50 matches
-
prin ei/ Largi spătarele la scaun, înflorate-n lemn de tei./ Toți se râd, vorbește-ntruna și închină des păharul,/ Dară însă nici un sunet nu întunecă cleștarul/ Liniștei desăvârșite. Baiadere mișcă fese/ Străvezie, rod ciolane străvezie pre subt mese/ Străvezii zăvozi; țâganii pă vioară trage-arcușul,/ Dară parcă-ar trage vată preste strunele ca plușul.../ Vrajă e,-ngână Manoli./ Nu, prietine, nu-i vrajă./ Ce-i Puterea decât ceață, ce-i Mărirea decât coajă/ Unui frupt ce niciodată miezul nu-i va
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
înțeles atunci că nicicând un câine bun nu-i mușcă pe copii, mai ales dacă îi consideră stăpâni. Bob era bun cu noi și o fiară față de oamenii străini, sau de javrele din vecini ce încercau să-i încalce teritoriul. Zăvodul acesta mare și inimos, prietenul meu de neuitat, are și el o poveste a lui aproape incredibilă, pe care nici nu v-aș depăna-o dacă n-aș fi auzit-o din gura lui Tati-Lale, Mami-Didi și a vecinilor lor
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
chinologiei românești se divid și se încearcă o formulă de compromis prin adoptarea unor denumiri hibrid pentru cele două rase ce urmau să fie selecționate. Potrivit denumirilor folosite în „Almanahul satelor“ apărut la sfârșitul anului, rasele urmau să se numească „Zăvodul carpatin“ și, respectiv, „Baracul mocănesc“!? Din fericire, se revine și la „Expopastoralis“ Rucăr 1980 sunt folosite din nou denumirile Carpatin și Mioritic. Omologarea, ca o Fata Morgana Faptul că, până în momentul de față, România nu are nici o rasă omologată de
Agenda2003-23-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281107_a_282436]
-
iugoslavă pentru pază și protecție. Decimați în timpul războiului, câinii s-au împuținat în așa măsură încât crescătorii din Serbia, Macedonia și Kosovo își pun acum speranțele în exemplarele masive, de tip vechi, care au supraviețuit în satele din zonele înalte. Zăvodul carpatin și Baracul mocănesc Necesitatea omologării acelor câini ciobănești care reprezentau, prin omogenitatea caracterelor, o rasă - desigur, în forma sa primară -, dar care trebuia să fie în același timp reprezentativă pentru întreg teritoriul românesc, a fost înțeleasă de crescătorii noștri
Agenda2006-33-06-01-senzatonal 3 () [Corola-journal/Journalistic/285130_a_286459]
-
chinologiei românești se divid și se încearcă o formulă de compromis prin adoptarea unor denumiri hibrid pentru cele două rase ce urmau să fie selecționate. Potrivit denumirilor folosite în „Almanahul satelor” apărut la sfârșitul anului, rasele urmau să se numească „Zăvodul carpatin” și, respectiv, „Baracul mocănesc”!? Din fericire, se revine și la „Expopastoralis” Rucăr 1980 sunt folosite din nou denumirile Carpatin și Mioritic.
Agenda2006-33-06-01-senzatonal 3 () [Corola-journal/Journalistic/285130_a_286459]
-
ar îndrăzni numai! - a răspuns mătușa Catinca, cu voie bună, intrând și ea în jocul bărbaților. Uitați-vă și dumneavoastră, oameni buni! În casa asta nu ai voie să șăguiești, că ai feștelit-o! De nu te ia la împrejur zăvodul ista de Dumitru, îți sare în cap Catinca. Că de fapt ea îi stăpână aici. Degeaba se cocoșește Dumitru, ha ha ha! - a comentat Pâcu noua întorsătură a lucrurilor. Unii mai zic că cocoșul cântă în casă, dar așa vine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care-i râdea sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de nestare, acel soroc de înstrăinare și nestatornicie. Trase cearșaful învelind-o cu grijă. Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete prelungi, tânguitoare, apoi altul, aplecându-se peste ea și-ncepând să schelăie. Se uit mai bine și pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie și plecase, amețită de aerul rece, de ninsoare și de zăpezile căzute, la stâna din marginea pădurii, în nuntire. Avea să lipsească trei zile. Trei zile și trei nopți, câinii ciobănești și zăvozii din sat aveau să-i dea târcoale, mârâitori și pofticioși, zburlindu-și spinarea ca la lup, și ea să se lupte cu fiecare-n parte, și numai cu cine avea să simtă că se potrivește la putere să fugă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Constantin Șerban Vodă, Io Constantin Vodă Brâncoveanu, Matei Cantacuzinul, doamna Maria Brâncoveanca și Io Ștefan Vodă cu doamna lui, Păuna. Venise și arhimandritul Ioan, starețul de la Hurezi, să facă sfânta liturghie. Cine țipase atât de înfricoșător, de s-au pornit zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul nopții la priveghi pentru Adormirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
una-i să primească o alună din mâna ta și alta-i să scormonească în omăt pentru a da de locul unde și-au ascuns comoara... Acum însă ar cam trebui să pornim către casă, fiindcă noaptea abia își ține zăvozii în lanțuri, care stau gata să se năpustească asupra firii... Am pornit pe cărarea care încet-încet se pierde în lărgimea poienii și apoi în întunecimea pădurii... O lună cu obraz proaspăt se ivește pe creasta răsăritului... Pare ca o nălucă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o vălcea... Așa a venit boieru-ntr-o sară aici în perdea și l-a găsit... și l-a îmblânzit cu vorba și l-a luat în slujbă. Iaca de-atunci e Faliboga la noi, și are boieru un slujbaș ca un zăvod... fără hodină, fără milă. Într-adevăr se arată a fi om aspru și vrednic, zise Niță Lepădatu. Moș Irimia Izdrail, cel mai bătrân dintre toți, se uita gânditor la cel nou venit. Da’ tu, băiete, grăi el, pe-acolo de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boierul nostru, halal să-i fie!... Nimic din rânduiala moșiei nu se schimbă după plecarea stăpânirii. Hambarele erau pline de tainuri: sumane și cojoace se aflau pentru toată argățimea, iar Faliboga, om cu credință, era neadormit și rău ca un zăvod. Umblând prin ploaie și glod, în năcazurile zilelor acestora, Niță Lepădatu avea puțină vreme să-și îngrijească boala lui de dragoste. Mai dădu o dată pe la coșere; bordeiul era umed, și-n încăperea strâmtă era întuneric și rece... Marghiolița îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sântu lângă zăplazii bisericii Armenești... și mănăstire Bărboiul mi-au dat o bucată de moșie ce-au avut la Jijie, anume Lazorenii”. --Până aici n-ai spus mare lucru. “Schimbătură” cu vreo mănăstire au mai făcut și alții... --Ia-o domol, zăvodule, să n-o dai cu oiștea-n gard. Ascultă ce spune hatmanul prins la înghesuială de prea cucernicii călugări: Iar acum, după doi ani, fiindu egumen la... mănăstire Bărboiul, svinție sa arhimandrit chir Sava au căzut cu rugăminte... să le
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frate-meu, Ispas, are o nevastă și frumoasă, și harnică, și deșteaptă! Așa cum se și cuvine... ANISIA (prudentă): Asta se știe de mult. Ia zi, la ce-ai venit, Dănilă? DĂNILĂ: Fă bine și-azvârle cu o scurtătură după cei zăvozi, și-apoi, șezând pe prispă, ți le-oi spune toate cu de-amănuntul, nu cumva să rămâi văduvită de cunoaștere. ANISIA: Tare bine! Numai poate că mi-i spune ce și cum de unde te afli. Iară zăvozii lasă-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scurtătură după cei zăvozi, și-apoi, șezând pe prispă, ți le-oi spune toate cu de-amănuntul, nu cumva să rămâi văduvită de cunoaștere. ANISIA: Tare bine! Numai poate că mi-i spune ce și cum de unde te afli. Iară zăvozii lasă-i să bată, asta fiind slujba pentru care primesc simbrie. Hai, dă-i drumu', da' repejor, că am treabă. DĂNILĂ: De-aici nu ți-oi spune decât că am mare trebuință să vorbesc cu frate-meu. Acasă-i? ANISIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gardurile negre, pe la grădinile oltenilor, pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul îngust. Se lăsau pe malul gârlei, unul după altul, hămesiți. Gunoierii descărcau sus, pe mal, camioanele, și din fundurile lor se rostogoleau resturi grase. Zăvozii se năpusteau scormonind. Aveau boturile ascuțite și ochii fierbinți de poftă. Nemâncați, ca stăpînii! Albi, roșcați, negri, cu spete mari, urcau malurile. Al lui Chirică rămânea mai în urmă. Era beteag de un picior, că-l prinseseră grădinarii în bostani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile ieșeau cu prăjini, să-i alunge. Aruncau după ei cu lături, să-i despartă. Când cădea noaptea, treceau Grivița tot fugind. Șina Constanței era aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau apoi liniile albe de fier. Peste iarba crudă, de primăvară, cădea o bură. Câinii scoteau urlete lungi și se avântau spre drumul Chitilei. Nunta se desfășura înverșunat. Se întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plan motivul european și românesc al îndrăgostiților strigoi, colorați pe pânză de-a dreptul din baladă. Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a simțit că îi fuge pământul de sub picioare și a ajuns cât era de lung în fundul șanțului de la 148 poarta Dochiței... Orice încercare de a ieși din șanț nu-i reușea, fiindcă nu avea de ce se agăța... Pe lângă toate, un zăvod de câine îl simțise și s-a repezit la el, gata să-l rupă. În timp ce încerca din răsputeri să se apere de câine și să iasă din șanț, a apărut Dochița cu un felinar în mână, care, din pricina vântului, s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
latură a Iașilor. Nici n-am băgat de seamă că timpul nu are haltă niciunde, ci se călătorește fără zăbavă. Odată cu el și foamea ți se așează colea la ligurică ca la ea acasă și începe să roadă ca un zăvod... Cu alte cuvinte, să ne tragem către casele noastre. Drept grăit-ai și nu am alta de spus decât: pe cai, vere! Dacă tot ai adus vorba de cai, nu strică să-ți amintesc că în susul Copoului, pe drumul Hârlăului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fierbi până s-o topi oala - a grăit Pâcu, deși a spus că el nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să treci pe la baba mea când eu nu-s acasă? Ai? Ei lasă că dau eu drumu’ la zăvozii ciia de câini și ți-or face ferfeniță fundul...pantalonilor. In timp ce cărăușii nu mai aveau suflu de atâta râs, moș Dumitru a mai adăugat: Poți să treci, Pâcule, când vrei. Abia n-oi mai avea eu atâta de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să trezească tot satu’. O trezit-o doar pe Dochița. Numai ce-o văd că vine la gard, cu o furcă În mână, și Întreabă: „Ei! Măi! Care ești acolo? De ce umbli horhăind
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a rupt gheața pe amărâtul cela de pârâu, tocmai când să ieșim din liniile inamice... ― Da’ atunci eram mai tineri, frate. ― Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe marginea șanțului și mi-o Întins coada furcii, ca să pot ieși „la liman”. După ce m-o văzut pe mal, s-o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii, măi Toadere, la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]