30 matches
-
de orice lucru în stare să le ofere o priză cât de cât eficace. Propriu-zis, nu învolburata Ondine îi tăie setea lui Rică, ci mult mai adânca ei sete de altceva, stârnită acum irepresibil înlăuntru-i. Această lipsă se lăsase zăgăzuită cam de-o viață întreagă, sorbitură cu sorbitură, strecurându-se astfel neobservată în făptura ei; așa că nici ruperea zăgazului sedimentat pe furiș n-avea cum să survină altfel decât surprinzător. Pe fundul fiecărei ființe umane se găsește un contor scufundat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca să străbatem pe lângă viforul torentului drumul până la lac. Rița e un lac cam cât Ghilcoșul și are o poveste întrucâtva asemănătoare. Lacul Roș e format, cum se știe, din surparea unor straturi de pământ la ieșirea Bicazului cătră Chei. Apele zăgăzuite astfel s-au adunat înecând pădurea de brazi a văii, iar peste zăgaz și-a făcut puțin loc pârăul. Aici se spune că un cutremur a scufundat valea, acumulând apa destul de bogată a unui pârău ce vine din sus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că trupul se străvedea pe de-a-ntregul, aproape gol. Își despletise părul ce-i cădea în valuri pe spate cum îi plăcea lui... Dar pe chipul ei, în toată ființa ei, era o încremenire mută, de statuie... Brusc, umilința rănită, zăgăzuită se dezlănțuie ca o furtună. Cu brutalitate, își smulge părul, îl răsucește și-l străpunge cu ace într-un coc cum nu-i plăcea lui. Întoarce spatele iatacului prea luminat și se trântește în pat cu fața la perete, înăbușindu-și hohotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și pentru totdeauna... Cer încă o dată iertare Măritei Doamne... Să mă ierte... Să te ierte Dumnezeu! spune Maria cu o mărinimie împărătească. Îi întoarce spatele și iese murmurând: "Fecioară"... "Neprihănită"... Voichița a rămas singură în mijlocul paraclisului. Lacrimi mute, atât timp zăgăzuite, se sparg, se preling... Îmbrățișează cu disperare icoana Maicii Domnului, hohotind: Dă-mi putere Sfântă Fecioară!... Ajută-mă Sfântă Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deplin al culturii românești", nu doar pentru că era vorba de o temă literară, dar pentru că ne readucea la vechea monomanie din timpul stalinismului, la ideea modelului unic. Într-un moment cînd și în regim comunist, așa cum era de mutilată, de zăgăzuită, de supusă normelor și indicațiilor, cultura românească oferea o varietate neașteptată de aspecte, dacă nu prin grupuri, măcar prin orientări și mai ales prin personalități de contrast, filozoful de la Păltiniș se folosea de un mare poet, căruia îi atribuia cîte
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]