic despre nimic. Astfel "rezumat", poemul ar suscita dezolare, dar citit în întregul său el aduce mai degrabă a sfidare stenică lansată zădărniciei suspectate a scrisului: Și din nou scrisorile spre nicăieri// un lănțișor de argint atârnând din inima ta // ronțăi alune și scrii de zor cum timpul e imobil // în timp ce luna acestei dimineți s-a prefăcut în cenușă // iar cenușa s-a
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
privesc așa cum priveau strămoșii mei seceta, cutremurul, molimele. Nu e nimic de făcut. Numai în asemenea crize îmi dau seama de tragedia vieții mele: pentru că eu am jucat pe cultură, pe opera de artă, pe creație " și toate astea sănt zădărnicii pe nivel metafizic și sănt absurde în momentul istoric în care trăim " (15 septembrie 1942). |n curănd, nu va mai subsista nici o îndoială cu privire la viitorul imediat; e curios însă căt de bine informat era scriitorul cu privire la specificul comunismului sovietic și
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]