281 matches
-
tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-un colț, Își Îmbrobodi capul cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete stinse. După ce fâlfâi neașteptat, pasărea Își luă zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Am pășit precaut peste Chérie care zăcea pe podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris zăngănea cu furie În fundal. Mi-am prezentat intențiile. La capătul firului, receptorul a fost pus În furcă. Trecu un minut. — Aici, inspectorul Wickert. Cu cine vorbesc? — Knisch, am spus, cu o voce scăzută. Alexander Knisch. — Vorbiți mai tare tare, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc acum reprezintă, probabil, cele mai tulburătoare ceasuri din viața mea - învăț înțelesul cuvântului a tânji, învăț înțelesul cuvântului tulburare. Iată că drăgălașele de ele au țâșnit spre rambleu și acum pășesc zăngănindu-și patinele pe aleea cu pietriș mărginită de brăduți - așa că, hai și eu (dacă mă-ncumet!). Soarele a coborât mult de tot, totul e purpuriu (inclusiv proza mea), iar eu le urmăresc de la o distanță suficient de mare și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
liniște, când taximetrul se opri și fiecare om din cafenea Încetă să mai vorbească, iar femeia continua să țipe „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Cineva spuse „Die Polizei“ și doi polițiști veniră În goana mare din susul străzii, cu tocurile revolverelor zăngănind. Și apoi totul deveni iarăși ca de obicei, cu excepția faptului că un mic pâlc de oameni fără treabă se adună la intrarea În clădire. Cei doi jucători de șah se Întoarseră la piesele lor. Șoferul de taximetru apăsă butonul demarorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
berea asta nu e bună. Mi-aș dori o sticlă de Guinness. Sunt convins că stafidele acestea... — Te iubesc. — Agentul nostru... Ce-ai spus? Am spus că te iubesc. Îngerul plecase, și gălăgios, și vesel. Cu huruitul lui de roți, zăngănit de farfurii, sunet de voci și clinchet de oglinzi, expresul trecea pe lângă un șir lung de brazi și pe lângă lucirile Dunării. În cazane, presiunea aburului creștea. Mecanicul deschise regulatorul și viteza trenului crescu cu opt kilometri pe oră. 3. Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu știu de ce, mă gândesc la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca într-o piua unde totul se liniștește unde îmi pot aminti că cea mai frumoasă căsuță din lume e sub plapumă unde mai pot asculta cu mâinile la urechi cum trece trenul pe dinăuntru ca pe un pod care zăngăne ușor spre coșul pieptului și chestia aia pe care mama o numește stomac unde în sfârșit îți pot scrie îl pot afurisi pe Bau-Bau îți pot explica unele chestii despre literele astea șmechere, singurele care ne pot apropia unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
drept, porniți parcă spre o reuniune parohială. Vaughan îmi aruncă o privire peste umăr, cu fața dură și încinsă, ca pentru a se asigura de atenția mea. Cu o smucitură zgomotoasă, motocicleta se lansă de-a lungul pistei, cablurile ei zăngănind între șinele de metal. Manechinul care o conducea, așezat mult în spate, avea bărbia ridicată din pricina curentului puternic. Mâinile sale erau legate de ghidon ca ale unui pilot kamikaze. Toracele lung era acoperit tot cu instrumente de măsurare. În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să vină de undeva Ieșiră din oraș în dubița albă a lui Mma Ramotswe. Drumul prăfuit era accidentat, aproape că dispărea ici-colo în gropi adânci sau se unduia într-o mare de valuri care făcea dubița să scârțâie și să zăngănească în semn de protest. Ferma nu era decât la doisprezece kilometri de sat, dar înaintau cu greu, iar Mma Ramotswe era bucuroasă să o aibă pe Mma Potsane alături. S-ar fi putut rătăci în savana uniformă, fără dealuri după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
insulei ca o pasăre de pradă, fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit de farfurii și tacîmuri, umbrele omenești se micșorară pe pereții despărțitori de pe vas, iar un mus urină cu zgomot de pe punte. Timpul trecu, cina luă sfîrșit, cineva cîntă la prova, prost acompaniat de o lăută veche, și, după puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului, răsucindu-se pe-o parte, cu țeava spre mine, spre Brandy, spre Evie, care plânge. Nu c-aș fi vreun animal de laborator, detașat, programat să ignore violența, dar, primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ești foarte mândru de el, zice Brandy. Va trebui să i-l vâri între dinți ca să-i ții gura deschisă. Așază-te pe el, dacă trebuie. Brandy surâde la picioarele mele ca întruchiparea răului. Prin ușă se aude de la parter zăngănit de cristal autentic spart. — Grăbiți-vă! strigă Parker. A început să spargă lucruri! Brandy se linge pe buze. După ce i-ai deschis gura, bagă mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-o faci, o să se sufoce, și-atunci o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
doare. Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie le face să muște și să ronțăie stofa și pielea ei. Sari la vreme de noapte, tatăl lui Brandy îi zicea mereu, grăbește-te. Îmbracă-te. Trezește-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era sigur de la breteaua puștii. A ieșit în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele, gata să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului, era un cuțit de vînătoare, ușor curbat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple. Măsurau cinci pași înapoi, își luau elan și din fugă se repezeau la banca metalică, făcând-o să zăngăne îngrozitor. Se sprijineau în mâini și ridicau picioarele în sus, în semișpagat, crăcănat, sau orice altă figură care le venea pe moment. Bica, martor nelipsit la toate drăcoveniile ce le treceau prin cap, se prăpădea de râs văzându-le agitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Încăperi lungi și Întunecoase, o pânză, o masă cu tăblia Într-atât de roasă de carii, Încât, dacă Își plimbă degetele pe ea, nu dă decât de găuri. Ar mai fi și unele sunete. Ploaia pe un acoperiș de tablă zăngănind ca niște cuie scuturate Într-o uriașă cutie de tinichea. și un soi de murmur ciudat, o rumoare de vorbe stăpânite și monotone, mai degrabă șoptite. Nu distinge altceva decât o șopocăială, un cor de sâsâieli. Sunetele acestea umplu o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de colo colo. Doar că el nu se plimba nervos, așa cum se așteptase ea. Era În picioare, foarte răbdător, privea cu atenție pe cineva, o a treia persoană. Margaret a deschis poarta scundă făcută din țevi de metal, care au zăngănit grozav când s-au izbit de stâlpii laterali de ciment. Era acolo și o a treia persoană. Mulțumescu-ți ție, Doamne, era și o a treia persoană. 31 — Ar fi trebuit să-l vezi, a spus Mick. Un Cadillac negru enorm
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe coridorul de cărți spre ușa bucătăriei. Era deschisă, neonul de un albastru electric proiectând o dungă pe podea și-n sus, pe cotoarele cărților de pe peretele din față. Am auzit sunetele scoase de un ibric, o linguriță de cafea zăngănind într-o cană. M-am aplecat pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii mei, sângele meu - tresări și încremeni la vederea ei, o fântână transformându-se în gheață și electricitate statică înlăuntrul meu. Ea mă văzu înainte să-mi pot trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sărută. Când ne despărțirăm, zâmbi. — Ești cam netot uneori, știi asta? — Mda, am spus. Scout, te rog să ai grijă. — O să am. Se așeză pe marginea bărcii, își udă ochelarii și intră în cușcă. Am închis capacul și vinciul a zăngănit coborând-o mai adânc în apă. Am ridicat mâna într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așezându-se și spărgându-se și apa liniștindu-se. Cablul suliței derulându-se repede pe punte și eu dând să-l prind și el smucindu-mă tare de coate și de încheieturile umerilor și zdrelindu-mi mâinile. Laptopul lui Nimeni zăngănind pe puntea povârnită și eu aruncându-mi corpul peste cablu între laptop și marginea bărcii așa încât laptopul mă lovi tare în spate și cablul se smulse din priză și ștecărul îmi biciui coastele și țâșni pe punte, peste balustradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici simptomele. Elviricăi Țarcă i se năzărise că Mistrie seamănă cu Robert Redford. Ținea în fichet un portret cu blondul actor american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote. "Ești iconic, Volodea! Ce parabolă a timpului ai creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din cerceii lungi cu aspect de lingurițe pentru pescuit știucă, punîndu-se pe recitat: "În mine zace o sumă de ioni, Pămîntul vast îl am drept mumă. Eu știu ce sînt că-n mine zace-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum încăpeau artiștii de la teatrul radiofonic, din orchestrele simfonice și mai ales mulțimea de microbiști ai fotbalului, pentru că rumoarea lor presupunea populația unui oraș în tribunele stadionului. Cine însă își mai aduce aminte de ghiozdanele din carton presat în care zăngănea penarul de lemn, cu lăcașuri săpate frumos pentru tocul cu peniță, altele pentru creioane și gumă de șters, de fapt pentru muștele moarte, fluturi, cărăbuși, coropișnițe și greieri. Se mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spart timpanele pe o rază de 2-3 km. Acesta dorește să se remarce în tot cartierul și folosește la maximum aparatura pe care o are. Manelele pe care le răspîndește în jur îți intră în creier, îți fac geamurile să zăngăne și te exasperează că nu poți dormi, iar mîine este, de regulă, luni. Nocivul îmbogățit este și băutor de cursă lungă și cum este "liber profesionist", puțin îi pasă dacă mîine este luni sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești ? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngăne, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărneturi și cafele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o răscoală va șovăi să-și asigure puterea pedepsind pe cei vinovați, descoperind pe cei suspecți și luînd măsuri de întărire acolo unde este mai multă nevoie. Așadar, dacă prima oară a fost de ajuns ca un duce Ludovic să zăngănească puțin din arme la granițele Milanului, pentru ca Franța să-și piardă stăpînirea ei aici, a doua oară a trebuit ca ea să aibă împotrivă-i lumea întreagă, iar armatele ei să fie nimicite sau alungate din Italia; și lucrurile s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]