104 matches
-
Charlie și a venit să mă întrebe dacă-l pot ajuta. Dl Van Busche Taylor era un bărbat foarte slab, cu un cap mare și chel, cu oasele proeminente și strălucitoare; iar sub cupola imensă a craniului său fața, cu zbârciturile adânci, părea tare mică. Era un om liniștit și excesiv de politicos. Vorbea cu accentul din Noua Anglie și în comportarea lui era un fel de frigiditate de reptilă care mă făcea să mă întreb de ce naiba se ocupa de Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
uite la ăștia! Cum s-au mai schimbat! Uite la Firfirică Cireșel, tot pirpiriu și slăbuț, de parcă trăiește numai cu aer și apă. Așa era și acum zece ani, dar are o față mototolită, părul i s-a rărit, cu zbârciturile alea pe obraji, parcă este o maimuță de la grădina zoologică. Lângă el, Pleșcan Victor...Ce fălci a făcut!...Și nasul...Îl avea el mare, dar acum parcă este și mai mare. Roșu și borcănat, ca un gogoșar. Ochii, cu pungi
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
victorii mai erau În satele văduvelor !... Totuși, automobilelor le-a fost mai ușor: Câtorva le-au mai rămas rarități - Curățate și lustruite până la luciu, Costisitoare. Ultimele văduve rămase Abia mai trăiesc în frig. Memoria însăși Creionează,, nu fețele lor, Ci zbârciturile, ridurile... (6) Iar pescărușul chiar nu știe Că am de gând să-l desenez. El prinsese cu aripa Fluxul de aer. Și, pe valurile vântului, Zboară deasupra orizontului - Așa că iată un surfing de păsări. Interesant, Dar oare există undeva Tsunami
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
Majoritatea oamenilor de treabă au devenit oameni de vorbă. Un om deștept nu comite greșeli minore (Goethe). • Ai fi putut profita de cunoștințele pe care le ai, dacă nu te-ar cunoaște și ele pe tine. Râsul lasă riduri, necazurile zbârcituri... Numai plictiseala e netedă. Zvonul e o știre... Bârfa e un comentariu... • Și-a pus masca și, în felul acesta, s-a demascat. • Libertatea înseamnă dreptul de a spune oamenilor ceace nu vor să audă (George Orwell). • Nu arunca cuvintele
ZICERI (231/232) – FRUCTUL VICTORIEI & PE ONOAREA MEA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363720_a_365049]
-
atac mușcă timpul din tine tu din el. haosul nu există. totul e logică și tu ești un șir neîntrerupt în care spiralele se agită până când toate ajung la rădăcina pomului în el un singur măr expirat îți explică harta zbârciturilor din pielea lui îl auzi sau nu nu mai contează oricum demult e depășită povestea cândva omul știa mult mai mult și mai bine aproape tot ce astăzi strălucește fals pe tarabele unei morți vii 28 ianuarie 2014 Referință Bibliografică
STRĂLUCIRE FALSĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347570_a_348899]
-
mlaștinile Macotrice, în preajma Oceanului Înghețat, și întrece orice măsură a sălbăticiei. La ei chiar în primele zile de la naștere, copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zbârcituri. Încât îmbătrânesc fără barbă și fără pic de frumusețe, întocmai ca eunucii, cu mădulare butucănoase și vânjoase, cu cefe groase și cu înfățișare monstruoasă care te înspăimântă și te face să crezi că sunt animale cu două picioare sau momâi
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
puterea de sugestie, ca și expresivitatea situațiilor redate, au darul să atragă la lectură, să te implice în trăirile profund omenești ale autorului și ale familiei sale. Stilul este limpede, agreabil, fără sofisticări și fără dorința de a pudra unele zbârcituri ale realităților trăite. Figurile de stil - câte sunt -, ca și descrierile, sunt scrise cu reținere și măsură, neaccentuat, dând astfel posibilitatea cititorului să coopereze - atât cât este necesar - cu scriitorul, receptorul devenind „coautor”. Consider că și aceasta este una din
O CARTE BUNĂ: „MAIMUŢELE DINCOLO DE AMINTIRI” DE IVAN LUNGU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343476_a_344805]
-
cea mai frumoasă femeie din lume. Părul lui este ca aluna coaptă și îi cade până la umeri, se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din Nazaret. Fruntea lui este lată, exprimând inocență și liniște. Nici o pată sau zbârcitură nu se vede pe fața lui rumenă. Nasul drept, buzele subțiri, expresia nobilă, nu arată nici un argument pentru vreo critică logică, iar barba bogată și de aceeași culoare cu părul său, este lungă și se desparte în două pe la mijloc
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
plictisitoare, fură surprinși de o scenă fulgerătoare: omul, cocoțat pe pat, se aruncă în gol, fâlfâind din brațe și căzând aproape instantaneu cu zgomot pe podea. După care acțiunea se repeta... Al treilea avea o vârstă incertă, dată și de zbârciturile multe de pe chipul descărnat, dar și de rezoluția nu tocmai potrivită a înregistrării. Nu părea să facă nimic special, cu excepția faptului că nu-și ținea gura închisă o clipă. Reprezentantul azilului - un doctor tinerel, emoționat de interogatoriul Procurorului agresiv, explica
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
în câteva secunde în prag...complet dezbrăcată de haine,dar mai ales de inhibiții. Așteaptă imortalizată câteva momente ca el să îi admire goliciunea . Nu îi trezește chiar atât de tare interesul, nu are corpul chiar urât ,dar multitudinea de zbârcituri,normale pentru vârsta ei ,cu mult mai mare ca a lui ,îi provoacă oarecum dizgrație. - Cum mă găsești ? repetă obsesiv aceeași întrebare de femeie care refuză să creadă că trecerea timpului și-a lăsat totuși, urme vizibile. - Super ! Atâta aștepta
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
care le ai... Dacă nu te-ar cunoaște și ele pe tine. • Cine zâmbește nu moare de râs. • Erorile fine nu discută cu greșelile grosolane... Tu spui numai adevărul. De aceea, lumea nu te mai crede. • Râsul lasă riduri, necazurile zbârcituri... Numai plictiseala e netedă. Când nu te miri de nimic, nu ți se mai întâmplă nimic ciudat. • Necesitățile cu adevărat imperioase sunt de la brâu în jos. • - Dumnezeu o să te judece, noi numai te condamnăm! • Cu o mână primește și cu
APROXIMATIV & VEŞNIC ÎNDATORAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374743_a_376072]
-
scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crețe blestemă, pe o pancartă care le unește zbîrciturile, guvernul, președinția etc. pentru... pentru ce? Știe, probabil, mai bine "opoziția" care, vorba lui Pleșu adresată, într-o noapte, unui condeier perpetuu-justițiar, este endemic "tristă", spune, invariabil, nu. Un nu răspicat. Nostalgic-proletar. Prind, în ultima secundă, la Palat, Retrospectiva Țuculescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Carcasele celor doi monștri rămăseseră la pupa, iar corabia, încărcată cu capetele lor, semăna acum cu un catîr împovărat cu două samsare prea grele. între timp, Fedaliah se uita calm la capul balenei normale, privirea lui coborînd în răstimpuri de la zbîrciturile adînci ale acestuia la liniile din propria-i palmă. Iar Ahab stătea într-o asemenea poziție, încît matelotul parcă îi acoperea umbra; dacă acesta avea el însuși o umbră, ea părea contopită cu aceea a lui Ahab, prelungindu-i-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
căci în curînd unui dintre ele se va duce, fără epitaf, în fundul mării, iar celălalt nu va întîrzia să-l urmeze. Vedeți ce expresie are capul cașalotului? E cea pe care o avea cînd a murit, numai că unele din zbîrciturile mai lungi de pe frunte par să se fi șters între timp. Mie, fruntea asta lată îmi apare plină de placiditatea unei prerii, placiditate izvorîtă dintr-o indiferență filozofică față de moarte. Observați însă expresia celuilalt cap: uitați-vă la această uimitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se învîrtea de jur-împrejur, astfel încît echipajul meu izbutea cu greu să-și țină echilibrul, șezînd cu fundurile pe copastie. Deodată, din adîncurile mării a țîșnit val-vîrtej o balenă uriașă și gheboasă, cu un cap alb ca laptele, plin de zbîrcituri și de riduri. Ă Ea era, ea era! exclamă Ahab, care-l ascultase cu răsuflarea tăiată. Ă Lîngă aripa-i dreaptă erau înfipte niște harpoane. Ă Da, da, ale mele, harpoanele mele! strigă Ahab cu exaltare în glas. Dar continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
le pot netezi pe toate, afară de una singură? Ă Da, fierarule, tocmai asta e, știu: nimic n-o poate șterge. Căci deși o vezi aici, în carnea mea, crestătura asta a coborît în fundul craniului meu, al cărui os e numai zbîrcituri!... Dar destul cu joaca asta de copii! Pentru astăzi, ajunge cu lănciile și țăpoaiele! Uite-aici! Și-i flutură pe la nas săculețul de piele, ca și cum ar fi fost doldora de galbeni. Ă Vreau să-mi făurești și mie un harpon
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
magic, reuși să despartă Balena Albă de victima ei. în timp ce monstrul se depărta, furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în picioare de o turmă de elefanți. Din străfundurile sufletului său urcau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
morar. Acesta căscă speriat ochii, se sculă, apoi frecă între arătător și degetul mare făina nouă. Grăunțele erau uscate ; morarul presă pietrele și se trase apoi la loc. Somnul însă îi pierise. Rămase privind în gol, cu barba nerasă peste zbârciturile adânci, încremenite și colbăite de ométiță. Din umbră nu i se vedeau decât sprâncenele groase, negre, cu ochi posomorâți. Așezându-se lângă el, lingurarul îi întinse tabacherea. Celălalt clătină din cap. - Ce mai zice stăpânul, dom’ Vasile ? Aud că vra
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Doamne, bună, Îmi spuse. Ce cald e, Doamne. Intră În casă ca să aducă niște bere. Stăteam pe veranda din spate și mă uitam prin coroana copacului la valurile de căldură și la munții Îndepărtați. Erau niște munți maronii, plini de zbârcituri, și se terminau cu trei creste, iar pe una dintre ele era un ghețar care se vedea printre copaci. Zăpada părea foarte albă și pură și ireală. Madam Fontan veni și lăsă sticlele pe masă. — La ce te uiți tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aici, în micul port, unde e aproape pustiu, și unde noi înșine nu mai avem nici o toaletă, își vopsește și își pudrează obrazul. Bineînțeles, aspectul ei se arată cu atât mai ridicol, căci vopseala fusese pusă prost, nu ascunde nici o zbârcitură și nu se potrivește cu mâinile și picioarele noduroase de muncă. O cheamă Ileana, și în bătaie de joc o numesc, și ceilalți după mine, Helene. A fost în viață foarte sentimentală, doamna și domnul Axente povestesc de ea multe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Îi tot repingelea. Destul de buni pentru a merge prin Manhattan. Avea foarte mare grijă de lucrurile lui, Își Împăia costumul cel bun cu hârtie de mătase, punea calapoade În pantofi, deși pielea era strânsă de vârstă și purtat, vălurind de zbârcituri. Tot acei pantofi pe care domnul Sammler Îi purtase În Israel, În vara lui 1967. Nu numai În Israel, ci și În Iordania, În deșertul Sinai și În teritoriul sirian În Războiul de Șase Zile. A doua lui vizită. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar existau dintr-odată de sine stătătoare, încinse de mânie. Niciodată până atunci nu mă mai simțisem bărbat, niciodată n-o simțisem femeie. Avea treizeci și doi de ani, vârsta de a fi bunică, dar chipul ei n-avea o zbârcitură, iar părul îi era negru corb. Nu mai cutezam să mă mișc, de teamă să nu mă trădez, nici să vorbesc, de teamă să n-o îndepărtez, nici măcar să deschid ochii, de teamă că va trebui să recunosc că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca să se uite prin fereastră, și s-a trezit privind drept în ochii care nu clipeau ai unei fețe de granit. Probabil fermierul trăgea perdelele chiar în momentul când Vultur-în-Zbor s-a uitat înăuntru. Omul avea o față plină de zbârcituri. Văi adânci și urme de vărsat o brăzdau, dar ochii îi erau puternici și nu aveau în ei nici o urmă de mânie sau uimire. Priveau de-a dreptul prin Vultur-în-Zbor, ca și când el n-ar fi fost acolo. Cutremurat, acesta mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era cu el. Aici era locul cel mai îndepărtat în care ajunseseră, dar nici unul din ei nu-și dăduse seama de distanță, căci merseseră așa, tăcuți și îngândurați. Acum Vultur-în-Zbor îi spuse povestea fermierului de granit, cu chipul plin de zbârcituri și ochi de vasilisc. — întocmai ca un om care știe o sută de secrete și nu are de gând să dezvăluie nici măcar unul, a spus el. Elfrida a zâmbit obosită. Gândurile ei rătăceau aiurea. Cam ca toți cei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deocamdată. —Mâinile mele? Ce vrei să spui cu „sunt bunicele deocamdată“? am întrebat neîncrezătoare. —Încep să se cam treacă, este? De obicei pozez fete tinere, înțelegi ce vreau să zic? Modelele astea încep pe la treișpe în ziua de azi. Fără zbârcituri acolo... Se apropie și îmi prinse partea de sus a mâinii, ciupindu-mi tricepsul. —Exerciții, este? a spus și mi-a dat drumul la mână. Fată deșteaptă. Toate se trec repede, este? Își îngustă ochii. —Nasul ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]