203 matches
-
dar pun pariu că și matale ai fost într-însa. Helen îl ridică pe Patrick în mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat și fragil ca sticla. Și aruncă prin cameră copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui se lovește de un colț al dulăpiorului de oțel și picioarele i se frâng. Patrick. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era numai spinare și gât, cu o pălărie de pai destrămată. Jignit de comportarea lui, am dat pinteni iepei ca să-l las în urmă și să nu-l mai am sub ochi. Abia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
analiza toate posibilitățile, toate variantele, întrebarea fiind una singură de ce l-a chemat Mihail, ce vrea? A luat ceșcuța de pe farfurioară, știa că nu este o dovadă de bună creștere, dar n-avea altă soluție, se temea mai mult de zăngănitul pe care l-ar fi provocat ținîndu-le împreună, nu era deloc sigur că nu-i tremură mîna de emoție, de încordare, a luat ceașca și a băut încetișor, cu prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de euforie, ca și cum cei care locuiseră În aceste corpuri le părăsiseră de mult. Zgomotul teribil de mai Înainte nu se risipise În Întregime, dar era spart de țipete de bărbați și de femei, pe care Adam le auzea cu tot zăngănitul surd din urechi. Mai fusese și altceva, un zgomot pe care credea că-l mai auzise cândva, o serie de pocnete, niște rafale repezi de pac-pac-pac. Împușcături, Își zisese, și s-a mirat de unde știe el asta. Din avea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
găsească răspuns: e mai bine să suferi din pricina cuiva pe care-l urăști, ori din pricina cuiva pe care-l iubești? S-a așezat În fund și a tras cu urechea la viața cartierului necunoscut lui, copii smiorcăindu se, ecoul unui zăngănit, un hârșâit de joagăr, dar Îndeosebi lipsa vocilor. La fereastră, un cearșaf apăra camera de soarele fierbinte al dimineții. Umbrele desenau pe jos volute ciudate, făpturi marine transparente care forfoteau, dispăreau și reapăreau la orice mișcare a pânzei. Nici un zgomot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de marionetă, îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce anume, dar în cele din urmă am reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zăngănituri metalice. M-am aplecat în față, ascultând, în căutarea unui indiciu. Am atins ușor cu urechea, aproape imperceptibil, suprafața ușii încuiate. În clipa aceea, în fracțiunea de secundă în care corpul meu a luat contact cu vopseaua ușii, zgomotul, zăngănitul, bubuitul, trosnetul, totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete. Am încercat să nu mă mișc, să nu respir, acoperindu-mi gura cu mâna. În spatele ușii închise răsuna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din ochi. Scout, mai leagă un butoi și-o să... Am împins din nou maneta. Țevile de eșapament continuară să scoată fum negru, noi ne-am urnit mai repede, apoi huruitul motorului se frânse cu un țipăt de metal frânt. Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O, rahat, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coadă și mă face să înțeleg că are chef de joacă. Te plictisești, da? Dacă ai ști ce mi-a făcut o babă, mă rog, o doamnă! Cîinele mă face să înțeleg că este interesat de subiect. N-am riscat "zăngănitul de cătușe" ca să-i bag în buzunar 800 $. Ham, ham, se revoltă cîinele. După ce am vorbit de unele, de altele, bag mîna printre scînduri și-l mîngîi. Cîinele este fericit nevoie mare și cînd dau să plec se întristează. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de om. Destul timp am pierdut pe aici. E timpul s-o luăm din loc!... Da, sigur... Hai! glăsui fostul violonist, dezmeticindu-se și sărind militărește în picioare. Din rucsacul greu pe care-l ridică de pe bancă se auzi un zăngănit metalic. Ai grijă! îl avertiză printre dinți Fănel Trifu. O porniră amândoi pe alee spre una din ieșirile din parc și nu întâlniră în drumul lor decât câțiva copii jucându-se și doi-trei pensionari liniștiți. După ce lăsară în urmă parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și noi!... Surprins de întrebare, Ceaușescu, care încerca zadarnic să redeschidă discuția despre banda lui Tito și Rancovici, se făcu roșu la față și îi aruncă o privire nu tocmai recunoscătoare lui Maurer. În tăcerea care urmă se auzi clar zăngănitul unor farfurii mânuite în dosul ușii de serviciu de cineva nu tocmai îndemânatic sau poate distrat. Dej se apucă să mănânce liniștit o tartă cu frișcă, dar era vădit că secretarul general savura în sinea sa efectul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine oțelul, era prea focos și se bloca În propriu-i efort. Între timp, Alatriste auzea din spate clinchetul spadelor italianului și celuilalt englez, gâfâitul și imprecațiile lor. Cu coada ochiului le putea vedea mișcarea umbrelor pe zid. Deodată, prin zăngănitul de fiare se auzi un geamăt și căpitanul Întrezări umbra englezului mai tânăr căzând În genunchi. Părea rănit, apărându-se de jos tot mai greu contra atacurilor italianului. Aceasta păru să-l descurajeze pe adversarul lui Alatriste; brusc, Îl părăsiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
văzătorului înțelept, peste toată gloata de orbeți. Chinurile lor, căci chinuri sînt, se desfășoară la persoana a doua, și sfaturile pe care n-o să poată niciodată să le urmeze, tot la aceeași persoană le primesc. Au, poate de aceea, nu zăngănitul metalic al manifestului, ci lucirea statului de vorbă. Simplu, omenește, făcînd filosofia bucuriilor permise: "E mai jos un plai de visuri omenești,/ miei de vată, îngeri mici de zahăr roz/ un covor de iarbă fină, plus o baltă cu rogoz
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
resurselor electronice, patriarhalele table riscă să devină, prin simpla substituire de nume, modernul backgammon. Jocul de table este, totuși, prea popular, prin părțile noastre balcanice, pentru a nu-și păstra numele tradițional, chiar cînd trece de la materialitatea lemnului și de la zăngănitul zarurilor la ecranul de calculator, sau cînd practicarea să se mută de la balcoanele de bloc și parcurile publice la cluburi și concursuri. Numele nu s-a pierdut nici în valul francofon, un secol în urmă, nefiind pînă la urmă înlocuit
Despre table by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7645_a_8970]
-
denotă o autenticitate a emoției care se regăsește însă foarte rar mai târziu. Poetul va căuta, cu timpul, postura cea mai avantajoasă, deseori cu prețul sacrificării artei, în care eul să țâșnească hipertrofic. Versurile devin tot mai zgomotoase, ca un zăngănit de săbii, îmbrăcând un echipament de campanie, orale și neglijente. Lirismul se reduce la persuasiune, iar retorica la oratorie. Doar Mircea Dinescu va mai lega la fel de strâns poezia de jurnalism, intimitatea de agoră și emoția de cotidian și de eveniment
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
a fost prezentată publicului ca o cursă pe care America n-o poate pierde: o luptă pentru supraviețuire." De atunci s-au schimbat multe, misiunile spațiale nu mai sunt echivalentul foarte costisitor al paradelor militare sau al altor demonstrații de zăngănit de arme, ci experimente științifice cu scopuri imediate și de perspectivă perfect definite, la care colaborează frecvent țări aflate în trecut de cele două părți ale liniei frontului. Romanticul entuziasm al întregii suflări telespectatoare de pe glob a rămas o amintire
Saltul uriaș spre nicăieri by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6129_a_7454]
-
și măruntaiele pămîntului: „Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme“. Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai cînd scrie acest pasaj special al capitolului VIII din Accidentul, prozatorul își notează că trebuie să pună „cît mai multă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme». Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai când scrie acest pasaj special al capitolului VIII din Accidentul, prozatorul își notează că trebuie să pună «cât mai multă
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
o fi plecând gazda noastră numai noaptea? Să știi că am s-o întreb mâine la masa de prânz, când Manolo este plecat la campo să aducă verdețurile pentru gătitul zilnic. Nu de alta, dar mă scoală din somn cu zăngănitul cheii aceleia mari ca și cu scârțâitul ușii grele ca de catedrală, că nu mai adorm până spre dimineață.” Eu am zâmbit, dar am tăcut, fiindcă nu prea ajungea la mine zgomotul făcut de cheia ușii grele, IUBIREA DE APROAPE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în fapt, foarte... cult. În epoca în care latina "decade" în jignitoare cumetrii vernaculare, cultura înaltă, cățărată fie pe stîlpul bisericii, fie pe-acela al legendelor exclusiviste, cavalerești, difuzează, oarecum caricată folcloric, și pe la noi, unde doar romanticii au auzit zăngănit de armuri cu ștaif. De unde a venit acest dialog ținînd, totuși, de orînduiri care aveau, bine exprimată, gena cinismului (să fi însemnat, cîndva - din kuôn, kunos - viață de cîine?), în filosofia noastră mai puțin deprinsă cu sfidarea? Precizarea pe care
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
mine!”. Și au început să se roage cu rugăciunea lui Iisus. Profesorul Mihai Rădulescu își amintește că doar vreo jumătate de oră a putut să vegheze, după aceea nu mai știe ce s-a întâmplat cu el. A auzit doar zăngănitul ușii de metal și mormăielile gardienilor: „Hai, mă, să-i ridicăm și pe morții ăștia de aici...”. Dar când au deschis ușa betonul de sub ei era uscat și cald, deși gheața era pe tot restul podelei, iar ei nu au
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
Însă, dincolo de fereastra Îngustă, cerul negru nu arăta Încă nici o urmă a zorilor. Se ridică În tăcere și stinse lumânarea, pitulându-se lângă ușorul ferestrei. Își ținu răsuflarea, Încordându-și auzul spre a surprinde cel mai mic zgomot. Dincolo de ușă, zăngănitul continua, ca și când soldații s-ar fi agitat așteptând ceva anume. Mâna lui Dante se strânse pe mânerul armei. Auzi două lovituri Înăbușite În ușă, iar apoi un glas aspru Îi rosti numele. — Messer Durante? Dante Alighieri Își mușcă buzele, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea lui Dante, care Începu să alerge disperat de-a lungul malului, cu picioarele poticnindu-se În apa joasă și ridicând stropi de noroi. Alergă până la extenuare, auzind În urmă Înjurăturile și zăngănitul metalic al armurilor. Parcă o gloată de cazangii se rostogolea pe povârnișul prost pavat. Nu se opri nici să se uite În spate, arzând toată energia care Îi rămânea. Începea să simtă cum i se taie răsuflarea, În timp ce un junghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
netrebnică! Câțiva pași mai În față, exista o crăpătură În zidul de cărămizi care Îi Închidea calea de fugă dinspre partea dreaptă. Sări Înăuntru, sperând ca urmăritorii să treacă mai departe. Pitulat În umbră, cu inima cât un purice, auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]