55 matches
-
prețuiască în viață valoarea tăcerii: „Dintre virtuțile înțelepțești/ A pune gurii frâu e cea dintăi./ Așa să-nveți și pre copiii tăi./ Sporovăiala, dragul meu băiat,/ Când două-trei cuvinte-s berechet,/ Nu-i bună - eu așa am învățat -/ Căci e zămislitoare de păcat.”726 Vârsta și experiența acumulată cu trecerea anilor fac din femeie un depozitar al înțelepciunii. Remarcăm că o donna angelicata poate fi mereu spirituală și manierată (Oretta apreciază, în mod deosebit, iscusința și talentul vorbirii - VI. 1), dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu ceea ce chiar Dante spunea, referindu-se la poeți, că ei nu pot fi conștienți de tot ceea ce scriu și că sunt permanent sub determinarea afectului sau divinității, a arcurilor reflexe de relație, cum le-am definit noi. Poetul e zămislitor de adevăr cosmic, el nu poate fi ucis decât de trandafir. Enumerând toate proprietățiile unei roze, floarea prin ea însăși e o alegorie a vieții omenești, iar legăturile ei cu lumina, ca sămânță a lumii, oferă decodificarea alegoriilor. În lipsa celui
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
atmosfera specific macedonskiană, de „idilă brutală”; adâncul obscur al instinctului, prins în Faunul, deși are unele atingeri cu imaginea naturalistă a omului, trimite de fapt la una din fețele „diabolice” ale romantismului. În Noaptea de mai integrarea omului în ritualul zămislitor al naturii se sublimează în nota de idealitate a speranței, care renaște și crește în suflete cu impetuozitatea și exuberanța sevelor de primăvară: „Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei/ Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin”. Beția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
cultural, de receptorii ei inițiali - la limită chiar de autor (atunci când acesta este răstălmăcit sau mitizat peste măsură). O operă receptată la un moment dat apare sărăcită sub aspectul Înțelesurilor ei adânci dacă nu se ține seama de contextul ei zămislitor. Doar receptorii informați dinainte au posibilitatea de a „reface” (desigur, parțial) contextul apariției și intrării În lume a unei lucrări de artă. Iar această predispoziție se formează printr-un exercițiu serios de educație și contemplație. În al doilea rând, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
lejeritatea exterioară, pe care le afișăm din diverse rațiuni (din complezență, pentru a da impresia că suntem tari, Împliniți, că o ducem bine etc.) nu Înseamnă În nici un caz simplitate existențială, atrofierea unor tensiuni interioare, a unor resorturi intime, sufletești, zămislitoare de alunecări sau instabilități cel puțin episodice. Fiecare dintre noi a putut cunoaște persoane a căror frenezie spirituală contrasta cu Înfățișarea sau poziționarea socială. Tumultul interior nu e direct proporțional cu ceea ce e afișat, exteriorizat. Iar cel etichetat - cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cum am fi tentați să credem. în jurul celor trei destine: AncaIrina-Vitoria se întrețes cutremurătoare secvențe, adevărate minibiografii, pe o durată de cel puțin jumătate de secol. Cele trei femei nu sunt niște „grații”, precum cele imaginate de Botticelli, dar sigur, zămislitoare de tainice revelații, răscolitoare fațete ale unor destine, amprentări de proletcultism și de postdecembrism, deopotrivă. Un suspect accident de automobil curmă viața Irinei care, involuntar, va frânge evoluția în plan artistic (cooptarea în trupa de dans a renumitului Michael Flatley
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
între două gene / cu una acopăr cerul / cealaltă îmbrățLșează câmpul...” (Ciudat) Realizați mutația creată? Iradiază o seninătate care ne apără de zbuciumul interior. și-n acest context, înțelegem că poezia și sculptura devin îngemănări ale aceluiași tainic fior estetic, zvârcoliri zămislitoare de frumos, „alchimie a durerii” (Lamartine), tainic dor materializat în forme care răscolesc conștiințele: „Tentația de a fi / ziditor / aroganța de a demiurg...” (înțeleg) și poetul, și sculptorul, devin niște dăltuitori de vise, statornici în dorința de a fi unici
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta pentru că "răzbim din lut, urcăm scări de luceferi,/ Silim să ducem cerul mai departe", "prin lut urcăm în cerul sfânt.// Sub pajiștile de senin/ Stau lumile zămislitoare/ Din întunericul deplin./ Și-n seva sacră ne unim/ Cu veșnicia subterană/ Din fundul căreia suim"24. Sub fiecare manifestare vizibilă a frumosului în lume stă, invizibilă, figura inaparentă a frumosului născător de frumusețe. Frumusețea iese la vedere în cele
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
interiorității evacuate și se expune pe fondul astfel dezvăluit. De aceea, "în fructul tainic, încă nebănuit în muguri,/ S-amestecă tot cerul, setos de zămislire"35. Cerul nu e transcendentul absolut spre care se tinde; coboară el însuși în adâncul zămislitor al lumii, răsare în imanența în care el rămâne inaparent în sine, transcendent oricărei apariții în faptul-de-a-fi al exteriorității fenomenale. Iată de ce, în muguri, fructul e încă tainic acoperit, ființare in potentia, iar ceea ce duce la apariție (ducând cerul mai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
liniște/ pe care cuvintele sună ca niște chei căzute/ el revărsa vorbe de aur un fluviu de vorbe de aur/ în tăvile verzi ale ierbii". Lume nevăzută ieșită la rostirea prin care ea se vede și se spune: primitoare și zămislitoare, lumea unei neîncetate geneze, a unui nesfârșit reînceput. Lume în mișcare, în facere, în actul lumirii, al creșterii spre ființă, precum imaginile care arată seninul translucid, transparența celor prevăzute și întrevăzute 21, liniștea solidă, sonoră, în care cuvintele vibrează ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cum cresc lichenii/ în ochiul oglinzilor negre/ și-n încăperea strâmtă unde m-am întors/ văd cum se prelinge pe ziduri/ vorbire străveche,/ nevindecatele răni/ de pe trupul leprosului// Cu fața spre asfințit/ în singurătate/ lunec/ cu treptele casei/ în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de ton. Universul din Multcălătoare / Preatrecătoare (1981), din nou întunecat, e înghețat, împietrit, veșted („regatul de iască al Mumei”), iar lamentoul sună mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
la un prim nivel, teamă. Truda cusutului, care trebuie să fie perfect, asemenea lumii în prima zi, este similară genezei chinuitoare și plânsului cosmic. Fecioara nu doar aude muzica sferelor, ci o repetă în cântecul său, ea nu simte efortul zămislitor al cosmogoniei, ci îl încearcă țesând și îl reiterează la nașterea pruncului său. Capacitatea de a coase minunat dă fetei în colinde un statut înalt, care îi permite să-și aleagă singură mirele demn de așa haine: „Sub tufă de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șansa pețitorului la mâna Ilenei: ea îl va accepta dacă e viteaz și are îndrăzneala de a termina, nu numai de a încerca să construiască cele trei feluri de edificii ce împing granițele lumii tot mai departe, în căutarea forțelor zămislitoare. Ocupațiile magice pentru neofiți descoperite în colinde constau în lupta dreaptă cu fiara acvatică sau terestră pentru feciori și în proba țesutului, „chindisitului”, pentru fete. În balade apare, așadar, un scenariu nou, venit dinspre basm, în care întâlnim un motiv
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de a echilibra balanța principiilor și de a anticipa finalitatea maritală. Alte colinde dau leului și dulfului biruiți un rol marital; sora mai mică a fiarelor este oferită flăcăului, ca semn al supunerii totale în fața întemeietorului, ce convertește astfel forța zămislitoare din sacru: „- Nu ne, Ioane săgetară/ C-am o sor’ foarte frumoasă,/ Și e sor’ cu soarele,/ Are-o mână ca și-o zână,/ Cu cumpătu de albină,/ Eu cu ea te-oi dărui” (Bumbuiești - Vâlcea). Înrudirea cu soarele, atributele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fără cultură un popor nu poate rezista în concurența vitală dintre popoare.” Făcând deosebire între cultură și civilizație, filozoful Petre Țuțea scria că: „Omul este împletit din natură și cultură. [...] Cultura este zămislită de puterile sufletești, iar civilizația de rațiunea zămislitoare de bunuri materiale.” Părintele Teofil Pârâian are și domnia sa o părere: „Ce este un om cult? Un om care învață tot și uită tot! Dar, oricât ar uita, tot îi mai rămâne ceva. Cultura îl șlefuiește, îl netezește, îl modelează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
surprins în timp ce se pregătea să scrie despre alt scriitor, Wilderness și despre soția acestuia. Procedeul jocului de oglinzi seamănă cu acela care avea să fie folosit mai târziu de Philip Roth, care și-a născocit și el un alter ego zămislitor de alter-ego, unul ieșind din capul celuilalt ca niște păpuși rusești. Goodheart are de relatat o întâmplare simplă, dar își dă seama că nimic nu este simplu, că fiecare gest, fiecare gând, fiecare persoană are atâtea semnificații încât ar trebui
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
confuze. Viziunea lor e rebelă și deopotrivă demiurgică: rebelă, deoarece cultivă iluzia că Dumnezeu a fost pînă într-atît de naiv încăt să lase la îndemîna omului rețeta lumii; demiurgică, fiindcă prin ea omul ajunge să se substituie creatorului, uzurpîndu-i virtuțile zămislitoare. În locul pietrei magice, alchimistul ne pune pe tipsie o îngăimare silnică de formule în doi peri, pe care le rostește apoi cu un ton arcanic, de tenebre cețoase. 2) Nu poți comenta un text alchimic dacă nu ești complicele lui
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
ale anului HRISTOS A îNVIAT! ADEVARAT A îNVIAT! Și același băiat e acum în stupina Mânăstirii Și înmulțește rugăciunile peste ceara lumânărilor, peste albine, peste iarbă, peste stele și lume după rânduiala gramaticii sufletești. El cel care cunoscuse tăcerea cea zămislitoare Și tihna din cuiburi și de sub aripi Și ținuse postul tăcerii în Sfântul Munte își meșterește acum Din lemnul unui stup străvechi O cruce. Poveste adevîratî din Apoldu de Jos Soră lobodă, frate leuștean, verișoară leurdă, cumătră ștevie, smerit cartof
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
1985), scriitorii shandy, avangardiști, contestatari și rebeli, din diverse culturi ale lumii, care numai în acest spațiu urban propice își pot afirma adeziunea la principiul libertății artei și pot da saltul în irealitatea stimulativă, bântuită de fantasma kafkiană a dedublării, zămislitoare de acele alcătuiri suprarealiste numite odradek sau golem. Praga a devenit „orașul lui Kafka”, antonomază ce se pune în evidență (fie și de o propagandă turistică vulgarizatoare, care transformă orașul într-o „Kafkapanoramă”, după cum remarca același Vila-Matas), mai cu seamă
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
și prea lax cu ambianța, încît mă temeam să nu-mi ofere oricînd posibilitatea de a fi oricum. înfățișarea firavă distona cu anvergura albatrosului ce se zbătea într-însul.(...) Era atins de blestemul apei celei fără odihnă, alinătoare și năprasnică, zămislitoare de viață și fatală, proteiformă și încremenită în moartea aparentă a gheții. în actele lui temerare, nu puteam separa perfect eroismul de aventură, suavitatea de o anume cruzime, vocația adevărului de plăcerea secretă a traumei pe care exprimarea lui o
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
unei poezii e ușurința cu care cuvintele vin să se așeze în strofele ei, nimic nefiind mai nepoetic decît stanțele scrise cu program și cu ore de lucru, după un grafic interior pe care îl bifezi mândru în catastiful ambiției zămislitoare. Transpirația e simptomul lipsei de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din catapetesme și din aripi de duh. Un poet care se sacrifică pe altarul muncii e un versificator proletar de joasă condiție
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
acelea din Sorgul roșu, sau Baladele usturoiului din Paradis. Freamătul trupurilor cuprinse de eros și freamătul cîmpului de sorg, tresăltarea cîmpului de iută și iubirea care palpită în pieptul celor doi tineri, se armonizează într-o perfectă consonanță cu pămîntul zămislitor, roditor. Sigur că inovațiile scrisului lui Mo Yan datorează foarte mult lecturilor din literatura universală, el însuși o mărturisește în repetate rînduri. Iată de pildă o mostră a preferințelor, o recunoaștere a modelelor în articolul O cameră văzută prin gaura
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
O FLOARE Nepoțelul meu cel mic Seamănă cu mine-un pic Și nu pot trăi de fel Dacă nu sunt lângă el! E-o petală dintr-o floare, Este-un fluturaș sub soare Și-i seamănă cel mai tare Mămicii zămislitoare. Noaptea mă cheamă la pat Pentr-un zâmbet, pentr-un sfat, Ca să crească sănătos Micul meu nepot frumos. Ziua strigă-n gura-mare: Ia - mă-n brațe, mamă - mare, Du - mă-n parcuri să mă joc, Iar bunică- i mândră foc
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
poetică al doctrinei suprarealiste, pornind de la reabilitarea inspirației iraționale: „André Breton descoperă ochilor noștri cîmpurile magnetice ale inspirației. Este oare rezultatul unui asemenea dicteu, al unei asemenea curse printre mistere, poezie? Fără îndoială, de vreme ce însuși procesul de creație a naturii, zămislitoare de viață și forme, este poezia”. Voința de mimesis nu dispare, devine doar „esențială”, „organică” și „creatoare”. Întrebîndu-se în ce măsură suprarealismul nu duce la un colectivism indistinct, opus individualității poetice („Fi-vom însă cu toții poeți?”), comentatorul dă un răspuns rezonabil: „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acum că fac diguri și galerii și tot felul de ziduri la izvoare/ pre chipul și asemănarea castorilor cei cu coada solzoasă" ("Descântec"). Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]