254 matches
-
să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau pînă la el cuvintele și felul în care imita Balbo înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape o sută de oameni în casă, ce importanță avea? Și chiar dacă avea, după prezentarea protocolară oaspeții trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe. "De ce?" Ușor stînjenit, Pangratty îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar stilul de petrecere, foarte nou, toată lumea în picioare, cu prăjiturele și tartine, pahare umplute cu discreție de slujitori, toate la un loc dădeau impresia unei zăpăceli voioase, generoase, ceva ce aducea cu explozia de bucurie a unui copil ce se trezește dimineața cu mult mai multe daruri decît a putut să-și închipuie sau să viseze pînă atunci. Basarab Cantacuzino naviga fericit, cu un zîmbet uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trăiește în amețeala izbînzilor, a darurilor care ne-au venit de la Dumnezeu, dar pe care le-am plătit cu sînge, foarte mult sînge. Au trecut mai bine de zece ani, domnule dragă, de cînd avem o țară nouă. Pentru cei mai mulți zăpăceala asta nu ajunge să se termine, sînt năuciți pur și simplu că în sfîrșit au reușit. Nu ți se pare că durează cam mult, mult prea mult?" Leonard Bîlbîie a făcut ochii mari, într-o sinceră mirare, Cantacuzino își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ținută, umerii drepți... burta suptă, cizmele lună. "Excelență, credeți că mai e ceva de făcut? Cei mai mulți sînt mulțumiți, niciodată n-au fost atîtea posturi de la buget, comerțul merge strună, țara e mare, nu știe stînga ce face dreapta, cînd e zăpăceală toată lumea prosperă!" Nu era chiar așa, dar asta era impresia, părerea generală. Părerea asta se forma îndeosebi din pricina gazetelor. Tot gazetele erau la mijloc! Reclame de automobile umpleau cîte o jumătate de pagină, firmele nemțești și franțuzești se întreceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
greu să se hotărască cineva să spună excelența-sa minte! Ori excelența-sa are dreptate! În asta stătea secretul succesului său, mergea înainte fără să-i pese de nedumerirea, de șovăiala celorlalți, ba, mai mult, se folosea cu îndemînare de zăpăceala lor. Chiar în acel moment directorul Serviciului nu putea fi sigur dacă Basarab Cantacuzino este cu adevărat inițiatorul acțiunilor fasciei "Vulturul Alb". Că era amestecat, nu încăpea îndoială. Dar cîți nu erau amestecați, mai precis, cîți oameni foarte importanți, generali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pățește ca tatăl meu!" gândi fetița, cu inima strânsă. După o vreme însă, Luana descoperi că acest coleg e bine sănătos, nu-i lipsește nici unul din organele vitale iar grija exagerată care i se arăta nu putea fi decât zăpăceală la cap și atât. Un alt copil pe care învățătoarea îl ridica în slăvi era Ana. Soții Lipșa, ambii croitori, se aflau la mare rang în liota părinților clasei. Tovarășa îi primea, întotdeauna, cu un zâmbet până la urechi și Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întrebă unul dintre ei. Bat step, răspunse fata, cu obrajii arzând. M-a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost și viu, înainte de a muri. Vreți să vă povestesc? Fără să aștepte acordul copiilor, profitând de zăpăceala lor, Luana coborî sprintenă, așeză la loc fața de masă și rezemată de catedră începu să povestească. Repede, fără să respire, scornea niște minciuni de care nu se crezuse vreodată capabilă. Paralizați de uimire, copiii rămaseră suciți în pozițiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pălăriuță drăguță, din același material. Ghetele, noi nouțe, îi întregeau aspectul plăcut. Luana o privi lung. Ești superbă, dar nu merge. Ce nu merge? Stai așa. Îți spun eu cum facem. Pe Anita o trecură fiorii. Nu se poate, altă zăpăceală de-a ta... De data asta nu mă mai supun. Dar, ca un făcut, trebui să cedeze și să fie părtașă din nou la ideea Luanei. Ieșiră în stradă și porniră spre locul de întâlnire. Reacția stupefiată a trecătorilor dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care se Înghesuiau elevi și părinți emoționați, importanți sau numai curioși, dar respirând cu toții cu stoicism același miros greu de crini albi. Privea nedumerit În jur cu ochii săi bulbucați de broscoi somnoros și se Întreba dacă nu cumva toată zăpăceala aceea nu s-ar fi putut evita recurgând la serviciul poștal. Adică să primească acasă cărțile și diploma contra semnătură. Pe el, oricum, nu-l interesa clasamentul. Venea la școală doar pentru că nu Îndrăznea să se opună ordinului direcțiunii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tuturor cunoscuților. Când? Dar Cargobot nu mai apucă să răspundă. Se retrase în cartierul lui de bromfagii din Piața Săracă, neștiind săracul cât era de luat în colimator. După care dispăru. Leana, împinsă de o picătură de depresie, amestecată cu zăpăceala de gradul al IV-lea din vodca speluncilor, nimeri sub roțile unui tren. Ghiborț aștepta și el represaliile, retrăgându-se de la viața de bar și asumându-și-o pe cea de cimitir. Oricum, era ferit de spionii Primarului, acoliților et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
francez obscur fără destin. Prin mijlocirea unui miracol, mă reîncarnam brusc într-un scandinav misterios, bogat, pe cât se pare, și - frânai cu toată puterea: mașina asta mergea perfect. Ce-mi tot îndrugase? Dacă omisiunea cabinei telefonice putea fi pusă pe seama zăpăcelii, mașina în pană scotea în evidență o minciună sfruntată. Fusesem chiar așa de tulburat de nu observasem asta mai curând? Nu mă pricep deloc la mecanică. Este de conceput oare ca un vehicul care are o pană să ruleze fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
viță, adică daco-latină, slavo-cumană, d-le Neagu Djuvara. Natalitatea va rămâne în declin, studii exacte dovedesc că organismul femeii nu e alcătuit ca să nască bebeluși, ci spre a ocupa locuri în parlament, guvern, conducerea de agenții, manageriat, acolo unde, în zăpăceala lor, bărbații dau greș și încurcă locul. S-o spunem clar: bărbaților li se impută toate războaiele, de la cel al Troiei, încoace. încă prin 2008, mai nășteau copii vedetele ce-și exhibau pântecele pe copertele revistelor de lux, soțiile de
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
în mod direct. Metonimie exhaustivă (panică) a Doliului, a Abandonului. 18 mai 1978 La fel ca dragostea, doliul lovește lumea, mondenul, irealitatea, inoportunitatea. Rezist lumii, sufăr din cauza a ceea ce-mi cere, de pretenția ei. Lumea îmi sporește tristețea, asprimea, zăpăceala, iritarea etc. Lumea mă deprimă. 18 mai 1978 Moartea mamei: probabil, este singurul lucru, în viața mea, la care nu am reacționat nevrotic. Doliul meu nu a fost unul isteric, abia dacă-i vizibil pentru ceilalți (poate fiindcă ideea de
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
pe care se situează scrisul său, ci mai degrabă cel al moraliștilor francezi sau, și mai aproape de realitate, pe terenul unde se împacă umanul-creștinesc, eticul și esteticul, plenitudinar, cum spuneau tinerii interbelici, sau în stilul lui ingenios și colorat: "spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți". Eseistica lui erudită și hedonistă se bizuie deopotrivă pe o mansuetudine franciscană și pe o rară energie spirituală, de unde lectura amoroasă alături de un polemism ferm, dar cordial. Pendulează subtil
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
cu acela al profesorului care urma să-i dea notă de trecere, Dăscălescu devenind astfel Georgescu. Pentru prefacerea lui Georgescu în Ionescu și a clasei a VI-a în a IV-a găsim însă mai greu explicații plauzibile, altele decît zăpăceala cronică a personajelor caragialești, ilustrată memorabil în schițe precum Căldură mare, Petuțiune..., Cam tîrziu... în Lanțul slăbiciunilor, autorul, impenetrabil, lasă lucrurile în ceață, iar unii cititori nici nu sesizează tocmai aspectul care ar fi trebuit să-i alerteze. Altă bucată
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
națională. România are bani să-și facă infrastructura de transporturi. Nu avem nicio problemă în ceea ce privește finanțarea. Banii sunt în conturi și așteaptă să fie contractați. România va fi un șantier anul acesta, chiar dacă atunci când am venit la minister era o zăpăceală. Anul acesta, în România vor fi bugete pentru execuția de autostrăzi", a afirmat Boagiu, citată de . Potrivit ministrului Transporturilor, la ora actuală, România duce lipsă de constructori specializați și are nevoie de expertiza specialiștilor. "Ne lipsesc constructorii. Am constatat că
Boagiu se laudă că are bani pentru autostrăzi: România va fi un șantier () [Corola-journal/Journalistic/53225_a_54550]
-
nebănuite și se ridică de jos. Goală pușcă, mușcată, zgâriată, cu lacrimi în ochi se repezi asupra lui, îl prinse de mâini și-i trânti direct în obraz: - Hai, câine, vreau din nou, vino, vreau încă o dată! Profitând apoi de zăpăceala lui, îi puse mâna pe pantaloni, i-i trase jos până la pământ și-i strigă la ureche: - Haide, vino din nou! Fricosule! Și, aruncându-se la pământ în fața lui, își desfăcu picioarele: Hai, câine, fă-o din nou! Bărbatul nu
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
încă, și mă striga cu deznădejde. Din ce a rămas acolo a mai salvat, a doua zi, ce-a mai găsit, domnul Sadoveanu. Dar unde-s Souvenirs d’un nourrisson, unde-s scrisorile matale, și atâtea altele, din urmă? În zăpăceala mea, am lăsat între clișee exact pe cele pe care trebuia să le distrug: două plăci cu două imagini de-ale mele, strict intime, din „notre folle jeunesse”. Le-a luat cea mai mare, și mai rea, dintre surorile lui
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
Rebengiuc Mi-am spus că trebuie să fiu calm (nu bleg!), să-mi îndrept cuvintele spre mîngîiere lină, înțelegerea blîndă (lentilă tandră de contact a globului martorului ocular), leuștean hrănesc în putini de cristal. De ce aș adăuga și eu zbîrnîielile, zăpăcelile, poticnelile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
deochiat, Paradis, unde, dintr-un soi de discreție (scîrbă?) față de ,muncă", decăderea ajunge să însemne oboseală și leșinuri, nimic mai mult, și de unde, pasămite, se scapă printr-o căsătorie cum o fi sau, cu orice riscuri, prin fugă. Letargica lor zăpăceală, în care se amestecă solidaritate plictisită, condescendentă, răutăți de circumstanță, planuri și frînturi de povești din vieți nu tocmai primitoare i se ,pasează", ca atare, cititorului. Un an în Paradis, cu titlul lui care-ar putea îmbrăca orice, chiar și
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
-l va trăi frumos. Seară stupidă, de stupizenia căreia nu-i nimeni de vină, decât firea mea. Vorbe din dreapta, din stânga, din toate părțile, chiar și sărutări. Un vechi prieten vine spre mine, are ceva să-mi spună, iar eu, în zăpăceala asta, mă port, ăsta-i cuvântul, ca un bădăran. După alte valuri de vorbe, chiar și de sărutări, întâlnesc un alt vechi prieten. Rămăsese să-mi telefoneze, să ne întâlnim, nu se va putea. Din vechea prietenie, n-a rămas
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
magnetică; unde ce produc o puternică atracție sexuală; afectul numit dragoste este doar o exacerbare în planul cerebral a dorinței de împreunare. Există în creier un punct. Înnebunisem, în tinerețe, după Balerină; îmi vâjâia capul când o zăream. O mare zăpăceală, nu văd - acum - deloc sublimul pasiunii mele: numai instinct. Romancierul își pierduse mințile și mai și, dar după cine nu și le-a pierdut? A fost un armăsar, doar pentru asta l-au plăcut femeile. Nici una nu i-a suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
messer Alighieri? interveni Veniero. E unul din multele meșteșuguri pe care ni le-au predat maurii, odată cu comentariile lor la Aristotel. Atunci când ai noștri, Încărcați cu armurile lor, au ajuns pentru Întâia oară pe țărmurile Asiei, au semănat spaima și zăpăceala printre acei fii ai Satanei, care i-au crezut invulnerabili. Dar mințile lor perfide au intuit În curând că În platoșele creștine exista un punct slab, cu rezultatele pe care ți le poți Închipui, și pentru care ai avut parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umbre ale serii. În mintea lui se aliniau fragmentele unei lucrări, așa cum piesele din mozaicul lui Ambrogio desenaseră figura cea neterminată. Dar, până una-alta, trebuia să Își continue cercetarea, lăsându-i pe cei din Como deoparte. De acum, mulțumită zăpăcelii lui Bargello, Își putuseră găsi refugiu oriunde. La Cerul al Treilea trebuia el să ajungă, Încă o dată. Întrucât acolo erau Înfipte rădăcinile crimei. Se gândi la lecțiile la care asistase la Paris: i se părea că evocă străvechea ceartă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ce înseamnă asta? — Că a pornit într-o călătorie foarte lungă, până în capitală, s-a ascuns prin împrejurimi, a așteptat cortegiul prezidențial să iasă din palat și l-a omorât pe președinte. Nu mai spune! — Nenorocirea a fost că, în zăpăceala aia, nu și-a dat seama că omul pe care el l-a împușcat era același pe care îl salvase. — Abdul-el-Kebir? — El însuși. — Dar cum a fost posibil să comită o asemenea greșeală? — Pentru că era un Abdul-el-Kebir bărbierit, curat, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]