149 matches
-
mâncarea nu mi se părea atât de bună ca la verișorii mei. Pe o măsuță ru¬dă- rească joasă, rotundă, care se plia, lea Florica răsturna o mămăligă mare, aburindă, pe care o tăia cu ața. Lua apoi de pe foc zama și o turna într-un castron mare de blefi, adică din tablă smălțuită, din care mâncau toți, stând în jurul mesei pe scăunele cu trei picioare sau pe butuci de brad. Ceva mai încolo, într-un colț al cuniei, adică - bucătărie
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
mai mult de jumătate, lea Florica se mi¬los-tivea de mine și mă chema să gust și eu din ce mâncaseră ei: - Marinică mamă, hai, ia șî tu o țâră de mâncă!... Eu atâta așteptam: mai apucam două-trei linguri de zamă, iar dacă se nimerea să fie și carne, îmi lăsau și mie o bucățică, atât cât să-nghit o dată. Dar ce-mi plăcea cel mai mult, erau cele câteva linguri de lapte cafeniu cu coajă de mămăligă arsă, pe care
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
pe care fiecare verișor care rădea căldarea, mi le lăsa și mie la urmă de tot. Căci, în fiecare seară, în căldarea de tuci în care se făcea mămăliga, se fierbea și laptele, care era prea repede mâncat, ca și zama. Pe fundul căldării de mămăligă, mai era lăsat puțin lapte și în fiecare seară verișorii mei rădeau căldarea cu rândul, după un calendar respectat cu strictețe. Doamne, ce bune erau acele câteva linguri de coajă de mămăligă arsă, rasă de pe
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
așa, să-și aline cugetul că și-au făcut datoria. Șapte, șapte a crescut, și și-a tras mâna mereu de la blid ca pruncii să se sature. Cu Neculae era mai ușor. I se punea mereu înainte un blid cu zamă înainte, după ce descărca carul cu lemne, or huluji, o' ce-o fi, la poarta cuiva. Cam atât lua Neculae de la cei ca el, tot atât de sărmani. Își mai agonisea ceva zile muncă pe la colectiv, niciodată destul de-a mânca pe săturatelea
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
tot atât de sărmani. Își mai agonisea ceva zile muncă pe la colectiv, niciodată destul de-a mânca pe săturatelea dar nici atât de puțin să nu aibe ce mânca. Vara era mai ușor, putea potoli mai bine cele șapte guri cu câte o zamă de șelată or' urzici, or' zamă de păsulă verde. O ceapă și un pic de slană se mai putea găsi la început de vară, apoi, dacă Domnu' făcea ca găinuțele ei să-i mai dea un ouț sau două sau
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
zile muncă pe la colectiv, niciodată destul de-a mânca pe săturatelea dar nici atât de puțin să nu aibe ce mânca. Vara era mai ușor, putea potoli mai bine cele șapte guri cu câte o zamă de șelată or' urzici, or' zamă de păsulă verde. O ceapă și un pic de slană se mai putea găsi la început de vară, apoi, dacă Domnu' făcea ca găinuțele ei să-i mai dea un ouț sau două sau mai multe, se mai ducea pe la
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură, la care adăugase niște cartofi pregătiți în același cuptor, odată cu pâinea. Mai adăugă
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit pline cu caș și brânză, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură la care adăugase niște cartofi pregătiți în același cuptor, odată cu pâinea. Gătea bine
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
pasul e mai ușor, ceva mai sigur și nepoticnit. - Vere, tre'să ai orbu găinii și inimă de pitpalac ușuit și rebegit ca să nu recunoști că ideile vin și când i-ai pus minții capac, c-un țoi limpezit cu zamă dă prună, ca să nu dea-n clocot și leneveală. - Și e bună o amărușcă la conu'Ionel Dragomir să-ți ia pitacii, bag samă ? - Chimirul meu nu e și gazda mărunțișului tău, cloșcă la ai mei d-ar sta și
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
avea în mână o demijană de trei kile, plină ochi cu răchiu de-al tare. Ălălalt, Gheorghe avea spânzurat de spinare căldarea aia ce o poartă vânzătorii încrojnată , înconjurată pe la miljoc cu clopoței care zdrăngănesc ca să adune copiii să cumpere zama ce o țâne în ea. O am și acu’ în pimniță, dar i-a putrezât curălele! Atunci era plină cu bragă răcită cu gheață luată de la Predescu. O adună iarna de pe matcă și o țâne în ghețăria lui în pădure
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
să îl însoțesc pe nea Ioniță lu Țui la cioporul de sterpe. Mi-am intrat însă în rol abia a doua zi: n-avea sens să mai urc „la vârv” pentru două ceasuri, numai ca să am de unde coborî să fac zama de cină. Mitu ca Mitu, eram oarecum prieteni, dar nea Ioniță a strâns din dinți când m-a văzut la târlă. Ne mai întâlnisem pe munte și mă știa turist. - Mâncee-l-aar hiirișș pe Miihaai, păi di ce nu ieșî să
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
m-am uitat, instinctiv, în iarbă, să văd o gaură de șoareci în care să mă vâr. Dar nea Ioniță și-a așezat straița și pătureica în baracă, parcă uitând că exist. Apoi a șezut. Mitu a luat ciuhaiul cu zamă de pe foc și i l-a pus în față, pe podina patului acoperit. Sterparul a luat lingura, a învârtit cu ea prin ciorba de cartofi cu brânză smicurată, m-a privit lung pe sub sprâncene. Am îngăimat un „Ce?” pe care
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
a pus în față, pe podina patului acoperit. Sterparul a luat lingura, a învârtit cu ea prin ciorba de cartofi cu brânză smicurată, m-a privit lung pe sub sprâncene. Am îngăimat un „Ce?” pe care numai eu l-am auzit. - Zama tu o facuș? m-a întrebat mai destins. Am dat din cap, afirmativ, căci vorbele mi se încâlciseră-n gât. - Naptii îs fierț, nu duduie-n ciuhai... Da daca ierea altu, îț da cu ie-n cap, că-s o
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
căci vorbele mi se încâlciseră-n gât. - Naptii îs fierț, nu duduie-n ciuhai... Da daca ierea altu, îț da cu ie-n cap, că-s o gramadă de nahui care li-i sâlă cân văd crestele de slanină pin zamă! A suflat în lingură, a gustat. Mitu era numai ochi, cu un zâmbet în așteptare; eu începusem să tremur. - Apăi, mă, așe să șcimbă treaba. Asta-i zamă domnească! Am răsuflat din străfunduri, cu lacrimi de ușurare în ochi. Eram
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
de nahui care li-i sâlă cân văd crestele de slanină pin zamă! A suflat în lingură, a gustat. Mitu era numai ochi, cu un zâmbet în așteptare; eu începusem să tremur. - Apăi, mă, așe să șcimbă treaba. Asta-i zamă domnească! Am răsuflat din străfunduri, cu lacrimi de ușurare în ochi. Eram expert la „napti sterparești”. În capitală, cât stătusem în gazdă, mâncam o dată pe zi pireu cu ochiuri și de două ori pe zi ciorba de cartofi cu brânză
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură, la care adăugase niște cartofi pregătiți în același cuptor, odată cu pâinea. Mai adăugă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
București, 1975; Povești și legende din America Latină, I-II, îngr. și pref. trad., București, 1980; Adolfo Bioy Casares, Dormind la soare, pref. trad., București, 1984, Măști venețiene, București, 1995; Alonso Zămora Vicente, Banchetul, București, 1986; Antonio Di Benedetto, Diego de Zama, pref. trad., București, 1988; Consuelo Rubio, Arta cantului. Estetică, teorie, interpretare, București, 1989; Sergio Galindo, Treizeci și două de trepte, pref. trad., București, 1989; Ursula Heinze de Lorenzo, Fetița de aur, București, 1993; Julio Manegat, Iubita lume stricată, București, 1994
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
vârstă („[...] a fost odată o babă care avea doi feciori. Pe unul îl chema așa, și pe celălalt altfel. Și mai avea o fată...”) - văduvă cu siguranță, căci avea copii - să rămână grea (concepție miraculoasă: „[...] iaca întâmplare că baba mânca zamă din strachină, când dădu de un grăunte de piper”, pe care, până la urmă, l-a îngurgitat: „până când mătușa îl înghite nemestecat”) și să nască (o naștere la fel de neobișnuită, căci femeia - „o babă”, „mătușă” - era bătrână: „Azi așa, mâni tot așa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plin de umor. S-ar putea totuși să mă despart de ceea ce spui în tot atâtea puncte câte fac, între noi, punte. Cine a spus că nu rugăciunea, lacrima, dacă se poate metaniile, mâna întinsă nevoiașilor, tăcerea ziditoare în slujbe, zama de cartofi și coaja de pâine, zâmbetul senin, iar nu încruntarea, lumina ochilor și răsuflarea stinsă în smerenia faptei sunt adevărul credinței și viața în Dumnezeu? Cine a negat că babele cu psalmi pe buze - câte mai sunt - pot să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
codobatura, cum se răsfață frunza de podbăl. Crește în mal și-i bună pentru atacați. - Zău, liță ? Și eu învăleam cu ea găluște. Pentru boala asta îi bună și urzica, dar urzica, mai ales primăvara, face sânge dacă-i bei zama. O pun și eu când mă dor oasele sau la răceală. Da-i bună și la sângerări. O caută și femeia care dă țâță, ca să facă lapte. Păpăluga crește în marginea curții ; îi mai zicem păpădie și curu găinii. Dacă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la răceală. Da-i bună și la sângerări. O caută și femeia care dă țâță, ca să facă lapte. Păpăluga crește în marginea curții ; îi mai zicem păpădie și curu găinii. Dacă ți se îngroașă vinele ori fetele au pistrui, faci zamă și bei zama asta. E la fel de bună ca brusturul care ne stă în cale. Am să-i iau și lui rădăcina, dar nu acuma, mai pe toamnă, în ziua de Sfânta Cruce. Adaogi flori de gălbenele și cicoare care curăță
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-i bună și la sângerări. O caută și femeia care dă țâță, ca să facă lapte. Păpăluga crește în marginea curții ; îi mai zicem păpădie și curu găinii. Dacă ți se îngroașă vinele ori fetele au pistrui, faci zamă și bei zama asta. E la fel de bună ca brusturul care ne stă în cale. Am să-i iau și lui rădăcina, dar nu acuma, mai pe toamnă, în ziua de Sfânta Cruce. Adaogi flori de gălbenele și cicoare care curăță fața fetelor de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Iisus Hristos, spre a îmbina cultura antecreștină cu cea creștină Scipio (Africanul) - Publius Cornelius Scipio Africanus (253-183 î.Hr.), general și politician roman, a cucerit Cartagina în cel de-al doilea război punic; victoria sa împotriva lui Hanibal din bătălia de la Zama l-a consacrat ca pe unul dintre cei mai mari conducători militari din istorie scutarii - la jocurile de gladiatori, partizanii „samniților“ septemviri epulones - ultimul din cele patru mari colegii de preoți însăr cinați să prezideze ospețele sacre închinate lui Jupiter
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să vă sucească gîtul? Ascultă, tată, eu pot să-ți spun ca cel mai mare prunc al tău că puteai s-o lași pe proasta aia să plece la fetele ei și puteai sta cu Nastasia să mănânci numa o zamă, dar erai la tine în sat și mureai acolo unde te-ai născut și ai crescut, dar așa te-ai făcut de rușine în tot satul, că te-a putut prosti o femeie. Nu i-a fost de ajuns că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se cade să strici fata - dar dacă ea se preface că nu mă mai știe; că nu mă vede... Stau lângă foc, În râpă. Aburii din ceaun adie aproape tot atât de bun ca Duda - Înainte de stricăturare. Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea și numaidecât zice că n-a fost foc În sat - numai boambe și plunghi. Vorbește ea, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]