53 matches
-
la început, nu este decît o victimă inocentă a educației nepotrivite, la fel cu domnul Goe și cu atîți alți oameni. În locul lui era mai cu folos să fi fost aruncată pe geam cucoana, "mamița" care-i interzice amorul cu Zambilica Papadopolinii, dar nu poate să-l strunească eficient. Chiar dacă nu ajung personaje, cîinii înveselesc viața autorilor și, dacă este adevărat că se pot trage concluzii privind caracterul stăpînului pornind de la rasa și deprinderile cîinelui său, atunci nu este lipsit de
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
contemporan sînt diminutivul răbluță și formația glumeață rablament. Valoarea afectiv-ironică a diminutivului se asociază mai ales cu sensul "mașină, automobil": "timp de o oră - o oră jumătate stăteam pe lîngă mașini și discutam fiecare ce-l mai doare la răbluța, zambilica, carolina sau grăsunicaťlui" (daciaclub.ro); "neapărat carnet și după aia o răbluță la mîna a 2a" (romanian-portal.com). La cuvîntul rablament - "un om la 65-70 de ani, care are de drămuit o pensie și de condus un rablament de Dacie
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
amator, întocmise, după ani de efort, un dicționar de rime interioare. Și totuși, anecdota care-l individualizează în memoria apropiaților e una cu substrat - vorba vine - geografic: "Concursul, radiodifuzat, consta în întrebări-capcană din opera lui Caragiale. Cine e, să zicem, Zambilica, cine e Papadopolina? Întrebări aproape puerile; când cineva din sală pusese întrebarea, ducând la gură microfonul: ŤCe căuta neamțul în Bulgaria?ť La care, Iordache Moise ripostase cu promptitudine și nu fără umor: La întrebarea ŤCe căuta neamțul în Bulgaria
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
sensul secundar "garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile femeiești", determinat strict contextual de un citat din Bassarabescu: "Ai văzut ce rău îi venea pălăria? Ce era zarzavatul ăla?". La fel de inutilă mi se pare izolarea, în articolul zambilică, a unei subclase "Ca termen de comparație" - numai pentru că, într-o parodie la Bolintineanu, Topîrceanu substituie cu intenție comică o rimă și o comparație; în loc de domniță/garofiță, apare cuplul tinerică/zambilică: "Iat-acum se scoală doamna-i tinerică/ Rumenă, suavă, ca
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
ăla?". La fel de inutilă mi se pare izolarea, în articolul zambilică, a unei subclase "Ca termen de comparație" - numai pentru că, într-o parodie la Bolintineanu, Topîrceanu substituie cu intenție comică o rimă și o comparație; în loc de domniță/garofiță, apare cuplul tinerică/zambilică: "Iat-acum se scoală doamna-i tinerică/ Rumenă, suavă, ca o zambilică". Un exemplu de umor involuntar, produs de caracterul vag al termenului ales în explicație și de juxtapunerea definiției și a unicului citat, apare la cuvîntul regional zăicănar: "Vietate care
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
unei subclase "Ca termen de comparație" - numai pentru că, într-o parodie la Bolintineanu, Topîrceanu substituie cu intenție comică o rimă și o comparație; în loc de domniță/garofiță, apare cuplul tinerică/zambilică: "Iat-acum se scoală doamna-i tinerică/ Rumenă, suavă, ca o zambilică". Un exemplu de umor involuntar, produs de caracterul vag al termenului ales în explicație și de juxtapunerea definiției și a unicului citat, apare la cuvîntul regional zăicănar: "Vietate care prinde gaițe. Zăicănar cu părul creț / Fură rața din coteț". N-
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
mai curînd îi pierde decît îi salvează e, iarăși, adevărat. Dacă li s-ar da suficient timp, pesemne că acești fideli ar sfîrși ca Bubico, neinspiratul, traducînd-o pe mamița pentru farmecele înșelătoare ale celui care-l va trimite - ironie! - la Zambilica, in aeternitatis. Fidel, într-un chip ciudat, este Conu' Leonida. Nu doar pentru că susține, cu toată teama de persecuție (la urma urmelor, omul nu e un martir), ideile revoluției, ci mai ales pentru cum o pomenește, nefiresc de des, pe
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
neînsemnat sînt, aș plictisi-o. Trebuie să-i adresez același zîmbet ca și cheliosului care face aluzie la ceva: zîmbetul atotștiutor care le spune că știu mai mult decît știu ei că știu.“ — Ei? zise Kodac chicotind. O vezi pe zambilica aia de-acolo care te urmărește? Pariez c-ar exploda. Da, sînt sigur că Wilkins e înnebunit să pună mîna pe raportul ăla final pe care-l ai. Dacă știe că există. Știe? Lanark îl privi lung. Kodak rîse, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa de boală, mă îmboldește maniacul care vorbește în microfonul pantalonilor mei bufanți, nu-nțelegi ce-o să vezi acolo, înăuntru? Zambilica unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să-l iau pe tălpile tenișilor și-o să-l car acasă la mine. Poate-i sare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa de boală, mă îmboldește maniacul care vorbește în microfonul pantalonilor mei bufanți, nu-nțelegi ce-o să vezi acolo, înăuntru? Zambilica unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să-l iau pe tălpile tenișilor și-o să-l car acasă la mine. Poate-i sare o doagă unui tembel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
următoare, la cină, ne-am ațâțat unul pe altul - exact ca în primele zile ale legăturii noastre, Maimuța s-a retras la un moment dat la toaleta damelor și s-a întors la masă cu un deget ce mirosea a zambilică, deget pe care l-am dus la nas, să-l adulmec, și pe care l-am sărutat în timp ce ni se servea felul doi - iar după câteva păhărele de coniac băute la Doney’s, am cules-o pe Lina din postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de îngrijorare, în afară de cauciucul pe care îl car în portmoneu, în staniolul lui subțire, de-atâta amar de vreme încât până acum o fi pe jumătate mâncat de mucegai. Mă tem să nu se facă ferfeniță de la primul jet în zambilica lui Bubbles Girardi - că am rupt-o în fericire! Ca să mă asigur că balonașele astea chiar rezistă la presiune, am coborât toată săptămâna asta în pivniță și le-am umplut cu litru după litru de apă - oricât de mult m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
modestiei, ce mai. — Te mai vezi cu careva din gașcă? m-a întrebat Ba-ba-lu. Ești însurat? — Nu, nu. În bărbia lui dublă căpătată de curând prinde viață bătrânul latino-american rufos și mare ’oț. — Și-atunci, ăă, cum te descurci cu zambilicile? — Am aventuri, Arn, și mi-o mai și iau la labă. Am zbârcit-o, îmi zic instantaneu în sinea mea. Am zbârcit-o! Dacă se apucă să dea pe goarnă la Daily News? ADJ. ȘEF CONDIȚII UMANE O FREACĂ, Duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu poartă chiloți. — Pune mâna. Mi-a făcut păsărica fleașcă. — Scumpete mică! Ai înțeles poezia! — Socot că da! strigă Scarlet O’Hara. Și-apoi: Iu-huu! Am înțeles o poezie! — Ba chiar cu pizda! — Iubițelul meu Pas-Înainte! Faci un geniu din zambilica asta! Ah, Păsuleț, scumpule, linge-mi savarina, strigă ea vârându-și degetele în gura mea și mă trage de fălci în jos, peste ea, strigând: Ah, linge-mi pizda cultivată! Idilic, nu? Sub frunzele alea galbene și ruginii. La Woodstock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apelor cu nuferi, pentru a nădi la râvnitul pește, nu atât pentru a-l sacrifica pe altarul grătarului cu cărbuni aprinși, ci pentru farmecul de a-l simți în vargă atunci când îl aduci la mal. Mă veți întreba cine-i „Zambilica” și vă voi răspunde că dumneaei nu este alta decât „Dacia”, mașina noastră, cu care, de-a lungul mai multor ani, am intrat în toate văioagele, desișurile și noroaiele, pentru a ajunge cât mai aproape de locul de pescuit, căci astfel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
urlete, de parcă ne împungea cineva cu un ac în fund. Tarzan „cânta” cel mai tare și foarte fals; și am tot urlat până am răgușit. Atunci s-a lăsat liniștea, dar nu pentru mult timp, pentru că am început cu bancurile. Zambilica se zguduia de hohotele noastre de râs. Am ajuns cu bine la Galați. La intrarea pe platforma bacului era o aglomerație de mașini de toate tipurile și mărimile, așa că a trebuit să așteptăm vreo oră. În timpul acesta ne-am tratat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
socială a românului care vine în Deltă a rămas cu ceva sute de ani în urmă, ba mai rău. Am traversat Dunărea și iată-ne pe pământ dobrogean. Mergeam pentru prima dată în Deltă și toate mi se păreau neobișnuite. Zambilica împreună cu noi am luat-o întins spre înainte. Vedeam pe partea stângă pământuri de culoare roșietică, delușoare și măguri sterpe, pe care nu creștea nimic. Dar în contrast, pe partea dreaptă întâlneam case cu grădini cultivate cu flori și legume
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în dreptul nostru, ne saluta cu o deosebită politețe. După vreo două ore de mers, am ajuns la Sf. Gheorghe. Înainte de a ajunge la Tulcea, aveam să trecem și bacul de aici peste marele canal. Dar cum am ajuns în preajma bacului, Zambilica ne-a făcut un pic de rușine: îi intrase un cui într-o roată din spate și aceasta trebuia schimbată. Gabi și cu Cristi s-au apucat de treabă, iar eu, neavând ceva de făcut, m-am îndreptat spre o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ore, acolo, pe scăunel, după cum mi-au spus băieții la trezire. În timpul acesta, ei mi-au scos cu lanseta mea doi crapi și-un caras mare. Spuneau că eu sforăi, că scot niște sunete de piculină și de motor de Zambilică ceva mai turat, uite, domnule că sforăi și eu! Și mai spun de alții! Le-am mulțumit pentru grija părintească pe care au avut-o pentru mine și i-am asigurat că și eu îi voi înconjura cu toată atenția
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
caldă de pasăre. Apoi am scos mașina din curte, am încărcat în ea tot bagajul, iar sus am mai pus și sacii cu pește, la vânt. Ne-am luat rămas bun de la omul acela bun care a găzduit-o pe Zambilica și am plecat spre Tulcea. La drumul forestier n-am mai întâmpinat greutăți, se mai zvântase și am trecut cu bine prin pădure. La Tulcea am cumpărat câte un bloc de gheață și le-am introdus în sacii cu pește
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
patru pescari, niște vlăjgani cât toate zilele. Voiau să treacă înainte, dar drumul era îngust, numai de un lat de mașină, norocul nostru. Zic asta pentru că, văzând bucureștenii că nu pot trece din cauza noastră, au venit, au luat-o pe Zambilica pe sus și au așezat-o pe drum mai bun. Am înaintat și am intrat în altă știoalnă. Din nou au venit bucureștenii și ne-au salvat. Apoi am ieșit din pădure și am dat peste grămada aceea de pepeni
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
niște condiții de groază, în ploaie, mușcați de șerpi, țânțari și păianjeni otrăvitori. Noi nu eram departe de acele condiții mizerabile ale oamenilor din jungla braziliană. Cu chiu și vai, după vreo oră, am ieșit din acea primejdie, am pus Zambilica pe drum solid și am hotărât să nu mai înaintăm în noaptea aceea din cauza vizibilității proaste. Ne-am spălat în apa canalului la lumina farurilor și ne-am retras în mașină pentru a ne odihni. Beam toți patru cafea instant
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
imediat. - Ei, ce ziceți, i-am întrebat, străbatem noi până pe Șontea? - Cum să nu, străbatem, că doară plutim. Problema este ce-o fi acolo... răspunse cel mai măricel. Au luat bagajul din mașină și l-au dus la lotci. Pe Zambilica am băgat-o în curte, ca rândul trecut. După ce lam cinstit pe omul de casă cu coniac și am băut și noi câte vreo două beri, ne-am îmbarcat și am plecat. Valuri nu prea mari loveau pieziș bordul stâng
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Grațiilor no.13 bis stau în gazdă domnișoara Matilda Popescu cu mama sa Ghioala Popescu și domnișoara Lucreția Ionescu cu mătușa sa Anica Ionescu (Proces verbal); trecerea antroponimelor asupra regnului animal devastează semnificația acestora din care nu rămîne decît ridicolul: Zambilica e o cățelușă foarte frumușică, Bismarck dulăul ofițerului care șade cu chirie la Papadopolina, Bubico este copilul lui Garson și al Gigichii, soră cu Zambilica... Dacă insignifianța purtătorului se răsfrînge asupra numelui producînd, prin desemantizare, confuzii care anulează intenția de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
verbal); trecerea antroponimelor asupra regnului animal devastează semnificația acestora din care nu rămîne decît ridicolul: Zambilica e o cățelușă foarte frumușică, Bismarck dulăul ofițerului care șade cu chirie la Papadopolina, Bubico este copilul lui Garson și al Gigichii, soră cu Zambilica... Dacă insignifianța purtătorului se răsfrînge asupra numelui producînd, prin desemantizare, confuzii care anulează intenția de diferențiere și, practic, anonimizează personalitatea numită Costică sau Mitică, aceeași confuzie poate avea loc și pe terenul toponimiei producînd o adevărată odisee a căutării panicate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]