139 matches
-
și s-a dus la ea. Scumpa mea, ți-a pus Dumnezeu mâna în cap Vino să-ți prezint un Făt-Frumos, tocmai de la Moscova Vezi ce rea ești? Ce-ți pasă ție dacă ai pus mâna pe zăpăcitul ăla? E, zăpăcit Taci că te aude și te strânge de gât Hai, vino Nu glumesc Yanina a întrat în cameră, într-o cămășuță de noapte transparentă, încât Igor, când a văzut-o, parcă a orbit, iar mie, pe loc, mi-a ajuns
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
se eliberă din prinsoare, dându-se Înapoi. Celălalt nu Încercă să Îl urmeze. Rămăsese cu brațele Întinse către el, ca și când ar fi crezut că Îl strânge Încă În mâini. Deodată se dezmetici. Dante Îl văzu mișcându-și capul În jur, zăpăcit, ca și când abia s-ar fi deșteptat dintr-un vis și Îi venea greu să se orienteze. Apoi se răsuci, Întorcându-se spre Baptisteriu. Priorul Îl văzu Înaintând cu pașii săi târșâiți până sub ziduri, unde se opri, câteva momente, deschizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Vocea ei avea un timbru obișnuit. Își lăsă capul puțin într-o parte și mă privi iar. În privirile ei nu se citea nici pizmă, nici șiretenie. De obicei, când privirile mele le întâlneau pe ale ei, mi le întorceam, zăpăcit. Atunci n-am simțit nici urmă de timiditate. Timp de șaizeci de secunde sau chiar mai bine, am privit-o țintă în ochi. Am fost foarte fericit. În cele din urmă, zâmbind, am rostit un „dar...“ — Se întoarce imediat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în care se va simți amenințat el însuși nu va ezita să-și ducă războiul de exterminare până la ultima consecință. Gosseyn își vedea astfel speranțele concentrându-se în cele din urmă pe o singură persoană care lupta, cu ajutorul altor câțiva zăpăciți cum era el, împotriva puterii colosale a unei civlizații galactice atotcuprinzătoare și visceral malefică. ― Nu, nu-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-și dăduse seama. Se prefăceau că se află În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat și foarte grav, Îl Întrebase pe Îndrăgostit dacă o pupase pe acea fată. Ectoraș, zăpăcit, ghicise că se ascundea o capcană după nevinovata Întrebare Însă, pe de altă parte, cu greu se Împotrivea Îndemnului de a se făli un pic cu isprava lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar etimologia lui l-a interesat, se pare, pe savant, de vreme o analizează în volumul al treilea din Istoria sa: numele zeiței Diana a devenit în românește zâna, prin varianta intermediară, dziana; un derivat este zânatec, cu sensul de zăpăcit, nebun, luat de Diana (de zâne). Ipoteza etimologică a lui Eliade se bazează pe importanța cultului Dianei: "Sânzienele, zâne mai degrabă binevoitoare, au împrumutat numele lor importantei sărbători creștine a sfântului Ioan Botezătorul"11. Am considerat necesar apelul la lingviști
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mulțumesc! Îmi cer scuze! Pot să vă întrerup? Vă rog! Îmi permiteți? Regret greșeala! TESTUL NR. 20 1. Citește textul: Nu știu cin’ ți-a zis și nici Cin’ te puse măscărici. Cred că singur ți-ai găsit Felul ăsta zăpăcit De a râde fără rost, De-a sări pe bănci în clasă, De-a strica tot rostu-acasă, Ca un prost, da, ca un prost... Ce-ți mai trebuiește ție? Poate-atâta: o scufie Cu pompoane de arnici Ca la orice
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
cade, cum să fiu. Gluma-i bună, dacă vrei, Dar când e la locul ei. Dacă vașnic te îmbie Farsele și glumele, “Măscărici” pentru vecie Ți-o rămâne numele. (Nina Cassian Măscăriciul) 2. Caută sensul cuvintelor în dicțonar: măscărici, pompoane, zăpăcit, arnici, scufie, farsă. 3. De ce poezia are titlul “Măscăriciul”? 4. Ce i-ai spune Măscăriciului dacă ați fi colegi de clasă? 5. Scrie propoziții cu ajutorul ortogramelor: ți-a; ți-ai; de-a; dea. 6. Memorează versurile poeziei. TESTUL NR. 21
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
Am uitat să vă dau ceva, am spus cu o voce foarte neutră, scotocind prin sac. Câinele se încordă și mai tare, scoțând un mârâit înfundat și gros, amenințător. Am continuat să vorbesc rusește, cu aerul ușor rușinat al unui zăpăcit. — Câinele dumneavoastră e fără îndoială antrenat să reacționeze la gesturile bruște. N-am să fac nici unul. Am un amortizor și am să trag prin sac la primul gest de refuz. Pentru început, spuneți paznicului să plece și să ia cu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și pentru toată lumea, până la sfârșitul ei: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”. Voi aveți niște idei fixe. Eu cred că voi sunteți bolnavi de misticism. Ce înseamnă pentru dumneavostră mistic? Așa..., ceva ieșit din minți, zăpăcit. Vă rog să nu vă simțiți jignit că vă întreb, dar în afară de limba română, cunoașteți altă limbă străină? Una clasică, latină sau greacă? Ce legătură are cu limba? Dacă ați fi cunoscut greacă, nu multă, ați fi știut că vine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a trimis nici o scrisoare, ți-aș fi dat-o dacă-ți scria. A venit aici, a doua zi dimineață, după sosirea ta. — Și ce-a spus? — Voia să vii acasă și... — Și ce? Mă simțeam atât de pedepsit și de zăpăcit, încât am continuat stupid: — A zis că a adus câinele. — Ah... câinele... câinele... uitasem de el. Câteva lacrimi țâșniră din nou și porniră să-i alunece pe obrajii atât de pătați de plâns, încât ajunsese aproape de nerecunoscut, dar reuși să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțeam o înjunghiere teribilă, ca o durere de dinți. M-am întrebat dacă nu cumva brațul o fi rupt și osul începuse să-mi străpungă pielea. În spate era o porțiune torturantă. Cărăușii mei păreau fantastic de neîndemânatici și de zăpăciți, contrazicându-se întruna asupra drumului celui mai bun, scăpându-mă din mâini și lovindu-mă de stânci. În cele din urmă, m-au adus în bucătărie și, cu o indescriptibilă neîndemânare, mi-au tras hainele de pe mine, m-au burdușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ia puțin ceai, mă îndemnă Hartley. Un cornuleț, o felie de tort? Am înghițit restul de ceai și i-am întins ceașca. Am mâncat bucata de sandviș strivit pe care fusesem gata s-o vâr în buzunar. Eram atât de zăpăcit, atât de pierit, ca un om aflat într-o țară străină care se pomenește a fi victima unei indescifrabile probleme. Nu puteam înțelege. — Văd că și dumneata te pregătești s-o iei din loc, spuse Ben, arătând spre valiza mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să numesc în schimb pe o simpatie notorie a sa...”. De altfel, peste puțin timp, a luat parte la acea stupidă „lovitură” de la 11 sau 12 Noiembrie, când a „ocupat” (pentru câteva ceasuri) sediul, împreună cu bătrânul Codreanu și cu alți zăpăciți -, printre care și un fost membru al cuibului lui Virgil Ionescu, Ciorogariu, convins că el trebuie să fie urmașul Căpitanului la conducerea Legiunii... - și s-a trecut singur pe „linia moartă”. Eu n-am mai readus în discuție problema subsecretariatului
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mea, e ora indexării atrage atenția asupra unui alt gen de literatură, fiind o culegere de versuri parodice, satirice și umoristice în stilul consacrat de G. Topîrceanu, cultivat însă și de Ionel Fernic. Abia cu a doua carte, Rezervația de zăpăciți (Carte de colorat mintea) (1995), scriitorul revine la proza scurtă. Schițele și povestirile grupate aici, ca și în Bună seara, Domnule Mann... (1998), Un scorpion pe contrasens (1999), Scuzați că ne-am cunoscut... (2001), scrise de-a lungul a trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
zi ori clișee din cea mai strictă actualitate. Câteva proze (Accelerat 78, vagon 9, Mortonca, Basculanta albastră, Un șpriț, Întâmplare sentimentală) ilustrează un filon autobiografic și sentimental filtrat cu discreție. SCRIERI: Iubita mea, e ora indexării, Deva, 1994; Rezervația de zăpăciți (Carte de colorat mintea), Deva, 1995; Carte de colorat mintea (Cântece de leagăn din tranziție), pref. Eugen Evu, Deva, 1998; Bună seara, Domnule Mann..., Timișoara, 1998; Un scorpion pe contrasens, Deva, 1999; De vorbă cu..., Timișoara, 1999; Scuzați că ne-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
Deva, 2002. Repere bibliografice: Valeriu Bârgău, Un prozator, „Drumul socialismului” (Deva), 1981, 7376; Radu Mareș, Prima treaptă, TR, 1985, 52; Dan Culcer, Prezentare, RL, 1986, 32; Radu Ciobanu, Blânde ironii, TR, 1995, 48-49; Eugen Curta, Dumitru Hurubă și „rezervația de zăpăciți”, VTRA, 1996, 10; Doina Dobreanu, Confesiunea ca modalitate artistică, „Opinii culturale”, 1999, 1; Iulia Argint, Satir dansând, RL, 2002, 40. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
pronominale posesive mărci ale persoanei (cartea mea/ta/sa/noastră/ voastră), de la invocarea unei ființe absente sau a unui lucru (ultimul vers din poemul de Baudelaire T18, citat mai jos), pînă la numele de calitate (trădător, trădătorul ăla de X, zăpăcitul ăla de Y). • Deicticele spațiale și temporale care comportă o referință absolută (precisă sau vagă) sau o referință relativă la cotext (anaforică) sau la context (situațională). Înglobînd clasa ambreiorilor, această categorie foarte largă este formată din elemente care fac referire
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
trebuie să înghită o lume asexuată. Ai zice că puștii sunt pregătiți pentru a trăi în pădure. Ca să folosesc un limbaj de lemn căcăcios, nu li se spune nimic despre viața în societate. Astfel, devin un fel de mici Mowgli, zăpăcitul ăla din Cartea Junglei. Profesorii români... școala chiar e făcută din iresponsabili. O lipsă cruntă a lor de aderență la real. Știți, am văzut un slogan inept (nu spun am auzit, pentru că e riscant, având în vedere ce indică audiograma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fata mea dragă. Nu te supăra dacă sunt obligată, din prudență, să te mai cert câteodată; pentru fiecare cuvânt aspru, un milion de mân gâieri pe chipul tău cald și luminat de flacăra interioară a inteligenței tale. M-a vizitat zăpăcitul de Don Bazil; vizita lui mi-a făcut mult bine. E căzut din lună și, la propriu, de la o vie unde e găzduit de un an de o doamnă prietenă. M-a găsit tristă, purtând un doliu de două ori
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o vreme dramatică, Întreg continentul european a fost răvășit și perturbat din fundamente, democrațiile au fost puse la grea Încercare, se părea că „timpul lor trecuse” și că „zori noi” Îi așteaptă pe milioane și zeci de milioane de inși, zăpăciți și, nu puțini, Încrezători. „Zori sau aurore” roșii sau negre; și aceste lupte și crime „revoluționare” au fost duse, printre altele, pe o bază rațională - ideea că În istorie fiecare formă sau structură organizatorică socială și umană, oricât ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ca și acea familie de țărani săraci din Transilvania, din cunoscuta și puțin criptica schiță a lui Rebreanu, care se scoală cu noaptea În cap ca să ajungă la gară și să ia trenul, așteaptă ore Întregi pe peron și apoi, zăpăciți... zăpăciți?!, uită pur și simplu să se suie În el. Proștii, Încă o dată, În România postdecembristă, liberă În sfârșit de injoncțiunile arbitrare și brutale, de-o jumătate de secol, ale cadrelor, ale partidului, ale celor două poliții - cea publică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și acea familie de țărani săraci din Transilvania, din cunoscuta și puțin criptica schiță a lui Rebreanu, care se scoală cu noaptea În cap ca să ajungă la gară și să ia trenul, așteaptă ore Întregi pe peron și apoi, zăpăciți... zăpăciți?!, uită pur și simplu să se suie În el. Proștii, Încă o dată, În România postdecembristă, liberă În sfârșit de injoncțiunile arbitrare și brutale, de-o jumătate de secol, ale cadrelor, ale partidului, ale celor două poliții - cea publică și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
roților pe asfalt, am sărit la fereastra deschisă. Afară, pe Elsinore Lane, un 450 SL de culoare crem dispărea după colț, pe Bedford Street. Am coborât anevoie treptele, la ușa din față, unde stăteau acum Wendy și Robby și Sarah, zăpăciți. Wendy își întinse brațele și o luă pe Sarah, ținând-o strâns, cu un gest protector. - Ați văzut mașina aia? Răsuflam din greu și mi-am dat seama că o să mi se facă rău. Întorcându-mă cu spatele la ei, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cer sincer scuze pentru eventualele neplăceri pe care absența mea vi le-a pricinuit." S-a uitat așa, cam dintr-o parte la mine, a oftat, schițând totuși un surâs mic, după care, dând încetișor din cap, a zis: "Mare zăpăcit ești dumneata, domnule Dan C. Mihăilescu, dar acum, poftim, m-ai dezarmat total. Recunosc că în urmă cu câteva zile mă gândeam să-ți trag un perdaf, de numa' și numa'. Acum însă, mă uit la dumneata, băiat tânăr și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]