61 matches
-
înflorește liliacul Ciorchini de floare cu miresme fine Când de mușcate roșii-i plin cerdacul Iar fluturi albi valsează cu albine Visez să rătăcesc prin iarba grasă Să-mi ningă gândul floare de cireș Cu dulci miresme, sufletul să țeasă Zănatec dor sub tufa de măceș Să curgă lin izvor de frumusețe Culori sublime-n arc de curcubeu Concert de greieri răscolind fânețe Și-o lebădă pe-un val de eleșteu... Atâta dor într-un crâmpei de gând Inundă tainic prăvălindu
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
de ea, o îngrijește, o ocrotește, însă regretă că nu i-a dat și lui Dumnezeu o femeie care să se bucure de viață ... o proastă acolo, o fufă, o curulină, o terfelină, o galinacee, o împielițată, o matracucă, o zănatecă ... orice fel de femeie, pînă la urmă ... pentru că nevasta lui n-a fost o femeie, ci o ciumă dotată cu păsărică, pe care el a iubit-o ca un masochist ... Pe păsărică?! s-a mirat CrisLi și a izbucnit în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
deja. Am reușit să pătrund sensul citind o proză scurtă publicată recent, nuvela intitulată “Pase în doi”, semnată de Marinel Gâlcă, apărută în revista “Baaadul literar”. Iată cum este alcătuit primul paragraf care ne poate duce ușor în eroare: “Vântul zănatec fugărea norii de leșie, storcându-i ca pe niște bureți uriași , pântecoși, de apa mărilor și oceanelor. Picurii reci cădeau vijelios, sfârâind pe asfaltul încins, iar ploaia își cernea zbaterea ei volburată, primenind orașul”. Ca un cititor care nu se
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
ea are veșnicia la picioarele ei și nu se grăbește. adică nu ajungem la satisfacția cerută de orgoliul nostru rănit. și nici să vedem restabilirea unei balanțe valorice după voia noastră. destinul nu poate fi provocat la duel. numai un zănatec de nu știu unde, nemulțumit cu ce primise din partea soartei și socotind că i se cuvine (mult) mai mult, l-a dat în judecată pe Dumnezeu! la care un judecător hâtru i-a răspuns: du-i dumneata citația că noi nu știm
ORIGINALITATE (CU ORICE PREŢ)? de ION UNTARU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342387_a_343716]
-
Autorului Cum te descopăr, altul, zi de zi, Nu am crezut vreodat` să se întâmple, Până acum avut-am doar pustii Zile și nopți, nu te aveam sub tâmple. Când somnul liniștit tu mi-l veghezi Sau când te joci, zănatec, cu vreo buclă De păr rebel, în mine evadezi Și-alungi încet din suflet a mea pâclă. Clipele-mi sunt doar scumpe delectări, De când, brusc, ai pășit în a mea viață, Nu mai visez în van la evadări, Nici nu
TANDREȚE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377397_a_378726]
-
fug? Nu pot. Să strig? N-am cum, Deși o ultimă dorință Aș vrea soției să îi spun. Cât despre ceasul lung în care Am fost ținut la ei ostatec, Am încercat cu disperare Să nu mă port ca un zănatec. Nu pot prea limpede a spune Cam ce mi s-a făcut exact, Dar dacă mă-ntrebați pe bune, N-au acționat cu prea mult tact. Să ne vedem și peste-o lună M-au invitat din prag, zâmbind. Eu
LA DENTIST de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377545_a_378874]
-
văratec, Plânge puiul de lalea, Fără Tine viață nu e, Lumea nu mai e a mea. Apele tot plâng și ele, Trist mai susură izvorul, Cerul s-a făcut de sânge, Cât de mare Ți-e Canonul? Numai omul cel zănatec Stă mereu nepăsător, Sufletul meschin nu-l doare, Nici cuvintele-i nu-l dor. Pentru cine rabzi, Iisuse, Pentru mine, un biet cuc, Fără Tine, Domnul Slavei, Încotro o să mă duc? Dar eu simt a Ta lumină Și o văd
PE DRUMUL ASPRU-AL CRUCII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380352_a_381681]
-
văratec, Plânge puiul de lalea, Fără Tine viață nu e, Lumea nu mai e a mea. Apele tot plâng și ele, Trist mai susură izvorul, Cerul s-a făcut de sânge, Cât de mare Ți-e Canonul? Numai omul cel zănatec Stă mereu nepăsător, Sufletul meschin nu-l doare, Nici cuvintele-i nu-l dor. Pentru cine rabzi, Iisuse, Pentru mine, un biet cuc, Fără Tine, Domnul Slavei, Încotro o să mă duc? Dar eu simt a Ta lumină Și o văd
ÎNCOTRO O SĂ MĂ DUC? (PRICEASNĂ) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371801_a_373130]
-
și optimismului cu care întâmpini orice situație, chiar de-ar fi una critică, datorită judecăților... M-ai atras datorită modului cum te doare de tot chiar pe cât într-un cot: de fițe, figuri și de orice viață construită artificial, dar zănatecă.. Mi-ai plăcut pentru că încercai să ajuți oamenii și-ți îndreptai atenția către orice suflet apropiat, mai ales aflat în suferință. Fizionomia ta mă atrăsese și ea în mod mistic.. chit că femeile prea slabe m-au atras întotdeauna, singurul
NECROLOGUL PERSONAL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371989_a_373318]
-
BRĂTESCU - CASA DIAMANT - CEREREA ÎN CĂSĂTORIE, de Magdalena Brătescu, publicat în Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014. (FRAGMENT DIN ROMAN) Eva a primit un buchet de flori în cabina pe care o împărțea cu alte trei acrițe tinere și zănatece. Acestea și-au dat coate și au pufnit în râs, vorbind tare chiar în prezența ei, știind că nu înțelegea bine ebraica, deci își puteau bate joc de ea fără teamă că le-ar putea răspunde. Avea de rostit în
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
împiedice întâlnirea dintre actriță și Leo. Inevitabilul se produsese. Jaime nu concepea să-și încheie ... Citește mai mult (FRAGMENT DIN ROMAN)Eva a primit un buchet de flori în cabina pe care o împărțea cu alte trei acrițe tinere și zănatece. Acestea și-au dat coate și au pufnit în râs, vorbind tare chiar în prezența ei, știind că nu înțelegea bine ebraica, deci își puteau bate joc de ea fără teamă că le-ar putea răspunde. Avea de rostit în
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
Zina). În acest fel, "Diana Sancta" din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (Sancta Diana), figura centrală a folclorului românesc (vezi E. Lozovan, Dacia Sacra). Astfel, spune Pârvan, dianaticii (adepții cultului Dianei), "cei stăpâniți de Diana", au dat în limba română pe "zănateci", nebuni, rătăciți (vezi Contribuții epigrafice... p. 120). Continuitatea religioasă și lingvistică a fost asigurată deoarece transformarea s-a produs într-un mediu popular, rural (campestru și silvestru). Dar nu ne putem aștepta la un proces similar în ceea ce-l privește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1885), virtuozitatea tehnică predomnește. Observația caracterologică nu și-a pierdut din agerime, dar autorul pare că se lasă furat de mecanica vivace a unor întâmplări, de coloritul unor nostimade. Intriga, încurcată și descurcată cu brio, antrenează în „goană nebună” un zănatec, nevricos cvartet. Un mănunchi de zurbagii păliți de caricatural, oricât se împieptoșează ei în chestiuni de onoare și de amor. Flușturatecul Nae Girimea, „frizer și subchirurg”, e un fante de mahala, stăpân pe grațiile docile ale „ex-marșandei” Didina Mazu, iubeață
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
liniște fericire./ Poți numi această lumină?” (Anii ’80). Aceste procedee, ce caracterizează gruparea brașoveană „mașcriistă”, se grefează la O. pe un orfism histrionic prelucrat după tiparele unui baladesc de sorginte romantic-barbiană, eufemizat prin metrică și discursivitate: „Hai! Cântă odată, hoinarule zănatec!/ Potrivește-ți glasul. Găsește cuvântul. Să-mi întorci/ iubirea, să îmi dai puterea șarpelui lunatec,/ De ce nu cânți tu, menestrel? Dulce să cânți și-ncet,/ doar pentru mine. Hai, nu cânți? De ce nu ai lăuta?” (Solo de tamburină) SCRIERI: Pauză
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
și a le urmări transformările. își făcea din asta un joc care o pasiona. Lenora era acolo la diferite epoci, în poze multe și felurite. într-una, cu fruntea goală o rochie închisă la gât, părul neted și ochii mari, zănateci, nu o recunoscuse deloc. Trebui să o asigure Rim și Nory că e ea. Acum cele două grupuri fuzionaseră și conversația părea a se apropia de sfârșit. Mini auzi că e vorba de o stradă care apucă pe colo și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele satului se zbăteau moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și rece ca o zi polară. Peștii se oglindeau jucăuși, ca într-o zbatere de pleoape. Când râul mușca furios din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pe deasupra, vioi și viguros ca și o adiere rea a beznei înseși, printre firele rădăcinilor suspendate, din tavan. Asta-i Straja, Buha bătrână de la zarzărul trăznit! își coboară Bursucul vocea, sugestiv, până la foșnetul prudent al unei șoapte. Tante la Folle. Zănateca. Tanti Nebuna. Ducă-se! Eh! Mai sunt zece secunde. Sancta Maria, ora pro nobis! Una, două, trei, patru, cinci... Șase, șapte, opt, nouă, zece! completează Iepurele. Au fost întocmai douăsprezece ceasuri! Fix! Post-meridian! punctează Comandantul, pe tonul mai scăzut, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
culcam pe nisip. Sau mă afundam, iarăși, în povestea lui Schliemann, "diletantul" care lăsase negustoria pentru a se amesteca în arheologie, "farseurul", "căutătorul de comori", "inconștientul" care se baza orbește pe fiecare cuvânt al lui Homer. Îmi era simpatic acest "zănatec" și am jubilat la fiecare dovadă care demonstra că oficialitățile arheologiei s-au văzut obligate să înghită în sec. Culcat pe plaja de la Costinești, îmi plăcea să cred că "starea naturală" e privilegiată, că "barbarul" e, în aceeași măsură, copil
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de femei și Sludden țopăind în vîrf, cu o coroană pe cap și rîzînd tot timpul. Apoi copilul se mișca în mine, mă calmam imediat și mă simțea împlinită. Atunci îmi părea rău de Sludden. Părea un copil lacom și zănatec, alergînd după sîni și mame care-l să-l hrănească, un copil care nu se sătura niciodată. Și tu ai simțit asta, Rima? — Nu, răspunse Rima scurt. — De ce-l plăceai atît de mult? — Era genul deștept și amuzant. Era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de Sânziene are conotații diferite: flori care Înfloresc În această perioadă, personaje mitice - zâne. La origine numele de „zână” vine de la „Dziana” sau „Diana”, numele zeiței romane. Sensul de zână se acordă vrăjitoarelor, existând chiar un derivat al acestui cuvânt - „zănatec”, Însemnând bezmetic sau fermecat, posedat de Diana sau de vrăjitoare. „Este foarte probabil că numele Diana a Înlocuit denumirea locală a unei zeițe autohtone traco getice. În orice caz, la români, este incontestabil arhaismul ritualurilor și credințelor legate de Diana
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
interogare a Universului. Marile adevăruri sunt construite din nuanțe. Intelectual înseamnă, printre altele, nevoia moleculară de cunoaștere. Mișună proiectele în capul nostru precum viermii în hoituri. Inteligența nu este decât o biată premisă. Limitele țipă când vrei să le depășești. Zănatecul Don Quijote se află pe drumul dintre iluzie și luciditatea amăruie. Nu să-ți scrii biografia e greu, ci să descifrezi câte ceva din ea. Dacă nu ajunge la marile esențe, setea de absolut se metamorfozează în dezamăgiri. Suntem niște tunele paralele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a fost groază să spun asta administratorului... Berbec sadea! Știai că sunt născută în zodia berbecului? M-am uitat într-o carte și am văzut: viață frământată, situații sociale pierdute brusc prin incidente violente, nimic durabil, voință puternică, ambiție, fire zănatecă, pasionat și autoritar, energic și reducând totul în funcție de sine însuși. Exact asta sunt... Te sperii? Nu, cum o să te sperii tu, care ești atât de calm, de indiferent, ai văzut atâtea, ai trecut prin atâtea! Câte femei vin așa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la fel, Ni-e vădită trecerea aceasta Și mi-e rece, tristă, albă, țeasta; Gândul, numai el, rămas rebel Își întoarce umbrele din ape, Își adună sori din dimineți, Vreri ursite, pentru șapte vieți, Și eternitatea mai aproape... Nu roși zănatecului gând, Iartă-l și împacă-te cu dânsul, Bucuria doar, să-ți nască plânsul Spasmului de noapte aiurind... Morții sunt cu toți la fel, vezi bine, Lasă-i lumii lor fără suspin, Când spre tine-nfometat eu vin Și-mi hrănește
MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83835_a_85160]
-
în canaturile de lemn, cu pietre și cu bote groase de corn. Îi înjură, de la început: Tămădăii mamei voastre de grauri, ce v-a lepădat! Republica noastră proletară nu vă dă dreptul să-mi treziți copila !... Dar leghionul de copii zănateci lărmuia neostenit: Pepenoaica, Pepenoaica!... Huideo,măi! La casele voastre, proprietate particulară, că-mi stresați copila, răcni Nicanor Galan, peste canaturile porții de scânduri. Plecați, măi! răcni el, către masele populare de copii, deja, neobrăzațiviermăraie care ridica din drum, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]