84 matches
-
omul care-și înjura durerea. Se așeza pe marginea patului și născocea o sudalmă infinită, ingenioasă, estetică, clocotind de ură și totodată de bucuria de-a blestema soarta, toracoplastia... Ca să-i acopăr ritmul delicios-infernal, mă concentram intens pe imaginea sorei zărite ziua. Îi șopteam, o mîngîiam... Al treilea pacient (oricînd există și un al treilea!), în vîrstă, înțelepțit de peregrinări prin fel de fel de sanatorii, bănuind că nu dorm, mă sfătuia blînd: să nu care cumva să accepți operația... Nu
Cui îi place să interpreteze? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16159_a_17484]
-
e motivul pentru care noi, europenii, vom reitera la infinit scena inaugurală a Americii lui Kafka. De pe vasul care intră în portul New York cu motoarele încetinite, tânărul Karl Rossmann, în vârstă de șaisprezece ani, privește fascinat cum statuia zeiței Libertății, zărită încă din larg, prinde contur „în lumina solară devenită brusc eruptivă”. Efectul hipnotic se datorează, probabil, și oboselii călătoriei, dar mai cu seamă iluziei optice: „Brațul cu torța se înălța drept, de parcă atunci ar fi fost ridicat, în timp ce în jurul corpului
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
soacra și bunica. La poalele Ceahlăului, frumusețea peisajului e minunată. Și-au zis că merită să cunoască și o parte din Carpații Orientali și s-au oprit în stațiunea Durău. Peisajul, aerul tare de munte, vârful în ceață de abia zărit al Ceahlăului, pot fi adevărate desfătări pentru minte, pentru suflet și ochi. Să nu mai spunem despre aerul minunat care îți curăță creierul îmbâcsit de modernismul unui oraș. Seara, la lumina focului de tabără făcut și menținut de o familie
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384048_a_385377]
-
nadolence se vădeau / Și cari boghete mai erau, Cum din ogradă au pierit / Când fetele au chefuit. Parcă vedea și vinu-acel / Ce se aflase-n cofăiel Și cari fusese risipit. / Se și vedea cum a dormit Fiind de cuscri ei zărită / Și-apoi la lume povestită. De ciudă nici nu mai putea, / Simțind că-i crapă fierea-n ea. De-aceea, roase în nurori / Precum și cariul, uneori, Roade în lemn. De răul ei, / Vai-vai, de bietele femei! Cele mai mari
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
undeva, spre coloană, sunt îndreptate carabine cu lunetă. Te joci cu viitorul Planetei. O Stațiune mai mare. Ce Magistrat ai fi putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat la față. Între el și restul lumii stă mereu Intendentul, zărit numai de la distanță. Din donjon, veghează, ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
normal, simplu, precum câinele, strachina sau orizontul. Nu înțelegea cum pot face unii pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum sunt în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un capriciu al rochiei. Era burlac nu prin forța împrejurărilor, ci prin structură. Clocotul ce-l simțea câteodată răscolindu-i sângele, îl domolea în luptă, și pe bună dreptate: care femeie, cinstit vorbind, merita descărcarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tare familiar. Mi-am adus aminte nenumăratele dăți în care o întrebasem ceva la care nu voia să răspundă și primeam înapoi doar acea ridicare și coborâre grațioasă a umerilor ei înguști. Gestul era acompaniat și de un zâmbet abia zărit, enigmatic, care lipsea de data asta. în schimb, colțurile gurii i-au căzut pentru moment. Ghinion e un fel personal și indulgent de a spune. Masochism ar fi un termen mai precis. Era ca și cum un părinte se confesează unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
oferi o pregătire solidă În domeniul Artelor și al Științelor“. La St. Regis’ Amory a petrecut trei zile, luându-și examenele cu un fel de siguranță disprețuitoare, după care s-a Întors la New York, să-și viziteze mentorul. Metropola, abia zărită, nu l-a impresionat cine știe cât, cu excepția unei senzații de curățenie, inspirată de imobilele Înalte și albe contemplate dimineața devreme de pe o șalupă cu aburi ce plutea pe fluviul Hudson. De fapt, capul Îi era atât de plin de vise despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zugrăvim pe Gauss? La masa lui de lucru, doborând cu o energie fără exemplu dificultățile teoretice sau numerice? Nopțile, lipit de luneta în care se încadrează, rând pe rând, micile planete: Ceres sau Palas, descoperite de el prin calcul și zărite, mai apoi, de astronomii săi? Tablourile sunt veridice dar nu vorbesc închipuirii, nu tind către mit. Pe Gauss al anilor intenși se cuvine să-l vedem străbătând, în mantaua lui de ploaie, pustiul Lüneburgului, găzduit pe la morile de vânt, trăind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
locurile de întâlnire al agenților secreți. Întoarsă în țară, aceasta este luată în vizor de către serviciul secret al armatei germane, care încearcă să o recruteze, însă aceasta a refuzat. La scurt timp după acest turneu, în anul 1941, artista este zărita în preajma lui Alfred de Chastelain, care lucrase timp de 15 ani în România ca director al companiei petroliere „Unirea”. Chastelain părăsește țara noastră din cauza conflictelor dintre Antonescu și Marea Britanie. În timpul turneului din Ankara, fostul director îi propune artistei să rămână
CENTENAR.MARIA TĂNASE, UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE SI TALENTATE ROMÂNCE,PASĂREA MĂIASTRĂ A CÂNTECULUI ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363239_a_364568]
-
să rămână În muzeu, cum e opera mea; Nefiind pictatăde mână, Am lucrat-o... cum și ei Ne lasă mereu tablou: Căscați gura!... Ce-i cu voi? Doar fac treabădin popou. ÎN LOC DE Epilog ... Când la vernisaj, stupoare! Muscan-a mai fot zărită; Dragii mei, nu-i o mirare!... Că-n GUVERN a fost numită, De cei care, -ați înțeles? Văd în puncte, -o desfătare; Iar de-atunci... bine i-a mers: Expune-n continuare. * * * Va fi minte să priceapă, S-o găsi
M U S C A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360781_a_362110]
-
Articolele Autorului nu mă voi plânge Nu mă voi plânge lunii nici lumii nu voi spune de ce în Carul Mare mi-i locul de dormit: acolo, o steluță urzită din genune își poartă-n al ei suflet un dor ce-abia-i zărit. și numai ochiul ager al celui ce-o dorește va ști să o coboare aievea pe pământ, că sufletul ei sincer doar în iubire crește și-n ea iubirea este și cel mai scump cuvânt. În munții mei de suflet
NU MĂ VOI PLÂNGE de LEONID IACOB în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360907_a_362236]
-
sfânt și e mare Urmez mângâierea, mă vindec de vise... Pe marginea vieții de păcate promise. Aș vrea să adorm în vise și dorinți Trezite la viață mă supun în căinți, În genunchi nu am pace în umbră-s ființă Zărită o-ndemn să -mi lase voință. În raze de soare un chip încălzesc... O lacrimă-mi scapă... și mă căiesc? Deschide-mi o pleoapă privesc viitorul În corpuri cerești doar cel sfânt e autorul. foto: internet Referință Bibliografică: Corpuri cerești
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]
-
printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub picuri- uguit de turturea abia zărită. Sunete de pași- pe urmele razelor doar un singur nor. Zid în ruină- pe cărare pustie umbre de copaci. Apus de soare- pe urmele razelor bătăi de aripi. Referință Bibliografică: Haiku, Djamal Mahmoud / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
un deșert fără speranță; voiam din cântul tău să smulg măcar o pană, doar o pană! și când în vârf am zis că sunt, de amețeală am căzut. m-am trezit pe arătură pân ă la glezne în pământ; atunci zărit-am în călcâie, că-mi încolțise... rădăcini. acum văd cum urcă seva spre mugurii ce tot fo ș nesc; vlăstarii fragezi să-nflorească în palmele-mi bătătorite. mă taie-n suflet mângâierea dăruită în van pietrei; într-o-ncleștare a durerii, iubirea
SPUNE-MI, FEMEIE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365567_a_366896]
-
cu vâslele lăsate în voie, în barcă nu mai e nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor morți demult? Un coșmar frecvent - mă aflu undeva, nu sunt acasă, nu știu unde mă aflu, văd oameni cunoscuți
AM CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359069_a_360398]
-
cu vâslele lăsate în voie, în barcă nu mai e nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor morți demult? Un coșmar frecvent - mă aflu undeva, nu sunt acasă, nu știu unde mă aflu, văd oameni cunoscuți
CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359785_a_361114]
-
de iubire nerostite. La stop opresc , e roșu, nu-i nicio grabă... pătrund cu gândul în adâncimile tale ocolind forme transpuse în mine. Poezia aceasta curge din tine din pielea ta catifelată, netedă ca o câmpie întinsă fulgerător la stop zărită, un chip senin și blând ... O lovitură ... din spate am fost lovit ... - O Doamne m-ai ocrotit! - Trăiesc! Ești prima căre-i spun. Referință Bibliografică: Accidentul / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 648, Anul II, 09 octombrie 2012. Drepturi
ACCIDENTUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359864_a_361193]
-
care nu le putea cuprinde și nu le putea salva. Și privind splendoarea luminii din jur, o cuprindea acel simțământ nedefinit, ca și cum... ca și când... în splendida strălucire care o înconjura, aerul încă mai păstra întipărită în fluida sa textură, contururile abia zărite ale unor lucruri, făpturi, întâmplări ce ar fi putut să fie, să devină, doar dacă potrivnică nu le-ar fi fost chiar ea... Și dincolo de tot chiotul și de toate sunetele celor ce deja ființau în jurul ei, uneori, urechea-i
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > CU LUNA VECINĂ Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului Poți merge prin aer poți rătăcii prin zăpadă pe unda zărită poți săruta o frază, te poți rătăcii pe un deal cu apa ce curge-n aval sau te poți ridica sus cu aripa de pescăruș. Și pentru toate acestea pe care le poți tu ai doar iluzia unei nopți, și
CU LUNA VECINĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340256_a_341585]
-
anumite răspunsuri. Administratorii site-ului au vrut astfel să îi demaște pe cei care și-au propus să trișeze la examen. „Pe durata simulărilor de astăzi, am înlocuit definițiile pentru cuvintele date la subiecte, astfel: pretutindenea, pretutindeni → pururi; a zări, zărit →a zori, zorit; felonie → făloșenie (mai mult despre asta la final)”, au anunțat administratorii platformei dexonline.ro. „Am dedus aceste cuvinte înainte să apucăm să vedem subiectele, urmărind pur și simplu lista cu cele mai căutate cuvinte, în care acestea
Dexonline.ro a schimbat definiția a trei cuvinte în timpul simulării la evaluarea națională pentru a-i demasca pe cei ce vor să copieze () [Corola-blog/BlogPost/338887_a_340216]
-
clatină departe de locuințele omenești. Pământul, de unde iese pâinea este răscolit în lăuntrul lui că de foc, pietrele lui cuprind safir, și în el se gaseste pulbere de aur. Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărito, cele mai trufase dobitoace n-au călcat pe ea, si leul n-a trecut niciodată pe ea. Omul își pune mâna pe stâncă de cremene, si răstoarnă munții din rădăcina. Sapă șanțuri în stânci, si ochiul lui privește tot ce
CARTEA CARTILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343634_a_344963]
-
Acasă > Versuri > Iubire > DRUM PRIN VIAȚĂ Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DRUM PRIN VIAȚĂ Am străbătut pădurea,pe poteci abia zărite Și-am reușit deunăzi s-ajung în luminiș, Și-au mai tăcut fantomele urâte, Ce m-alergasera nebune,prin desiș. Ce soare și miros îmbătător Și flori și tril de pasarele, Deasupra,azurul cerului,încântător, Un colț de răi,cu
DRUM PRIN VIATA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377518_a_378847]
-
abolirii timpului prin cuvânt se așează sub zodia relativului: „Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des./ Eu stăteam la marginea orei,/ tu-la cealaltă/ ca două toarte de amforă./ numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi./ Vârtejul lor putea fi aproape zărit, și, deodată,/ îmi lăsam un genunchi,/ iar cotul mi-l înfigeam în pământ,/ numai ca să privesc iarba-nclinată,/ de căderea vreunui cuvânt, / ca sub laba unui leu alergând...” Iubirea lui oscilează între bucuria pură și neliniștea universală, nesupusă legilor universului
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
care nu le putea cuprinde și nu le putea salva. Și privind splendoarea luminii din jur, o cuprindea acel simțământ nedefinit, ca și cum... ca și când... în splendida strălucire care o înconjura, aerul încă mai păstra întipărită în fluida sa textură, contururile abia zărite ale unor lucruri, făpturi, întâmplări ce ar fi putut să fie, să devină, doar dacă potrivnică nu le-ar fi fost chiar ea... Și dincolo de tot chiotul și de toate sunetele celor ce deja ființau în jurul ei, uneori, urechea-i
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]