323 matches
-
așezați într-un pavilion de lângă casa, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intra în curte fără să bată la poarta și fără să strige la gazdă, ca o năluca scapătă prin noapte. Omul pare zăpăcit de parca mintea îi este uitată de gânduri prin alte părți. Doar corpu-i umblă hai-hui. Cei din pavilion așteaptă apropierea vizitatorului ... Citește mai mult RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUIEp. 11Maglavidîntre bălăriile de pe drum, pe urmele lăsate de rotile unui tractor, isi trage picioarele o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
așezați într-un pavilion de lângă casa, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intra în curte fără să bată la poarta și fără să strige la gazdă, ca o năluca scapătă prin noapte. Omul pare zăpăcit de parca mintea îi este uitată de gânduri prin alte părți. Doar corpu-i umblă hai-hui. Cei din pavilion așteaptă apropierea vizitatorului ... XV. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
dar bravura rămâne. După treizeci și opt de ani de la prima arestare, petrecută în 1952 (ediția întâi a cărții a apărut în 1990), Oana Orlea vorbește cu o notă de umor, cu o anumită relaxare, despre comportamentul ei de atunci. "Zăpăcită și smucită", lansându-se în "fanfaronade gratuite", turuind cu exaltare și făcând gesturi dramatice, grandilocvente, în spațiul cenușiu și jegos, atât de trist, al celor douăsprezece închisori prin care trece, ea este indubitabil un personaj. Putem prezuma că nu numai
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
pe coșul fabricii morții ca un porumbel, ce-a mai rămas din sufletul ei, ca o păpușă îmbrăcată în rochia care-mi plăcea mie, de mătase, de culoarea piersicii crude, cu nasturi de sidef, decoltată, cu brațele și genunchii goi." Zăpăcită și speriată, cum era, bătrâna nici n-o recunoscu în prima clipă. Ce faci? Ce-i cu tine? Mi-a dat Invalidu să-i pregătesc o omletă, spuse Cerboaica, liniștită, și-i arătă farfuria pe care-o ținea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-te acasă. Mă descurc singură. Vorbea încet și ochii ei se umeziseră și luceau de plăcere, duioșie și bunătate. Răsuflă liniștită, ridică fața, împăcată în gândurile ei și, întorcându-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i tuta aia de Georgeta? I-am cerut să-mi aducă raportul de dimineață! Ce-i, Vasile, ce te uiți așa? N-am dreptate? Știi bine că am. Nu mustăci, că și tu ai dat-o rasol acu câteva zile, zăpăcit cum ești. Hai, să aveți o zi bună! Zdrang... Ușa se închide cu un zgomot puternic, tablourile mai că o iau la vale, datorită trepidației. Ce-a fost asta? „Zăpăcitul”, colegul meu, mă privește perplex prin ochelarii lui cu ramă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu s-a risipit de tot, razele soarelui răzbătând cu sfială până la pământ. Își aruncă privirea de jur împrejur, doar, doar o zări pe cineva cu care să schimbe o vorbă. I se urâse peste noapte, singur, numai câțiva greieri zăpăciți îi ținuseră companie. Nu că nu i-ar fi plăcut serenada micilor trubaduri, dar nu reușise să ațipească mai deloc, istovit de aventura bruscă și neanunțată la care fusese supus. - Hei, nu e nimeni aici? Chiar nimeni? Strigătul, ușor gâtuit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ia să trag și eu un bob (de smirnă), îi zice,/ poate câștig...// ah, vino, zeu al fecundității, se roagă în gând/cantoniereasa și cască și-și/ face imediat cruce la gură, să nu intre în ea/necuratul: e/ complet zăpăcită (vino acum/ în chip de ploaie de aur)... vino și jumătate cal (zău),/ numai vino și-mi despletește părul// taci, bufniță (o îmbrățișează/ strâns frânarul) că sunt gata să-ți zidesc, din/ pietre de grindină, casă.../ te măriți, fă, în
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
văzut pe omul turmentat vorbind cu strigoiul prin ușa morgii...Atunci doctorul s-o înfuriat : „Ce-i cu zăpăcitul acela care vorbește de unul singur la ușa morgii?” „Ii un bețiv care o dat buzna peste mine.” - o răspuns portarul, zăpăcit. „Dă-l afară din curtea spitalului!” Când portarul l-o luat de umeri și l-o scos afară din curte, bețivul striga cât putea: „Măi, da’ multă prostie purtați în bostanul acela de pe umeri! Stiți voi cine îi acolo în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aventurilor false...”. Cu toate acestea Însă vârsta Își spune cuvântul, trecerea bruscă la maturitate lăsând goluri care au dus la decizii iresponsabile, În ciuda experiențelor acumulate: „... mi-au trecut prin mână mulți, dar foarte mulți bani, Însă eu am rămas la fel de zăpăcită și copilăroasă... Asta mi-a adus destule probleme și suferință... Eu nu am deschis destul de bine ochii ca să realizez ce se Întâmplă În jurul meu...”. Karina recunoaște că, Înainte de a se angaja, Împărtășea aceeași părere negativă cu majoritatea „moraliștilor” din exterior
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
greu dar și oboseală și stres. E o lume perversă,... a banilor,... a minciunilor și a aventurilor false. Este o vorbă... aceea că «banul schimbă omul»... Miau trecut prin mână mulți, dar foarte mulți bani, Însă eu am rămas la fel de zăpăcită și copilăroasă, dar totuși mult mai responsabilă, mai matură, mai Înfiptă În realitate... Am avut perioade când eram dependentă de locul În care lucram și nu neapărat de ideea de night-club pentru că sunt genul care se atașează forte ușor de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
clipă în pericol. Deodată, auzise scrâșnetul strident al unor roți de cauciuc pe asfalt, urmare a unei frâne bruște pusă de un taxi care ajunsese pe contrasens. Dar ceea ce-i atrăsese în mod deosebit atenția era un copil care alerga zăpăcit, în neștire, când într-o parte, când în alta, putând fi accidentat în orice clipă de mașinile care circulau fără contenire. Avusese o strângere de inimă. Întâi crezuse că e un copil din clasa ei, dar când s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. ) Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar din plastic, din care se Înălța un abur palid. Bătrânul privi zăpăcit de-a lungul culoarului larg și realiză că nu prea știa cum să procedeze. După ce Își făcu o cruce mare și Își trecu mâna gânditor peste fața osoasă, netezindu-și barba albă, se Îndreptă spre un șir de oameni care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a nu-i da un răspuns franc. Coana mare intră cu o mutră încruntată în dormitorul meu. Dă din cap meditativ, ca un detectiv din filmele polițiste americane: "Mă, băiatule, ceva nu-i în regulă p-acia. Dom' Scufiță era el zăpăcit ceva dă speriat, da' avea meleatu' lui, tabieturile lui dân care nu ieșea. Era ca calu' ăla a lu' ăl bătrân. Putea tata, săracu', Dumnezeu să-l ierte!, să fie muci dă beat, că Zmeurică tot îl aducea acasă. Tropa-tropa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Turnul Eiffel și castelele de pe firul Loarei, delirul gripei chinezești m-a purtat pe vechiul Drum al Mătăsii, pe urmele lui Marco Polo, grație unui puseu de febră spaniolă am vizitat Muzeul Prado. După ce de-abia ieșisem din vastele săli, zăpăcit Încă de vârtejurile aurii din tablourile lui Velázquez și de sângele coagulat, depus pe canavale, al lui Tițian, un virus sud-american m-a Înhățat Într-o excursie organizată prin Tierra del Fuego. Mă aflam, așadar, la Capul Horn, admirând locul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și să-l pună pe fugă, forțat fiind și de luptătorii batalionului II, care înaintau vertiginos prin dreapta pădurii. Noi, cei care luptam central, am înaintat și am pătruns în pădure, procedând la curățirea ei de inamicul care se retrăgea zăpăcit, lăsând în urmă un mare număr de morți, răniți și prizonieri, împreună cu un bogat material de război (Echipament, armament, muniție) etc. / Când de acum victoria era în mâinile noastre, sergentul major Arhire Ștefan a căzut eroic la datorie în fruntea
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
felul ei. — Halal intelectual! zbiară ea. Halal persoană școlită, spirituală! Meschinule, pulărău mizerabil ce ești, îți pasă mai mult de cioroii din Harlem, pe care nici nu-i cunoști, decât de mine, care ți-o sug de un an încheiat! Zăpăcită, îndurerată și sărită de pe fix. Căci cu aceste vorbe mă împroașcă din balconul camerei noastre de la un hotel din Atena, în timp ce eu stau în ușă, cu valiza în mână, implorând-o să fie atât de bună și să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de ales Între a iubi o femeie și a urî un bărbat, mintea ei putea fixa o singură emoție, căci iubirea ei putea fi obiect de batjocură, dar nimeni nu-i luase vreodată ura În râs. 2. Coral Musker examină zăpăcită meniul. — Alege tu pentru mine, spuse ea și se simți bucuroasă că el comandase vin, pentru că, se gândi ea, Îi va fi de ajutor În seara asta. Îmi place inelul pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o sumă mult mai mică. Brusc, ca și cum vântul ar fi luat zăpada și ar fi aruncat-o la o parte, o căruță se ivi Într-o spărtură de la zece metri, drept În fața lor. Myatt avu doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Păi, hai să pun problema așa. Faza Întâi din operațiunea Provocare la Cuplare este finalizată. Unul mai puțin pe listă! M-am cuplat cu un matador, mi-am pus-o cu el și deja l-am uitat. Lauren era la fel de zăpăcită ca o școlăriță. Ăsta era, cu siguranță, un progres rapid. Apoi suspină și zise: — Faza e că Dl. Madrid, care este de-adevăratelea luptător cu taurii, angajat cu jumătate de normă, arăta divin pe deasupra farfuriei cu kedgeree 1 când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
căreia Îi spusesem de chitanța de la hotel, iar În ultimele zile chestia asta mă rodea fără milă. Totuși, ultimul lucru pe care mi-l zisese Lauren fusese să nu care cumva să-i menționez lui Hunter ceva În legătură cu chitanța. Așa zăpăcită cum era, consideram totuși că Lauren avea o Înțelepciune instinctivă când era vorba de relații. Am hotărât să nu spun nimic deocamdată, dar asta nu putea să rămână așa pentru multă vreme: Hunter simți curând că nu eram În apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spus cu tristețe. Am respirat adânc și am Început —Hunter, eu... Exact atunci, Hunter puse pe farfuria mea o cutiuță roșie din piele de căprioară. Pe capac era inscripționat cu litere aurii: S.J. Phillips. M-am uitat lung la ea, zăpăcită. Asta ce mai Însemna? — Nu vrei să o deschizi, iubito? Hunter era tot un zâmbet. Am ridicat cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un coșmar pentru sufletul tău sensibil și plin de bun-simț. Oricum ar fi, nimeni nu știe nimic de institutul pe care-l cauți; ești trimis de la subsol la etajul IV, fiece ușă pe care o deschizi e greșită, te retragi zăpăcit, ți se pare că te-ai pierdut în cartea cu paginile albe și nu mai reușești să ieși de acolo. Un tinerel deșelat, cu un pulover lung pe el, vine spre tine. De cum te vede, te-mpunge cu arătătorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu "zgaibele" în sus, în cele mai neașteptate poziții și mai mai că-i venea să le pună la treabă, profitând de energia și puterea lor. Unele "sărituri" eșuau, fetele se rostogoleau peste spătarul băncii și se adunau de jos zăpăcite, cu ochii scăldați în lacrimi. Ema le penaliza cu note usturătoare. Ea tăia în carne vie, la adăpostul mesei de arbitru. În final, epuizate și dezmembrate, fetele așteptau verdictul. Singura care n-ar fi trebuit să-și facă probleme era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]