90 matches
-
Lactarius deliciosus"), bureți-usturoi ("Lactarius piperatus") - cunoscuți și sub denumirile populare de "iuțari, lăptiucă iute, bureți lăptoși, bureți iuți", creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta") și piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"). Fauna este una diversificată și bine reprezentată de o mare varietate de specii (mamifere, păsări, reptile, broaște și pești) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite și sinuate. Ele penetrează rădăcinile de arbor, exploatând sucul acelora. Carnea: Ea este elastică, cea a piciorului fibroasă, asemănătoare cauciucului și necomestibilă. Buretele are un miros amintind de zbârciogi și gust de alună. Bătrân miroase rășinos. Sporii sunt hialini, netezi și albi. Există o variabilitate cu bordură mai deschisă la care piciorul este alburiu sau galben deschis, din loc în loc pătat cu roșcat sau brun. Cu toate că "Sparassis crispa" este
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
Agaricus silvatica"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), hulubițe ("Russula aurea sin aurata"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), hulubițe ("Russula aurea sin aurata"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
specie: Fiind considerată de mult și până în prezent ca ciupercă comestibilă de bună calitate și savuroasă, azi această calitate este contestată de câțiva micologi, existând studii [elvețiene] care au arătat ca ar conține toxica giromitrină (ca și diverse soiuri de zbârciogi), ce este fapt. Un răspuns adecvat a venit de la profesorul dr. Siegmar Berndt, medic, toxicolog al "Deutsche Gesellschaft für Mykologie" (Societatea micologică germană) și director emeritat al clinici neurologice "Vinzenzkrankenhaus" din Paderborn. Citat (extras): „Spre deosebire de Gyromitra esculenta care conține foarte
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
putea să rămână resturi ale toxinei în mâncare. Ciuperca trebuie să fie curățată grijuliu (s-ar putea să se ascundă insecte în cavitățile piciorului), opărită și bine fiartă. Potrivit pentru consum sunt numai exemplare tinere. Ea poate fi preparată ca Zbârciogul galben, dar de asemenea murată. În consecință, se recomandă precauție.
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
arveniensis" (comestibila), "Peziza cerea" (fără valoare), "Peziza michelii" (fără valoare), "Peziza vesiculosa" (comestibila) sau "Sarcosphaera coronaria" sin. "Sarcosphaera crassa", "Sarcosphaera eximia" (destul de otrăvitoare, conține giromitrină, corp cu tonuri mai albăstruie, miros de revent la maturitate). Mai întâi trebuie menționat, ca zbârciogul țuguiat nu poate fi mâncat crud, pentru că conține [[hidrazina]] care se dizolvă în timpul fierberii sau la uscat peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie:Ascomycota]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1790 în știință]]
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
Morchella steppicola, (Maria Iacovlevna Zerova, 1941) din familia "Morchellaceae" și genul "Morchella" este o ciupercă de tip "Ascomycota", fiind comestibila și delicată. Buretele este denumit în popor zbârciog de stepa . El este un saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar. El se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în mod predominant în zonele de stepa pe teren deschis, în cele cu plantații vinicole neglijate de ceva
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
cm. Datorită locului ei specific de dezvoltare se poate confundă cam greu cu alte specii. Totuși, chiar pentru începători, s-ar putea întâmpla la "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella esculenta", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Verpa bohemica" sau la otrăvitoarea "Gyromitra esculenta (zbârciogul gras)", respectiv "Gyromitra gigas" sau "Gyromitra korfii", ambele comestibilele, dar ușor de confundate cu zbârciogul gras. Zbârciogul de stepä poate fi uscat sau preparat că Zbârciogul galben.
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
Totuși, chiar pentru începători, s-ar putea întâmpla la "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella esculenta", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Verpa bohemica" sau la otrăvitoarea "Gyromitra esculenta (zbârciogul gras)", respectiv "Gyromitra gigas" sau "Gyromitra korfii", ambele comestibilele, dar ușor de confundate cu zbârciogul gras. Zbârciogul de stepä poate fi uscat sau preparat că Zbârciogul galben.
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
pentru începători, s-ar putea întâmpla la "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella esculenta", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Verpa bohemica" sau la otrăvitoarea "Gyromitra esculenta (zbârciogul gras)", respectiv "Gyromitra gigas" sau "Gyromitra korfii", ambele comestibilele, dar ușor de confundate cu zbârciogul gras. Zbârciogul de stepä poate fi uscat sau preparat că Zbârciogul galben.
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
Jacquet", "Morchella esculenta", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Verpa bohemica" sau la otrăvitoarea "Gyromitra esculenta (zbârciogul gras)", respectiv "Gyromitra gigas" sau "Gyromitra korfii", ambele comestibilele, dar ușor de confundate cu zbârciogul gras. Zbârciogul de stepä poate fi uscat sau preparat că Zbârciogul galben.
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
770 de specii de ciuperci. Fries însăși a denumit și clasificat 116 de genuri și peste 400 de specii, unele foarte cunoscute, între altele pe Buretele galben, Buretele viperei, Creasta cocoșului, Hribul, Lăptuca dulce, Vinețica porumbeilor, Șampinionul (Ciuperca de câmp), Zbârciogul sau Zbârciogul gras. Aceste lucrări i-a inspirat pe micologii Lucien Quélet și Petter Adolf Karsten (1834-1917) de a practica o micologie modernă. Ei, folosind deja microscopul care pe timpul lui Fries a fost necunoscut, au reclasificat și redenumit mai multe
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
specii de ciuperci. Fries însăși a denumit și clasificat 116 de genuri și peste 400 de specii, unele foarte cunoscute, între altele pe Buretele galben, Buretele viperei, Creasta cocoșului, Hribul, Lăptuca dulce, Vinețica porumbeilor, Șampinionul (Ciuperca de câmp), Zbârciogul sau Zbârciogul gras. Aceste lucrări i-a inspirat pe micologii Lucien Quélet și Petter Adolf Karsten (1834-1917) de a practica o micologie modernă. Ei, folosind deja microscopul care pe timpul lui Fries a fost necunoscut, au reclasificat și redenumit mai multe genuri și
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
Hebeloma crustuliniforme", "Omphalotus olearius", Rubroboletus satanas, "Tricholoma tigrinum", și altele. "Clavaria formosa" are acțiune purgativă foarte violentă. Diferite specii de genul "Lactarius" și "Russula" iuți, pot de asemenea să provoace tulburări gastrointestinale. Ingerarea unor ciuperci ca "Gyromitra esculenta", numite popular zbârciogul gras sau ciuciulete, cauzează intoxicații severe cu efecte hemolitice. Toxina "giromitrina" induce tulburări renale, manifestate prin creșterea semnificativă a hemoglobinei în urină, alături de declanșarea unui icter, vomă, diaree, somnolență și tetanie musculară. Intoxicația este dată de monometil-hidrazină, rezultată prin descompunerea
Intoxicația acută cu ciuperci otrăvitoare () [Corola-website/Science/303459_a_304788]
-
de tip "Ascomycota", fiind comestibilă și foarte delicată. Ea a fost descrisă de savantul suedez Elias Magnus Fries, în anul 1822, în volumul 2 al operei sale "Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species". Buretele este denumit în popor zbârciog suplu. El este în mod predominant locuitor de sol saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar, aparând în păduri de conifere pe lângă molizi și pini sau la marginea acestora, unde arată caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
iunie. Exemplare mai mici ale speciei "Morchella elata" pot fi confundată ușor cu alte soiuri de genul "Morchella", ca de exemplu cu "Morchella costata", "Morchella crassipes", "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella frustrata", "Morchella punctipes", sau "Morchella steppicola". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: "Morchella" și "Verpa" sunt unicamerale, pe când "Gyromitra" și "Helvella" sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor. Pentru un începător, confundarea cu buretele posibil mortal "Gyromitra esculenta (zbârciogul gras)", cu totul că speciile se deosebesc destul de clar, ar putea să se dezvolte fatal. Mai întâi trebuie menționat că zbârciogul galben nu poate fi mâncat crud pentru că conține puțină hidrazină care se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor. Pentru un începător, confundarea cu buretele posibil mortal "Gyromitra esculenta (zbârciogul gras)", cu totul că speciile se deosebesc destul de clar, ar putea să se dezvolte fatal. Mai întâi trebuie menționat că zbârciogul galben nu poate fi mâncat crud pentru că conține puțină hidrazină care se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. "Morchella esculenta" este de calitate
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
campestris"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrăv de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), oiță ("Russula virescens"), hulubiță ("Russula aurea sin. aurata"), laba ursului ("Ramaria aurea" sin. "Clavaria aurea"), buretele cu perucă ("Coprinus comatus"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), trufă neagră ("Tuber melanosporum"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"); toate incluse în lista ciupercilor comestibile din flora spontană a României (Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile - Ordinul 246/2006). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
caesarea"), păstrăv de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), oiță ("Russula virescens"), hulubiță ("Russula aurea sin. aurata"), laba ursului ("Ramaria aurea" sin. "Clavaria aurea"), buretele cu perucă ("Coprinus comatus"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), trufă neagră ("Tuber melanosporum"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"); toate incluse în lista ciupercilor comestibile din flora spontană a României (Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile - Ordinul 246/2006). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: În județul Alba
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
esculenta (Christian Hendrik Persoon), 1800 ex Elias Magnus Fries, (1849), sin. Helvella esculenta, (Christian Hendrik Persoon, 1800), din încrengătura "Ascomycota" în familia "Discinaceae" și de genul "Gyromitra" este o ciupercă care poate cauza otrăviri mortale. Ea este denumită în popor zbârciog gras. Acest burete saprofit este în mod predominant locuitor de sol, arătând însă de asemenea caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord ca una din primele specii
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
În anul 1907, farmacistul și micologul francez Émile Boudier (1828-1920) a descris buretele sub "Physomitra esculenta" în cartea lui "Histoire et Classification des Discomycètes d'Europe", nume care n-a putut să se impune, la fel ca unele alte sinonime. Zbârciogul gras a contat peste secole ca comestibil și foarte gustos. Niciodată a fost pus în legătură cu intoxicații grave sau chiar letale. Identitatea componenților toxice de această măsură a fost necunoscută de asemenea cercetătorilor care, până în 1968, când acetaldehida N-metil-N-formilhidrazina, mai bine
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
cunoscută sub numele giromitrină, a fost izolată, au știut numai de toxina foarte slab otrăvitoare a acidului elvelic (1886). Această ciupercă se poate deshidrata în sezon secetos și rezista astfel timp îndelungat. Atunci face impresia, că ar fi apărut vara. Zbârciogul gras poate fi confundat cu alte surate ale lui (de exemplu: "Gyromitra ambigua", "Gyromitra brunnea", "Gyromitra fastigiata" sau comestibila" Gyromitra infula",) comestibila Helvella fusca), în special cu "Gyromitra gigas" (zbârciogul uriaș), mai deschis la culoare si aproape la fel de periculos. O
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]