40 matches
-
întâmplat după ce Pavăl Ciotu (printre primii vămeni cunoscuți cu numele de familie și de botez), ajuns la nevoi, zălogește o suprafață de teren unui locuitor din Câmpulung. Documentul din 6 noiembrie 1699 consemnează: „Pavăl din Vama cu feciori și fete zălogesc o moșie la Sălătruc lui Gheorghe sin Mercășoae pentru suma de 30 de lei bătuți și locul zălogit să fie lui Gheorghe dreaptă moștenire până îl vor răscumpăra urmașii lui Pavăl”. Sfatul domnesc și domnitorul Antioh Cantemir întăresc zapisul: „Așa
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
a . După căsătorie postelnicul Bucium a stăpânit satul Frenciuci . Prin cartea de judecată din 28 noiembrie 1718 marii boieri hotărăsc ca Ilie Abageariul să aibă libertatea de-a lua satul Mileștii pentru a-l scoate la vânzare . Satul Milești este zălogit de hatmanul Dumitrașco Racoviță din neamul Cehăneștilor. Abia la 28 decembrie 1720 domnul Mihai Racoviță (25 decembrie 1715 26 septembrie 1726) Întărește judecata marilor boieri din 28 noiembrie 1718, hatmanul Dumitrașco Racoviță, fratele domnului, obținând astfel satul Milești. Mihai Racoviță
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cea mai mare parte stă din galbeni românești de câte 20 lei. Împrejurarea aceasta arată că Lenin și Trotzchi, care au pus mâna pe aurul Țării Românești rămas în Rusia, 116 lau dat pe mâna bolșevicilor care îl fac merepere, zălogindu-l pe la băncile din Danemarca. O dată va trebui să dea seama pânăntr-un galben de hoția lor. Și încă chiar la iscălirea păcii cu Rusia.” Ziarul Viitorul publică următoarea informație preluată din Glasul Bucovinei nr.474/1920 în care citim: „Guvernul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți reformatori din cercul nostru, mai puțin atenți sau Închizând ochii la manevrele gazdei și indife renți sau insensibili la soarta Țării, cu hotarele ei rășluite de munții noștri cei bătrâni și cu avuțiile ei zălogite pentru mai mulți ani, conferențiau de zor, sub ochiul Întunecat de pândă al gazdei, despre Ibsen și teatrul lui de tendințe filozofice și soci ale, despre Nietzsche și Zarathustra, despre orice vreți În afară de actualitatea și momentul istoric pe care le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sesiuni sau prin strămutare. Aceste spații libere urmează să fie distribuite de către nobil altor familii de iobagi în schimbul a diverse slujbe sau presatații. Cei mai mulți supuși și-au lăsat de izbeliște gospodăriile pentru că terenurile ce li se daseră în folosință erau zălogite, adică iobagii aveau atâtea datorii la curte încât terenurile lor au fost sechestrate, singura lor soluție, nefiind alta decât să-și ia lume-n cap, să încerce să găsească discret, de lucru pe alte moșii. Concret, Johana Roth împreună cu cei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și foamete. Cătăm și noi un port, fie și cu catartele rupte, oftează și Ștefan. Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Încerc... Caut... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric. Am auzit vorbind pe mulți dintre cei care au încrucișat sabia cu voi că moldoveanul e un oștean teribil, în luptă nu-i pasă, n-are habar de moarte, spune Țamblac. Nu c-am fi noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și noi un liman, fie și cu catartele rupte... Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Nu pot să mă dau legat cu țara... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric... Ar fi păcat, avem totuși sorți. A spus-o însuși Mahomed: "Țările române și Ungaria, împreună, sunt o mare putere". Mateiaș adună oastea. Călăreți în galop, cu sabia însângerată, dau iureș, bat satele, târgurile, cheamă Transilvania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
va avea următorul cuprins: "Armaș BUNEA drum forestier și de acces la Mănăstirea Bunea"; - poziția 8, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Pornește din strada Târgoviște, fiind cea de-a doua pe partea stângă, pe direcția Vulcana-Pandele-Vulcana-Băi, continuă prin Izlazul Zălogi și traversează pădurea proprietatea statului român aflată în administrarea Ocolului Silvic Pucioasa, până la intrarea în incinta Mănăstirii BUNEA, lungimea = 2.300 m, lățimea = 8 m, suprafața = 18.400 mý, îmbrăcăminte din beton pe o lungime de 50 m, iar restul
HOTĂRÂRE nr. 1.140 din 30 august 2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.350/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Dâmboviţa, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Dâmboviţa. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181720_a_183049]
-
populației ar fi că originea numelui ar proveni din limba latină, "Terra-Longa". Sub aspect administrativ, satul a apaținut din secolul al XV-lea județului Alba de Sus, nedezlipindu-se de domnii feudali până în anul 1499, când regele Vladislav, având încurcături bănești, zălogește orașului Brașov în schimbul unor noi împrumuturi, cele șapte sate săcelene, din care făcea parte și Tărlungeni, împreună cu Apața și Crisbav și care aparțineau de cetatea Branului. Cu toate că au fost predate Brașovului, castelanul Branului administrează satele zălogite mai departe, încasând dări
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
Alma și Șmig, o suprafață de pământ în interiorul moșiei Șmig. Datorită neînțelegerilor care au apărut, aceștia au cerut ulterior unchiului lor să renunțe la ea în schimbul a 20 de mărci de argint. Pentru că probabil nu dispuneau de această sumă, au zălogit pe durata unui an o parte din pădurea Nobyk, proprietatea lor. După expirarea timpului, banul Nicolae de Dârlos a intrat în proprietatea întregii păduri, care va fi răscumpărată abia în 1360, în urma intervenției capitlului Transilvaniei de la Alba Iulia. Conflictul dintre
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
multe țări, care depindeau din punct de vedere religios de biserica papală. Un asemenea pelerin a fost și Nicolae Wos, nobil de Berchieș, care intenționa să întreprindă o călătorie până la biserica sfinților apostoli Petru și Pavel, și care și-a zălogit - la 26 octombrie 1350 - în fața Conventului de la Cluj - Mănăștur, o bucată de pădure pentru suma de 11 mărci de argint după greutatea de la Cluj. Este vorba de Pădurea de crengi / Agaserdõ /, aflătoare în partea de răsărit a satului, lângă o
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
locuitorilor satului erau "iobagi" ai Cetății Sibiului, sub jurisdicția primarului, la care aveau drept de apel. Fiecare iobag poseda o sesie iobăgească a cărei suprafață a variat între 10 și 15 jugăre și pe care nu o putea vinde sau zălogi. Aceasta era indivizibilă și era muncită în comun de către toți membrii familiei căreia îi era atribuită. Din cauza deselor emigrări și răscoale, conscripțiile vremii consemnează adesea sesii fără iobagi, pustii, care făceau obiect de tranzacție între diferiți proprietari și care erau
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
efectiv la marginea Banatului, înaintea trecătorii spre Ardeal. Atestată documentar din 1365, mai multe studii asupra istoricului așezării sugerează că aici a fost locul de baștină al Elisabetei, mama lui Iancu de Hunedoara. La 1437 regele Albert al Ungariei o zălogește huniadeștilor, împreună cu districtul omonim, drept recompensă pentru eforturile militare și financiare făcute de aceștia pentru apărarea cetăților de la vadurile Dunării. La acea dată, Margina apare cu apelativul de "oppidum", având deci statutul unei așezări semiurbane. Umanistul Nicolae Olahus consemnează și
Biserica de lemn din Margina () [Corola-website/Science/311890_a_313219]
-
apare cu apelativul de "oppidum", având deci statutul unei așezări semiurbane. Umanistul Nicolae Olahus consemnează și un "castellum Morsyna" la 1536 și tot astfel un document de la Sigismund Bâthory din 1596: "Castellum Morsyna". La 1617 cornițele de Hunedoara Ștefan Torok zălogește principelui transilvan Gabriel Bethlen atât târgul ("oppidum"), cât și fortificația ("castellum") de la Margina. Surse documentare vorbesc și despre existența unei vechi mănăstiri în apropiere, dispărută în timpul atacurilor turcești. Conscripția din 1717 o amintește cu 80 de case în districtul Făgetului
Biserica de lemn din Margina () [Corola-website/Science/311890_a_313219]
-
sate care erau anexate de târgul Siret și Volovăț, astfel fiind prima mențiune despre un grup de sate ascultătoare de un ocol. În documentul din 19 iunie 1456 sunt și sate ascultătoare de Volovăț „din vechime”. Mai mult, llie Voievod zălogea panului Didrih amintea de „curtea noastră de la Volovăț” . Mai apoi, pierzându-și importantă, Volovățul intră sub ascultarea ocolului Bădeuților. Așadar la 20 iunie 1589 intră sub stăpânirea Mănăstirii Sucevița. Vremurile tulburi din istoria Moldovei, mai ales a celei de sus
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]