117 matches
-
iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la Telega, apoi cheile Brebului. Din ce mergea spre nord, valea se tot îngusta, căpătând frumuseți montane desăvârșite. La vreo doi kilometri înainte de a ajunge la marginea comunei Valea Doftanei, cu vreo doi ani în urmă, apele râului au fost zăgăzuite prin construcția barajului de la Paltinu, formând un lac de acumulare ce poate fi asemuit cu „o mică mare montană” cum se exprima un entuziast localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
ce se tot scurgeau de pe creste, nu numai din izvoarele naturale, ci și din ploile torențiale sau din topirea zăpezilor căzute cu dărnicie în această parte a țării. Lucrarea era numită și „barajul de la Paltinul”, după lacul pe care îl zăgăzuia. Acest baraj schimbase fața muntelui. Nu-i mai găseai singurătatea ce-ți dădea liniștea sufletească atunci când te contopeai cu natura sălbatică. Circulația a crescut, ca și locurile de muncă și numărul oamenilor care câștigau un ban pentru familie, prin aceste
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde înflorind sclipiri prin iarbă Desprinde-ți gândul din trăirea oarbă Zăgăzuită-n bocetul din burguri. Privirea-ți scaldă-n limpezimi de iazuri, Pe pleoape moi purtând oglinzi de rouă Când se-nroșesc sub strai de lună nouă Mușcatele-amorțite pe pervazuri. Așteaptă, sub o ploaie de narcise, Să zemuiască-n mâna ta
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
de la Telega, apoi cheile Brebului. Din ce mergea spre nord, valea se tot îngusta, căpătând frumuseți montane desăvârșite. La vreo doi kilometri înainte de a ajunge la marginea comunei Valea Doftanei, cu vreo doi ani în urmă, apele râului au fost zăgăzuite prin construcția barajului de la Paltinu, formând un lac de acumulare ce poate fi asemuit cu "o mica mare montana"cum se exprima un entuziast localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
ce se tot scurgeau de pe creste, nu numai din izvoarele naturale, ci și din ploile torențiale sau din topirea zăpezilor căzute cu dărnicie în aceasta parte a țării. Lucrarea era numită și “barajul de la Paltinul”, după lacul pe care îl zăgăzuia. Acest baraj schimbase fața muntelui. Nu-i mai găseai singurătatea ce-ți dădea liniștea sufletească atunci când te împreunai cu natura sălbatică. Circulația a crescut, ca și locurile de muncă și numărul oamenilor care câștigau un ban pentru familie, prin aceste
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
se-aștearnă Pe munți, pe văi și pe copaci! Început de iarnă Cu sărutu-ți alb și rece Ai supus toată suflarea Și-ai lăsat cu greu să plece Păsări ce umplut-au zarea... Apelor ce stau să-nece Le-ai zăgăzuit mișcarea, Cu sărutu-ți alb și rece, Înghețându-le suflarea... Din fulg alb, făcut-ai floarea Crengilor să se aplece, Dormitând în așteptarea Altui timp care să-ți sece Tot sărutu-ți alb și rece... Referință Bibliografică: De iarnă / Marian Malciu : Confluențe
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
CORE MEUM DONEC REQUISESCAT IN TE - FER AUGUSTIN Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină din sufletul meu zăgăzuită în neputință mea de a mă afla de a Te regăsi de a Te simți de a Te avea fără îndoieli fără să-Ți dau un chip fără să Te strig cu un nume învățat în colțul meu de lume
IMPUIETUM EST CORE MEUM DONEC REQUISESCAT IN TE – FER AUGUSTIN de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350456_a_351785]
-
aseară ce sunt, cine sunt? Dar tu nu vezi oare cum curg? Căci ce mai curge? Curge apa, lumina și timpul Cântecul, sângele, gândul ... Fă-ți sufletul zăgaz Și mă oprește, iubito Să ai și tu, Unde-ți scălda nesomnul. Zăgăzuiește-mă, oprește-mă! O, e atât de greu Să curgi în neștire, mereu. Doar pietrele din râu o știu Și eu. SINGUR ÎN TURN opriți-vă nu mai bateți în poartă nu vedeți pe ea de trei ori câte trei
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
CA UN FLUIDAi întrebat asearăce sunt, cine sunt?Dar tu nu vezi oare cum curg? Căci ce mai curge?Curge apa, lumina și timpulCântecul, sângele, gândul ...Fă-ți sufletul zăgazși mă oprește, iubitoSă ai și tu,Unde-ți scălda nesomnul.Zăgăzuiește-mă, oprește-mă!O, e atât de greuSă curgi în neștire, mereu.Doar pietrele din râu o știuși eu.SINGUR ÎN TURNopriți-vănu mai bateți în poartănu vedeți pe eade trei ori câte trei zăvoarece vă tot holbațila urmele acelea plutitoaresunt
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
copiilor rătăciți. Însă niciunele nu se comparau cu Musso-Koroni ce intra în sate și sădea zânzanie între oameni ori de câte o caravană se avânta să străbată pustiul fără nume. Iar când plecau, oamenii nu se mai întorceau. Pentru a zăgăzui spiritele rele, regele Kete s-a urcat pe muntele Hombori Toro pentru a cere ajutorul Minonei. Dar cum în vremurile acelea poporul lui Kete își trata urât femeile, Minona nu era de găsit. Așa că a trimis în căutarea ei oameni
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
pântecele munților și răsfirate până jos la poale, unde se oglindesc cu toată frumusețea lor în apele unui lac: „Dhypotamos Dam” - o amenajare hidrotehnică datând de prin anii '80, unde pe parcursul anotimpurilor în care mai și plouă se adună apa, zăgăzuită de un baraj. Voiam să ajungem mai întâi la biserică, dar de cum am intrat pe una din străduțele ceva mai largi ale Lefkarei, zeci de magazinașe cu articole artizanale specifice, superbe dantelării lucrate manual, souvenir-uri purtând insemnele localității și nu
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
pădurii, într-o poiană, unde începu petrecerea. Ei, dar când văzu Speranța mândrețea de fată ținând de mână flăcăul cel chipeș și alături flăcăiașul cel frumușel ca un paj, rămase mută de bucurie și emoție. Ochii îi înotau în lacrimi, zăgăzuite de zâmbetul ce-i înflori pe față. Soare-Împărat își sărută fiica, apoi pe Mărțișor și pe Ghiocel. Îi luă de mână și se duse cu ei la frumoasa Speranța, zicându-i: - Ți-am adus, draga mea, comoara iubirii noastre! - Îți
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
memoria muzicii universale, jurnalista și scriitoarea Marilena Rotaru: „Excepțional! Tu nu ești un al doilea Michelangelo. Tu ești primul Dan Grigore! Ești printre cei mai mari din lume!”. Marele poet al sunetului tandru a dat drumul unui izvor de muzică zăgăzuită sub clapele de sidef, asupra spectatorilor. Maestrul Dan Grigore a contribuit cu o muzică a zborului liber în visare la mistuirea suverană în extaz! Țara s-o fi întrebând cum de a cântat Angela Gheorghiu la Bacău, când toate scenele
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
memoria muzicii universale, jurnalista și scriitoarea Marilena Rotaru: „Excepțional! Tu nu ești un al doilea Michelangelo. Tu ești primul Dan Grigore! Ești printre cei mai mari din lume!”. Marele poet al sunetului tandru a dat drumul unui izvor de muzică zăgăzuită sub clapele de sidef, asupra spectatorilor. Maestrul Dan Grigore a contribuit cu o muzică a zborului liber în visare, la mistuirea suverană în extaz! Țara s-o fi întrebând cum de a cântat Angela Gheorghiu la Bacău, când toate scenele
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
să ochești un rățoi gras, priveliștea unor somni bătrâni, dezvoltați (ca halterofili ai apelor) care se pescuiau cu, am auzit, carele din Dunăre, îndemânare la vâslit, pentru a-ți purta iubita înspre mal și înspre inima ta, păstori care să zăgăzuiască o brânză trainică, angajați de tine sau tu să ai o asemenea (în general e moștenită) veche îndeletnicire; pe cer, noaptea, împlinind curiozități proprii de om relaxat, să numeri stele și să identifici zodii configurate molcom, în marea de grâu
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
initiative culturală, Băciuț se decide să ia în mână frâiele unei a doua instituții a cărții, Editura Nico la Tg. Mureș, din convingerea profundă că “apa trece, cărțile rămân”. Am închis din nou cartea în care Vronica Pavel Lerner a zăgăzuit o lume frumos de adevărată dar nu lipsită de un anume dramatism. Dar nu cred că-i pot promite prietenei mele din Toronto că am scăpat de tentația purificatoarea de a o mai relua în răstimpuri, ca alean de suflet
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
să ochești un rățoi gras, priveliștea unor somni bătrâni, dezvoltați (ca halterofili ai apelor) care se pescuiau cu, am auzit, carele din Dunăre, îndemânare la vâslit, pentru a-ți purta iubita înspre mal și înspre inima ta, păstori care să zăgăzuiască o brânză trainică, angajați de tine sau tu să ai o asemenea (în general e moștenită) veche îndeletnicire; pe cer, noaptea, împlinind curiozități proprii de om relaxat, să numeri stele și să identifici zodii configurate molcom, în marea de grâu
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
din Pașcani. A scris poezie de când se știe, a frecventat mai multe cenacluri literare din Buhuși, Bacău și Iași. Revoluția din 1989 a avut asupra lui efectul unei lovituri de trăsnet care a deblocat ieșirea la lumină a unui izvor zăgăzuit cu refulări și îndărătnicii. De altfel, Lucian Raicu afirma, pe bună dreptate, că „la originea scrisului se află un șoc, mai exact spus: o ruptură... o mirare, o surprindere, o cutremurare...” Debutul absolut s-a produs în revista Literatură și
MIHAI MERTICARU de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341034_a_342363]
-
biruință a căutării — căreia îi închinase întreaga viață- l‑au luminat în clipa când dispăruse din ochii săi câmpia, când s‑a găsit de partea cealaltă a zidului muntos, când, unduind către răsărit, creste tot mai joase nu‑i mai zăgăzuiau privirea. Avea să zboare peste ele, avea... Dar ce era această brutală prăbușire a aparatului de zbor împotriva căreia, cu toată încordarea mușchilor, cu motorul ambalat la maximum, nu putea face nimic? Ce era acest vid care‑l aspira? Această
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
desprinde așa, ca o frunză din copac, plutind în veșnicie? Nu avea niciun răspuns. Știa că toate sunt trecătoare, atât de trecătoare... înafară doar de această veșnicie devoratoare, lacomă și fluidă ca o apă pe care nimeni nu o putea zăgăzui... Prin fața ochilor i se legăna deodată, ca o filă desprinsă din calendar, un instantaneu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacă și înotat, se apleacă deasupra valurilor domoale ce unduiesc spre țărm, atrasă de irizările luminii soarelui în apa
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
aseară ce sunt, cine sunt? Dar tu nu vezi oare cum curg? Căci ce mai curge? Curge apa, lumina și timpul Cântecul, sângele, gândul ... Fă-ți sufletul zăgaz Și mă oprește, iubito Să ai și tu, Unde-ți scălda nesomnul. Zăgăzuiește-mă, oprește-mă! O, e atât de greu Să curgi în neștire, mereu. Doar pietrele din râu o știu Și eu. SINGUR ÎN TURN opriți-vă nu mai bateți în poartă nu vedeți pe ea de trei ori câte trei
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]
-
starea asta o scosese motanul. Își cerea drepturile lui: pieptănatul de dimineață și mâncarea. Parcă impulsionată, Mira își încheie confruntările cu ego-ul, inspiră adânc, începându-și ziua, într-adevăr zorind să li se alăture celorlalți inserați în șuvoiul stradal, să zăgăzuiască derularea la infinit a regretelor. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 10 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1836, Anul VI, 10 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NELINIȘTEA ESTE ÎN INIMA MEA Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină din sufletul meu zăgăzuită în neputință de a mă afla de a Te regăsi de a Te simți de a Te avea fără îndoieli fără să-Ți dau un chip fără să Te strig cu un nume învățat în colțul meu de lume o
NELINIŞTEA ESTE ÎN INIMA MEA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371784_a_373113]
-
cercurile politice oficiale europene nu erau însă pregătite pentru însușirea ideii de emancipare națională totală a românilor, dar ea își făcea un loc tot mai larg, progresând ireversibil într-un moment istoric în care sentimentul național nu mai putea fi zăgăzuit, iar factorul național în calculele politice europene dobândea noi temeiuri la sfârșitul deceniului prin recunoașterea autonomiei Serbiei și independenței Greciei. Sub semnul lui Clio. Omagiu acad. prof. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca, 1974, pp. 610-616. II.2.4. EMIGRAȚIA POLONĂ ȘI ȚĂRILE
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]