292 matches
-
aproape toate mesele erau ocupate. Ne-am așezat la o masă mai lungă. Cum s-a făcut ora 12 am scos ziarul din buzunar și astfel am adus la cunoștința publicului întârziat: capitularea Germaniei. Un ura! care a făcut să zăngănească geamurile a fost urmarea. Un domn mai în vârstă roagă publicul să se liniștească și cu glas tare rostește următoarele cuvinte în românește și rusește: ŤToate doamnele și toți domnii prezenți în acest local sunt musafirii mei. Totul ce se
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
special, în cadrul propriei dioceze sau parohii. 26. Papa procedează bine, când le acordă iertare sufletelor [din purgatoriu], nu prin puterea cheilor (pe care nu o deține), ci pe calea mijlocirii. 27. Ei le predică oamenilor, spunându-le că îndată ce bănuțul zăngănește în cutia de bani, sufletul zboară afara [din purgatoriu]. 28. Este sigur că atunci când bănuțul zăngănește în cutia de bani, câștigul și avariția pot să crească, dar rezultatul mijlocirii bisericii se află numai sub autoritatea lui Dumnezeu. 29. Cine știe
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
purgatoriu], nu prin puterea cheilor (pe care nu o deține), ci pe calea mijlocirii. 27. Ei le predică oamenilor, spunându-le că îndată ce bănuțul zăngănește în cutia de bani, sufletul zboară afara [din purgatoriu]. 28. Este sigur că atunci când bănuțul zăngănește în cutia de bani, câștigul și avariția pot să crească, dar rezultatul mijlocirii bisericii se află numai sub autoritatea lui Dumnezeu. 29. Cine știe dacă sufletele din purgatoriu doresc să fie scoase afară, așa cum se spune în legenda sfinților Severinus
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
Nu-i decât un vis deșart. Doar o viață ai - ceva E ce nu se descompune? Glasul lui era neobișnuit de puternic și răsunător. Și cânta ca și cum i-ar fi sosit ceasul. Un samurai venea grăbit pe coridor. Armura îi zăngăni zgomotos pe podelele de lemn, când îngenunche. — Calul dumneavoastră e gata. Vă așteptăm ordinele, stăpâne. Mâinile și picioarele lui Nobunaga se opriră în plin dans, și se întoarse spre vorbitor: — Nu cumva ești Iwamuro Nagato? — Ba da, stăpâne. Iwamuro Nagato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se numea Tsukinowa. La poartă, foșnetul frunzelor tinere se auzea în vântul nopții, iar luminile lampioanelor pâlpâiau. Nobunaga sări pe cal, într-o șa bătută cu sidef, și porni în galop spre poarta principală, cu tasetele armurii și spada lungă zăngănind din mers. Cei rămași în urmă, la castel, uitară de orice stăpânire și începură să strige, în timp ce se prosternau în fața lui. Nobunaga le adresă câteva cuvinte de rămas bun acelor bătrâni care-l slujiseră atâția ani. Îi părea rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Trecuseră cam două ore de când apăruseră steagurile inamicului pe muntele din fața lor. Ieyasu, însă, era calm. — Shiroza. Hanjuro. Veniți încoace. Încă așezat, privi în jur cu o expresie senină. — Da, stăpâne? se apropiară de el cei doi samurai, cu armurile zăngănindu-le. Ieyasu le ceru celor doi oameni părerea, în timp ce compara harta din fața lui cu scena din realitate. — Dacă stau să mă gândesc, se pare că forțele lui Shonyu din Kobehazama trebuie să fie alcătuite din veterani adevărați. În funcție de felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
adică să mă deranjeze pe mine vreodată orice-ar veni de la ea? Ieșiserăm de la birou mai devreme, ca toată lumea. Soarele strălucea orbitor peste bulevardele înzăpezite care forfoteau de oameni. Era o binefacere că nu mai treceau pe ele în viteză, zăngănind din toată fierăria grelele camioane. Ici, colo doar se vedeau oprite în fața magazinelor alimentare dube mai mici din care se descărcau cârnați, jumătăți roșii de porci, lăzi cu băuturi specialități de vită, ficat, fructe, portocale, mandarine, banane... Alături, pe patru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decăzut, din care nu mai e posibilă salvarea: "Ancora grea înnămolită între arcurile dormezei / și lanțul încordat printre cearșafurile zdrențuite / se pierde prin spărtura din tavan, / prin gaura din acoperiș, undeva sus unde trage / cabestanul divin. /.../ Cînd norii se strîng / zăngănind ca niște cutii de tablă / într-o memorie plină de pietre și oase, / nu mai e mîntuire". (Zeul trece cu securea pe umăr) În stil shakespearian, el va desemna acest limb drept o închisoare, în care existența e un supliciu
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult mai important decât să ne ocupăm de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm ca niște modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ultimul etaj, Amanda a văzut Aston Martinul lui Hugo oprindu-se în fața intrării. Amanda și-a verificat aspectul în oglindă, după care s-a instalat pe canapea. Ce surpriză avea să fie pentru el. Cheia lui Hugo s-a auzit zăngănind în ușă. Amanda și-a întins buzele și și-a dat ochii peste cap ca să scape de orice expresie facială. Ăsta era momentul ei. Ieșind din lift, Hugo se gândea că-i părea rău că n-o dusese pe Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fiecare centimetru al grădinii. Și, contrar a ceea ce Alice îi spusese cândva mamei ei, nici unul dintre obiectele respective nu devenise un frumos ghiveci. Apoi mai erau și clopoțeii de vânt, care erau făcuți din cutii goale de fasole. Toată noaptea zăngăneau și o înnebuneau pe Alice. Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trilurile corale, extrase din zeci de laringe înfierbântate; lectura se pierdea, acoperită sinestezic. Senzația de prăbușire iminentă era întărită și de trecerea vagoanelor pe bulevard (pe vremea aia, Schitu Măgureanu plimba de sus până jos tramvaie), care făceau geamurile să zăngăne și podeaua să vibreze, cu tot cu scaune, scară și masa la care se citea. Gino părea în culmea fericirii. Când nu basculai din cauza trepidațiilor, te doborau manevrele portarilor: imediat după ora 9 seara, stingeau și-aprindeau ostentativ lumina, umblând de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Își aruncă privirile spre corabie și văzu că pe punte se dădeau lupte. Căpitanul Morovan se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu puținele arme care erau la Îndemână. De pe străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri, dar cu Însemnele flotei de război. Dintre Apărători, nici unul nu se mai afla lângă Pictor. Războinicii căutau, prin mulțime, orice chip care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
am dat la nimenea. Grav, grav. Și l-a dus la anchetă odată pe unu’, un schelet, dom’le! Știți cum e În poezia lu’ Coșbuc, „Groparul”, cu scheletul care vine noaptea la gropar și-l ia... Un schelet de zăngăneau oasele pe el. Și mi-a zâmbit. N-a zis nici un cuvânt. Nici eu, nici el. Nu l-am recunoscut cine e. Era Puiu Atanasiu din București, dacă ați auzit de el. El avea o tutungerie, și la tutungeria asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
orez rece, m-au podidit lacrimi amare. La căderea nopții vântul a început să sufle mai puternic și pe la ora nouă s-a transformat în adevărată furtună cu grindină. Jaluzelele pe care le-am ridicat cu câteva zile în urmă zăngăneau din pricina vântului. Am stat în camera alăturată mamei și am citit, într-o stare de agitație teribilă: Introducere în economie de Rosa Luxemburg. Luasem cartea din camera lui Naoji cu câteva zile în urmă, fără să-i cer voie, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
simți ce adânc era oceanul și aerul era dulce, plin de lumină. Era străveziu și strălucitor. Până și MacManus cea mânjită de funingine părea că luminează, ca o insectă de bucătărie care a scăpat în grădină în zori. Puntea albăstruie zăngănea sub picioare cu acel zgomot de lanț ruginit al motorului cârmei. Câteva asemănări confuze: nori sau linia îndepărtată a coastei, păsări sau corpusculi, îmi treceau în fugă sub ochi. M-am dus să întreb care îmi erau îndatoririle. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că o bătrână cu platfus, încălțată în teniși, cu nasul cârn, mă abordase și îmi cerșea bani. I-am râs în nas: „Păi bine, bromfagioaică bătrână, crezi că nu știu că o să-i bei pe toți? Se aud cum îți zăngănesc cutiile de bere în plasă!“ „Nu, nu-s cutii de bere,“ mi-a răspuns ea, „sunt sticlele cu detergent pentru spălat parbrizul, t-ul de cauciuc și Bon Ami și d-alde astea, și pentru numele Domnului, chiar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele din jur; oamenii se deșteptară din somn ca atinși de un fluid electric, porțelanurile din bucătării zăngăniră, acompaniindu-l parcă. Mai târziu s-a spus că glasul lui a putut fi auzit până la Blanch Cottages și în Druidsdale. Dar asta, fără îndoială, a fost o exagerare: Cine spre muzică sufletu-și ridică Uită de tot ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o fi pătruns arătarea asta?! În secunda doi, o pălitură zdravănă, ca de trovant sau ca de bolovan de râu, zgîlțâie din balamale ușa groasă, ranforsată cu șipci transversale, din platbandă de oțel! Poooc...! O altă izbitură viguroasă, berbecească, strașnică, zăngăne în fereastra dublă, de termopan. De asemenea, bine asigurată și închisă! Cine, dracului, se ține de trăznăi, acilea?! răcnește din toți bașii săi, Mânecuță. Aveți tupeul ca să vă puneți cu Poliția statului?! Care ești acolo, nenorocitule?! Care ești, băă?! Care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rigoare! Ba un picior scheletic, numai femur, peroneu și tibie, cu stratul adipos atrofiat, presat, cerat, mumificat! Unii dintre decedații apăruți astfel, buimăcitor, în peisaj, erau realmente pungi de tegument deshidratat și tăbăcit, piftii pline cu oase, putregaiuri forfotind și zăngănind hilare, la fiece pas. Alții se regăseau, însă, într-o stare fizică ceva mai bună, mai reavănă, adică mai puțin pronunțată, de degradare și de descompunere, ceea ce-i făcea relativ mai lesne de recunoscut. Mare parodie, mare exhumare, mare! Scoate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului, răsucindu-se pe-o parte, cu țeava spre mine, spre Brandy, spre Evie, care plânge. Nu c-aș fi vreun animal de laborator, detașat, programat să ignore violența, dar, primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ești foarte mândru de el, zice Brandy. Va trebui să i-l vâri între dinți ca să-i ții gura deschisă. Așază-te pe el, dacă trebuie. Brandy surâde la picioarele mele ca întruchiparea răului. Prin ușă se aude de la parter zăngănit de cristal autentic spart. — Grăbiți-vă! strigă Parker. A început să spargă lucruri! Brandy se linge pe buze. După ce i-ai deschis gura, bagă mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-o faci, o să se sufoce, și-atunci o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
doare. Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie le face să muște și să ronțăie stofa și pielea ei. Sari la vreme de noapte, tatăl lui Brandy îi zicea mereu, grăbește-te. Îmbracă-te. Trezește-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
singură dată, cu cincisprezece ani În urmă. Jos În stradă, vuiesc sirenele de la poliție. Gemete târzii de alarmă și de furie, de amenințare și de protest, care nu mai folosesc nimănui. Sfâșie indiferența Încăpățânată a nopții. Apoi se apropie, ferestrele zăngănesc și, dintr-o dată, cade - definitivă - tăcerea. Au oprit. Au ajuns. Ultimele clipe suspendate - viii și morții, și nu mai este nimic de spus. Apoi vor fi doar cuvinte. Și nu vor mai Însemna nimic. — A lăsat o scrisoare, spune agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai mare de încasări, conform articolului 32, aliniatul 7, unde se specifică "în treacăt" că se va taxa "în conformitate cu relevanța celor descoperite", fiind evident că scrierile aflate mai în nord sunt mai bine păstrate 17. În vreme ce armele au început să zăngăne din nou de o parte și de alta a celor trei sute optzeci și șapte kilometri de sârmă electrificată, Marile Puteri au izbutit, în ultima clipă, să aplaneze conflictul impunând anularea taxei în litigiu. Dar s-a și ivit o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]