84 matches
-
sub dulap,... XXVII. URCĂM UN DEAL DE NISIP, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015. Urcăm un deal de nisip Urcăm un deal de nisip, Picioarele nu le mai simt, Alături o umbră era, Femeia zărită cândva, Credeam că sortită mi-a fost, Îndrăgostitul e-un prost, Rece să fii și lucid, Mândru și foarte placid, Nisipul se-opune din greu, Dealul tot crește mereu, Simt răsuflarea femeii, Amețitoare ca teii De pe Copou, e un vis
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/boris_mehr/canal [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
femeii, Amețitoare ca teii De pe Copou, e un vis, Scuzați-mă că nu v-am zis. BORIS MARIAN ... Citește mai mult Urcăm un deal de nisipUrcăm un deal de nisip,Picioarele nu le mai simt,Alături o umbră era,Femeia zărită cândva,Credeam că sortită mi-a fost,Îndrăgostitul e-un prost,Rece să fii și lucid,Mândru și foarte placid,Nisipul se-opune din greu,Dealul tot crește mereu,Simt răsuflarea femeii,Amețitoare ca teiiDe pe Copou, e un vis
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/boris_mehr/canal [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
care nu le putea cuprinde și nu le putea salva. Și privind splendoarea luminii din jur, o cuprindea acel simțământ nedefinit, ca și cum... ca și când... în splendida strălucire care o înconjura, aerul încă mai păstra întipărită în fluida sa textură, contururile abia zărite ale unor lucruri, făpturi, întâmplări ce ar fi putut să fie, să devină, doar dacă potrivnică nu le-ar fi fost chiar ea... Și dincolo de tot chiotul și de toate sunetele celor ce deja ființau în jurul ei, uneori, urechea-i
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
Înconjurat de primejdii, /...mi-am dat seama, uimit,/ Că nu mai are de ce să-mi fie frică de EA,/ Deoarece... La marginea zorilor eu am mai murit de multe ori: / UNEORI... Remodelat alături de urma de dor a frumuseții,/ ALTEORI... Doar zărit, părăsit precum «Briza Tristeții»./ Așa că, de mai trece noaptea moartea pe la mine,/ Spre dimineață nu mă mai supun! Poetul, mereu în căutarea formei, a expresiei rafinate, profunde, știe că ”Mesajul ei nu minte!/ Se simte,... dincolo de zbuciumul de teamă,/ Ce
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1479591868.html [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Simona Tache A sosit momentul să aflați niște detalii-bombă despre orgasm. Pregătiți-vă să explodați. Ar fi bine să citiți cele de mai jos, undeva, pe un câmp, ca să nu fie victime și pagube colaterale. Deci, atunci când zăriți, într-un boschet, un cetățean angajat într-o activitate cu mâna-n buzunar, să știți că, de fapt, dezleagă un rebus, ca să-și țină creierul tânăr. Așa se explică slaba productivitate în unele intreprideri. Hmm... întotdeauna i-am privit pe
Tot ce n-ați știut despre orgasm și ar fi fost mai bine să nici nu aflați vreodată by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20501_a_21826]
-
sfânt și e mare Urmez mângâierea, mă vindec de vise... Pe marginea vieții de păcate promise. Aș vrea să adorm în vise și dorinți Trezite la viață mă supun în căinți, În genunchi nu am pace în umbră-s ființă Zărită o-ndemn să -mi lase voință. În raze de soare un chip încălzesc... O lacrimă-mi scapă... și mă căiesc? Deschide-mi o pleoapă privesc viitorul În corpuri cerești doar cel sfânt e autorul. foto: internet Referință Bibliografică: Corpuri cerești
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/elena_buldum_1406749369.html [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]
-
locurile de întâlnire al agenților secreți. Întoarsă în țară, aceasta este luată în vizor de către serviciul secret al armatei germane, care încearcă să o recruteze, însă aceasta a refuzat. La scurt timp după acest turneu, în anul 1941, artista este zărita în preajma lui Alfred de Chastelain, care lucrase timp de 15 ani în România ca director al companiei petroliere „Unirea". Chastelain părăsește țara noastră din cauza conflictelor dintre Antonescu și Marea Britanie. În timpul turneului din Ankara, fostul director îi propune artistei să rămână
Maria Tănase și Ileana Sărăroiu, destine tragice ale culturii românești-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104668_a_105960]
-
buretos, înfundat, trezea spaime încetă și ea să mai latre. neînțelese în trupul însetat de zborul întoarcerii. Se apropie de porumbel. Albeața penajului îl făcu să Pașii se opriră. Aparțineau unui bărbat tânăr, în blugi. și amintească de albeața femeii zărite-n grădină. Privi porumbelul câteva clipe, săltă acoperișul Fusese oare „cucoana”? capcanei, introduse mâna prin deschizătură și-și apropie N-avea de unde ști și nici cine-i spune. Sângele ce degetele răsfirate de trupul tremurând al păsării. O apucă începuse
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
A doua secvență a textului cuprinde versurile 5-13 și alătură mitului erotic, un alt mit specific lui N. Stanescu: mitul Cuvântului. Născute din iubire, cuvintele devin „obiecte cosmice", capată materialitate și chiar putere de stihie („ Vârtejul lor putea fi aproape zărit"). În fața acestui miracol, poetul îngenunchează (ca într-un ritual); căzute din lumea imponderabilă, cuvintele transfigurează realul prin forța lor primară (metafora ierbii înclinate „ca pe sub laba unui leu alergând"). În secvența a treia, cuvintele care se rotesc alcătuiesc plasma originară
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
fără să-l privească el cel dintâi, l-a facut să simbolizeze puterea regala care îi fulgera pe cei ce nu-i acordă respectul cuvenit, dar și, în sens mai larg, primejdiile mortale ce pândesc existența umană dacă nu sunt „zărite” din vreme. ul nu putea fi ucis decât punându-i-se în față o oglindă în care să-și reflecte privirea. Cu timpul, monstrul și-a adăugat noi elemente fabuloase: se năștea în zodia câinelui dintr-un ou de cocoș
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
casnic cel mai sofisticat. Probabil că și asta declanșase în mine un resort ascuns... Fapt e că târziu de tot, noaptea, după cină, mă strecurasem singur afară, într-un fel de poiană-grădină, căutând un loc mai ferit, să nu fiu zărit. Mă lungisem în iarba moale, mătăsoasă, o specie vegetală de import, durabilă, și mă uitam la cerul înstelat de septembrie, un pic răcoros. Și, deodată, cum stăteam și mă uitam așa la cer, mă bătu un gând: ce-ar fi
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
copleșitor În ceva. O știință, o pasiune, o problemă care să-l absoarbă complet. Diavolul, Încolăcit confortabil Înlăuntrul capului de elefant, supraveghează camera prin ochii cei mari ai fiarei, prin care se vede, În răstimpuri, strălucirea galbenă a propriilor ochi, zărită doar de Paulee, care atribuie viziunea excesului de Veuve Cliquot de cu o seară Înainte. Diavolul urmărește conversația cu interes: tentativa lui Wakefield de se aventura pe tărîmul responsabilității sociale Îl Îngrijorează Întrucîtva. Oare să zacă În clientul său o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ai grijă de dragul meu, Maică Fecioară! E încă tậnăr, a iubit-o atật de mult! Umbra dealului acoperea satul și întunericul se lăsa încet peste acoperișurile cu hornuri fumegậnd .Yon stătea împietrit, neputậndu-și lua ochii de la turla bisericii de-abia zărită. - Unde să mă duc? Unde să mă duc? întrebă iarăși. - Acasă la tine, Yoane! Unde să te ducem? răspunse un bărbat mai în vậrstă. - Cum adică?... Mă duceți acasă făra ea? Ce să caut eu acasă făra ea? Și se
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
vezi pentru detalii cel puțin Sitchin 1996, 2007 și 2008).] "Eu recunosc un Dumnezeu, nemuritor, nemărginit și plin de-înțeleciune***, Ce poruncit-a slăvilor Creației ca să se înalțe; Ce-alcătuit-a variată-asemănarea-i chiar în omenire, Centrînd în minte multele-i minuni; Care Religia zărit-o-a, noapte ce-i fantastică, Dar Rațiune datu-ne-a să dobîndim lumină". [***I own a God, immortal, boundless, wise: acest tip de Dumnezeu seamănă cu cel recunoscut și de Clare în poemul The Deity / Dumnezeirea, unde îl definește
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
îi pune în față imaginea unor femei. Întrebându-și tatăl ce reprezintă acele creaturi minunate, primește un răspuns șocant, că ar fi „gâște”, bătrânul crezând că schimbarea denumirii va duce și la alterarea naturii, însă băiatul hotărăște că farmecul celor zărite depășește tot ceea ce el crezuse până atunci a fi frumusețe și că nu ar putea viețui în absența lor. „Filippo Balducci știe că nimic din ceea ce s-a întâmplat nu mai poate fi înlăturat; fiul său nu poate evita realitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ori alcătuirea unei ființe." Aristotel, Tratat despre părțile animalelor "Animale! Oh, ființe iubite, crude, muritoare! Mereu în luptă, mereu înghițite, digerate și asimilate, voi, care goniți după urma sângelui și putreziți la rându-vă în sânge; în fugă, împreună, singuratice, zărite, găsite, hăituite, sfâșiate; increate, fără Dumnezeu, părăsite, într-o viață amăgitoare, precum copiii de pripas!" Elias Canetti, Teritoriul omului Élisei, lui Tom, Clarei, lui Clément și Léïei, cu toții părinți de animale 1. Tufișul "Cât de mult ni se aseamănă până
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
modalitățile specifice discursului liric unde se esențializează această problematică. Două sunt elementele importante ale acestei simbolistici. Primul este corporalitatea, ca model al lumii, al devenirii ei, punct de topire a ei, ecran de identificare a celuilalt (iubita, fantasma, chipul abia zărit). E ca și cum o partitură muzicală ar fi desfăcută în notele ce au compus-o, pentru ca, apoi, fiecare semn al structurii risipite să fie reconstituit printr-o nouă sintaxă, prin legea ființării în creație. Al doilea element important, în contrast și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și prin integrarea în freamătul orașului. În romanul Fata din tren (1984) tânărul Zeno, protagonist al unor continue derapări și eșecuri, decide să își făurească un nou rost prin muncă onestă, dar existența îi e marcată de imaginea unei fete zărite cândva, ceea ce ar vrea să simbolizeze că idealul îl urmărește în continuare. În Gemenii n-au nevoie de cuvinte (1999) întâmplări extraordinare îi despart, în ultimul război mondial, pe frații Romi și Remus, primul fiind considerat dispărut. Remus „compensează” pierderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
inexplicabilă, ca și climatul de fatalitate. Cei doi nu scapă de acea panică greu de definit nici pe plajă, dacă ținem seama că, vrând să se salveze reciproc, sunt cât pe-aci să se înece. În drum spre hotel, sunt zăriți (de fapt, pândiți) la bordul bărcii ce-i aducea, drept care se trezesc din nou în mrejele diabolicelor gazde. Actul final al scenariului urma să se declanșeze. Robert îl duce pe Colin la barul din prima noapte (nu înainte de a-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spațiu de meditație și nu în ultimul rând metaforă a unui eu care își asumă destinele comunității: „Ce-ar fi și tu să te-nalți / cu mine, peste munți înalți, // să fim, împreună, holdă și soare / în alte câmpii viitoare?” (Zăriți veșnicul munte?) Mai impetuos ca la Ada Negri din Tempeste, versul scris de I. e răscolitor, previzionar, cu formule incandescente, totuși nu lipsit de un anumit mister. Perspectiva trecerii în neființă imprimă confesiunilor din Țara luminii un dramatism intens, persistent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
pomenesc în preajma iubitului; ei sorb din ochi chipul acestuia prins într-un nimb scânteietor. Însă privindu-l, aducerea-aminte a vizitiului este purtată către esența frumuseții, pe care el o vede iar cum, laolaltă cu înțelepciunea, stă așezată pe tronul sacru. Zărită deci cu ochiul minții, priveliștea aceasta îl sperie și, cuprins de venerație, se trage îndărăt; totodată, el e nevoit să smucească de frâuri cu atâta putere încât caii se lasă pe picioarele de dindărăt, unul de bunăvoie, celălalt cu multă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe vasele corsare elene ce acționau împotriva turcilor, relatează că, în trecut, se câștiga bine din contrabanda cu hașiș, luat din Arhipelag și dus până la Alexandria. Controlul englez asupra litoralului egiptean a eradicat traficul, așa încât se poate presupune că brigantina zărită făcea, pe ascuns, încă, acest comerț ilicit, sub nasul autorităților. Conti nuând rememorarea, bătrânul lup de mare reconstruiește în fața tinerilor marinari ai timpurilor moderne, din cuvinte, ultima luptă a căpitanului Stavro, unchiul său, pe a cărui bombardă, Olga, fusese îmbarcat
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
București, 1958; Semicerc, București, 1964; Rocadă, București, 1967; Corp comun, București, 1968; Blănurile oceanelor și alte poeme, București, 1969; Repaosul vocalei, București, 1970; Vârsta cretei, pref. Al. Protopopescu, București, 1970; Poemul întâlnirilor, București, 1971; Sentinela aerului, București, 1972; Ucenicul nicăieri zărit, București, 1972; Heraldica mișcării, București, 1973; Poezie neîntreruptă, pref. Nicolae Balotă, București, 1976; Ancore lucii, București, 1977; Armonia contrariilor, București, 1977; Legea gravitației, Iași, 1979; Culminația umbrei, București, 1980; Cât vezi cu ochii, București, 1983; [Texte], în Avangarda literară românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
absolut nimic, ba poate îl îndârjise și mai mult pe omul acela. Simțea acum că nu se va putea face nimic. Se culcă în patul înalt și moale, în camera ceea unde candela arunca un sâmbure discret de lumină abia zărit și adormi. Târziu în noapte scârțâitul repetat al roabei de afară, se amplifică și se transformă într-un duruit aspru și amenințător de șenile, cineva parcă strigă speriat „Vine buldozerul!”, sunetul devenea din ce în ca mai puternic și parcă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
au urcat în care cu coviltir și am pornit la ceasul cântatului de cocoși. Nu se mai vedeau flăcări în Cividale, ci doar coloane de fum. Am străbătut ținutul friulan fără să ne iasă cineva în cale, căci, imediat ce eram zăriți, satele se goleau și oamenii se ascundeau în păduri. Mergeam pe drumul ce ducea în ținutul slavilor, aliați cu avarii. Trebuia să conving oamenii să stea liniștiți și să aștepte momentul cel mai potrivit pentru a face ceva, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]