251 matches
-
pentru a vorbi și a vîsli În același timp și-și văzu În continuare de treabă, care i se părea zadarnică de-acum, Încercînd să facă ambarcațiunea să Înainteze - mereu către răsărit - fie și numai cu cîțiva centimetri. Din nou zăpușeala puse stăpînire pe ambarcațiune. Niña Carmen se lăsă să cadă pe saltea, iar portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi făcut un efort supraomenesc să-i ajungă aerul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în înfruntarea armata, riscau să se întoarcă din lungă lor călătorie cu mâinilegoale. Și totuși erau aici, bătuți de razele nemiloase ale soarelui, dar dispuși să continue cu orice preț. A doua zi vântul slab se opri de tot, iar zăpușeala ajunse la limite insuportabile, dându-le tuturor senzația că Marara plutea nu pe apă, ci pe un ocean de mercur. Până la ultimul, ocupanții catamaranului ramaseră ore întregi că într-o letargie, până când, dintr-odată, Miti Matái își bagă mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aproape de fiecare dată, observă Tapú Tetuanúi. Ai trecut prin multe taifunuri? — Prin mai multe decât mi-aș fi dorit, recunoscu celălalt. Și singurul lucru pe care pot să-l spun despre ele este că întotdeauna au fost precedate de o zăpușeala că ăsta și de o mare care parcă se transformă în supă. Din câte auzisem eu, taifunurile se ivesc dintr-odată, că din pământ. Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire severă, părând că-l surprinde neștiința elevului sau. — Nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
hârtiile de pe masă și a citit că actele erau pe numele lui. Astfel a înțeles că este proprietarul a tot ce era acolo: casă, grădină, câteva păsări și animale. Bucuria lui Norocel a fost fără margini. VOIAJUL Ajuns obosit, afară zăpușeală, în troleibuz înghesuială, pe scară miros din combinat de toate felurile, în atmosferă ploaia aștepta să cearnă. Nori plumburii zburau cu rapiditate și, nemulțumiți de ceea ce făceau, se vânturau pe jos odată cu praful și hârtiile lăsate la întâmplare. Așa că m-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
V-am spus ce plaje au pe-acolo? V-am spus cum stă soarele deasupra capului, că pe-acolo trece Ecuatorul? V-am spus cum răsare și apune soarele în cinci minute, ca în desenele animate? V-am spus ce zăpușeală e? V-am spus că Brazilia n-a jucat nimic în seara asta?"
Ce l-a impresionat pe Mirel Palada în Brazilia – Mexic 0–0: "Nula na nula, zbîrca bre gospodyn Neymar" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73907_a_75232]
-
îmbrăcat într-un trening albastru cu guler și mâneci "de un alb ferm". Personajul are un metru optzeci și cinci, dar "trup puțin": "barca trupului său era ușoară, ca o ploaie abruptă venită din cerul încins, terminată iute cu o zăpușeală persistentă" (p. 8). Pe nesimțite, romanul a început. De aici încolo, cititorul se va desprinde tot mai greu de atmosfera pe care prozatoarea știe, din mai multe detalii inventiv găsite, să o creeze. Cu un anume efort rezumativ, voi încerca
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
sună teribil de polifonic în original. Plăcerea cu care se citește romanul lui Cabrera Infante se hrănește într-o bună măsură și din tema puternic pop-cult: Cuba prerevoluționară în epoca celebrei rumbe către care duc toate străzile animate, înecate în zăpușeală și răcorite de briză și de cocktailuri ale Havanei. În sensul acesta, cartea ar suporta o comparație și cu the roaring twenties ai lui Fitzgerald, în spiritul fascinației pentru efervescența din ajunul unei mari crize, fie ea economică, cum a
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
seama că, pur și simplu, nu mai poate să facă față presiunii. Așa că va dezerta din războiul psihologic cu boala, pentru a se bucura de apa limpede și aerul curat, răcoros, din Indian Hill, departe de toate traumele aduse de zăpușeala din New Jersey. Doar că, să nu uităm, suntem într-un roman semnat de Philip Roth, un scriitor obsedat de jocurile hazardului și ironiile sorții, sau, atunci când nu privește totul printr- un ochi de ateu, de deciziile aberante pe care
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
foarte cunoscute, probabil, toate astea. Tu ce faci? Crede-mă că întrebarea asta n-are nici un pic de convenționalism. În mod paradoxal, întreaga mea existență s-a concentrat în jurul a două întrebări convenționale, înfiorător de convenționale: Cum e vremea? Adică zăpușeala asta care mă înăbușe. Și tu ce faci? Adică vreau să învăț să trăiesc altfel, ca alții; și alții cum trăiesc? Mi-ai povestit multe despre tine și eu aproape nimic. Când ne vom întâlni, mă înscriu la cuvânt. Vreau
Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4822_a_6147]
-
Aș spune că, din contră, are o fabuloasă memorie în stare a reconstitui aproape începutul, acea primă percepere a unei senzații fizice, a „răcoarei de sub pat”, locul unde pruncul Barbu Cioculescu fusese adăpostit de părinți pentru a-l feri de zăpușeală. își amintește, din epoca aceea, detalii dintre cele mai speciale, cum ar fi „retragerea apei de pe oul scos din apa clocotită”, o puzderie de mărunte evenimente carei impresionaseră simțurile în faza celor dintâi pâlpâiri de conștiință . Contactele cu ce se
Pretinsul uituc by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3959_a_5284]
-
noi, cu încetineală, cu multe contre și cu multă cheltuială. Deasemeni, tot ce se construiește este supergarantat, la fel ca plomba pe care o plătești, cu vârf și îndesat, stomatologului și te ține, ăhăhă!, până la prima... chenzină! Era o așa zăpușeală că numai gândul la o bere rece și aromată îmi lăsă gura udă, de atâta uscăciune. Ce bere era pe timpuri...! Mâncai zece mititei aburinzi pe lângă trei halbe gulerate, bere facută ca lumea, din apa curată si proaspătă a Ozanei
O LECŢIE SIMPLĂ DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349203_a_350532]
-
mi omoară căldura din privire au sufletul -poveste și mintea-dăruire nu vreau să vină iarna, vreau doar omătul simplu să-mi umple buzunarul într-un adânc periplu Nu vreau să vină iarna, de ce aș vrea să vină? Cu-a gheții zăpușeală e-n cer doar ea vecină Nu vreau să vină iarna, femeie încă sunt și ochiul trist de blană mă-mbăttrânește crunt iubirea mai sclipește-n fulgi plini de mirare și se topește-n iarna căruntă, avidă în fervoare încerc din
NU VREAU SĂ VINĂ IARNA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382922_a_384251]
-
că 2 băieți și o fată, sau 3, că doi pare că trecuseră mai înainte pe lângă mine, văd o fântână. Mă uit în ea, tare adâncă o văd. Ei, lasă că exercițiul fizic e bun acum, chiar de e așa zăpușeala..culmea că în alte părți pe drum plouase bine, acolo era uscat...aerul cam prea tare..iar eu zodie de aer...culmea că-mi trebuia apă...Dar, apa reprezintă elementul de care nu mă dezic în orice moment după aer
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
an? N-apucai să tremur bine iarna trecută, că veni primăvara. Când se-ncălzi, întrebai pe fi-miu Mihăiță: Ce-i cu căldura asta, mă băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală! Dar eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului: Citește mai mult Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
an? N-apucai să tremur bine iarna trecută, că veni primăvara. Când se-ncălzi, întrebai pe fi-miu Mihăiță:Ce-i cu căldura asta, mă băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală!Dar eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului:... XV. DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1903 din 17 martie 2016. Domnul Arsu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit, somnoros și puțin cam surd, intră silențios, în papuci de casă, bătrânul majordom Piotr. Bine c-a plouat - zise el înaintând lent pe covor. Dacă mai ținea o săptămână zăpușeala asta, pierdeam toată rapița. Vezi c-a bătut cineva la poartă! - strigă doamna Potoțki. Bătrânul Piotr plecă urechea. — Aud? Bate cineva! - strigă doamna. — O fi laptele - spuse Piotr și se așeză încet, oftând, într-un fauteuil. — Ai dreptate - răspunse doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bătrânelul. Mai întreb eu, mai întrebați dumneavoastră, trece timpul și o dată ne trezim dimineață cu ditamai ceaiul. Acum întreb: da’ vânt bate pe acolo? Bate și vânt - răspunse Metodiu. — Nu-i rău - spuse bătrânelul. înseamnă că n-aveți treabă cu zăpușeala. Munți sunt? — Sunt, slavă domnului - zise Metodiu. Dacă sunt munți înseamnă că aveți și păduri. — Da, mai avem - răspunse Metodiu. — Unde-s păduri - zise bătrânelul - cred că e și vânat. — Este din belșug - spuse Metodiu. — Și există la dumneavoastră obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iapa, și alții și alții. — Bine v-am găsit, boieri! - zise Barzovie, stând în picioare. — Să ne trăiești întru mulți ani, Măria-Ta! - strigară învălmășit toți. — Și ce treburi v-aduc la mine, boieri, de-ați bătut atâta cale pe zăpușeala asta? - întrebă Barzovie-Vodă. Venerabilul Samoilă făcu un pas înainte și dădu să deschidă gura, dar atunci Vodă spuse cu blândețe: — Da’ de ce stați în picioare? Luați loc, vă rog. Stați în genunchi. Boierii se uitară neliniștiți unii la alții, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dimineață frumoasă de vară și Metodiu mergea repejor cu capul în pământ, pe o câmpie întinsă, potopită de soare, de unde ciocârliile se înălțau în văzduh, stăteau ce stăteau acolo fără să scoată un tril și apoi se lăsau frânte de zăpușeală în mici crânguri de salcâm cocoțate pe vagi dealuri. Dacă Metodiu ar fi trecut pe-acolo peste două secole, cu siguranță că, inspirat de peisaj, ar fi fredonat pasaje dintr-o rapsodie de Liszt, însă așa, se mărginea să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fără s-o vezi, dar cămilele care pasc în viroagă ne dau de gol. Mâine am să le duc de-aici. Imensa Peșteră a Gazelei era un loc sigur și primitor, a cărui penumbră răcoroasă contrasta cu lumina intensă și zăpușeala de afară, și atât Laila, cât și Aisha erau fericite după atâția ani de soare, nisip și vânt, deși nu-și ascundeau o oarecare neliniște în legătură cu starea de spirit a ostaticilor. — Nu ne-au făcut nimic, și este inuman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
știu e că acum trebuie să stăm liniștiți și tăcuți, ca să nu ne consumăm energia, pentru că, la urma urmei, aici energia înseamnă întotdeauna apă. Așa încât se cufundară într-un soi de profundă letargie, la care contribuia în mare măsură o zăpușeală ce devenea tot mai intensă pe măsură ce înainta dimineața, până ce veni un moment când ar fi fost greu de închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să supraviețuiască o duzină de ființe umane deznădăjduite, ce transpirau din abundență. Sam Muller știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
păianjenii, nici nulitățile, nici impostorii, nici tiranii, pentru că toți sînt făpturile lui Dumnezeu și au aceeași alcătuire cu tine, și totuși Îmi rămîne o singură consolare - ideea lagărelor de exterminare nu poate Încolți niciodată Într-un astfel de creier. După zăpușeala din timpul zilei, mercurul termometrului a coborît ușor la 30 de grade. E ora zece seara. Doamna E. a făcut un duș și s-a retras În dormitor. S-a Întins goală pe patul desfăcut Înfiorîndu-se la atingerea cearșafului apretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gol, lucind de curățenie ca întotdeauna. Era ca o cutie albă plină cu crom, cu sticlă și fier. Fără plante, fără tablouri, fără fotografii. Cândva îmi dădea senzația unei oaze de calm, echivalentul unui duș răcoritor într-o zi cu zăpușeală. Acum, în mod ciudat, îl găseam tulburător; albit, ca oasele în soare. Canapelele erau îmbrăcate în pânză albă apretată, mocheta era cu un ton mai închisă, o nuanță neutră. Chiar și lumina care pătrundea prin fereastră era albă, sclipind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iubesc. Când, după ce pipăii cu grijă hârtia de o sută de ruble de la Iag, ieșii în stradă, era ora unsprezece și, deși nu era soare, iar cerul atârna prăfos și apos, nu puteam privi în sus pentru că îmi lăcrimau ochii. Zăpușeala și umezeala creșteau cu fiece clipă. La fel și neliniștea mea. Se făcuse stăpână pe toate simțurile mele, dar o simțeam mai dureros în partea de sus a stomacului, care, brusc, părea că se îmbolnăvise. În drum spre florărie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]