181 matches
-
sînt». Apoi i-a zis: „Așa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi»“ (Biblia, București, 1968, „Ieșirea. A doua carte a lui Moise“, IV, 14 et seq.). Sikseleberg - „Muntele Siksele“; Raggsjöheden - aprox. „Pămîntul lacului zbîrlit“; Vajsjö - de la vaj: „greșeală“, sjö: „lac“; Avabäcken - „Pîrîul Ava“; Åmträsk - åm: măsură pentru lichide de aprox. 151 litri, träsk: „mlaștină“; Inreliden - aprox. „Povîrnișul dinăuntru“; Lillåberg - „Muntele Lillå“; Lyckan - „Fericirea“; Klåvamyren - „Turbăria Klåva“; Rucksele - de la ruskig: „neplăcut“; Värdsalltet - „Tot ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Așa văzuse multe case la rând; la bloc și de tot felul. Suna, i se deschidea și vedea femei în capod sau bărbați în izmene, - dar de cele mai multe ori gospodine nespălate, neîngrijite, cu fumul bucătăriilor pe față... Inși morocănoși, nerași, zbârliți, făcând pe politicoșii, care îl urmăreau pe slujbaș peste tot în casă, cu teamă, să nu le șterpelească ceva... Atunci făcuse o adevărată cercetare sociologică, fără să vrea, - parcă ar fi fost de la Sociologie... Va să zică, suna la ușă, i se
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
urmă albastră, violetă sau verde și marea, pădurile își legănau smaraldul lor vegetal, grânele așterneau pe câmpuri un galben torid, sus neaua munților scânteia... Dar iată că zburând peste lume, lumina întâlnea în drum fabricile. Ajungând înaintea lor, monștrii aceștia zbârliți o respingeau cu o lovitură de coadă, lumina se ferea, se posomora, îi ocolea și trecea mai departe... peste peșterile de tinichea și de cărămidă. Nu este grăitor faptul că, astăzi, cea mai colorată uzină este fosta Tăbăcărie de la Jilava
Tăbăcăriile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5948_a_7273]
-
ce căuta aici, ne ajung ai noștri! o goni o bătrână micuță, cu o cușmă de blană roasă. Zinaida era bucuroasă să fugă, dar n-o țineau picioarele - i se înmuiaseră - și se așeză în mijlocul drumului ca o găină mare zbârlită, acoperindu-și capul cu mâinile albe, grăsulii. Și deodată auzi deasupra capului o voce răgușită: - U-u-u, haită de șacali, otrepe nesătule! Kotova, lepădătură ce ești! Stai de douăzeci de ani, și tot nu-ți ajunge! O să-i iei cu tine
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
răzvrătire împotriva limbajului mediată printro răzvrătire împotriva vieții. O reacție devastatoare, cum ar veni, prin procură: „Dorm mai jos decît meritam. Slava și încordarea unui cîine/ înhămat la sanie iarna mi le doresc mai abitir decît toate/ respirația fierbinte coama zbîrlită chinga pieptului umflat de efort/ o alergare sub soarele cu tălpi subțiri dacă voința la comandă/ n-ar șopti scufundă-te scufundă-te/ cîine fruntaș nedepășit de viclenia orizontului/ lup cu gura plină de lună” (Amor mic cu literatura). Sau
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
Ippolit, privindu-l cu respect. - Oho-ho-ho! răspunse forțosul Savițki. - Atunci ridică-l! Savițki se apucă pe dată să se canonească aplecat deasupra ficusului. - N-ai să poți! îi șopteau Ippolit și Pîhteev-Kakuev. Cu mutrița roșie de efort și cu părul zbîrlit și asudat, Savițki continua să se opintească. Deodată se întîmplă lucrul cel mai groaznic. Savițki se desprinse fără să vrea de ficus și zbură cu spatele în coloana de mahon cu incrustații aurite, pe care se afla bustul de marmură
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
secretarul de partid al municipiului Lugoj, Racolțea, care îl chemase într-o împrejurare oarecare la ordine, la primărie, dar Diniță, căpos din fire, refuzase să i se înfățișeze pe motiv că avea ore. Și, obiectase, se zicea, cu mustața mai zbârlită ca niciodată, că nu-i era el, în definitiv, subordonat secretarului de partid din Lugoj. Ș-apoi, la urma urmei, de la ore n-avea dreptul să-l scoată nimeni, eventual ministrul de resort, adăugase, recomandându-i, în fine, lui Racolțea
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă-mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul nobil participase cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Trupul i se Învîrti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiîntîlnit. „Domnilor, m-am aflat la cîțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbîrlite. „CÎnd i-au pus ștreangul de gît, se uita calm la mîinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvîntul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tînărul aristocrat a murit brav și demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o întrebare. — Madame est là? — Monsieur est seul. În timp ce urcam scările, băiatul mă privea suspicios. Era întuneric și o lipsă cumplită de aer. Un miros greu de mucegai te apăsa. La etajul al treilea o femeie în capot, cu părul zbârlit, a deschis o ușă și m-a privit în tăcere în timp ce treceam. În cele din urmă am ajuns la etajul șase și am bătut la ușa cu numărul treizeci și doi. S-a auzit un zgomot înăuntru și ușa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
intru în tine ca piciorul în nea!!!”. Vedeam că ești atât de îndrăgostit, doar că acum ai dispărut, acum, acum de ce nu mă cauți, de ce nu dai un telefon? Cum poți? Un tren sună undeva aproape, și strigătul lui lung, zbârlit, mișcător, fremătând, alb ca argintul, e durerea din inima mea, cum de nu-l auzi?, e atât de departe Snagovul?, ești atât de departe?, este Teatrul și sunt repetițiile alea atât de importante? Mai importante ca mine? Probabil că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și-n piscul unde bea azur și rouă, zbârlit, înfruntă secol și poveste. Sonetul a fost scris în data de 5 august 1968. Pe atunci, eu aveam 10 ani. Astăzi, numai tăcerea ar putea continua acest poem superb. Ridică-te, Costele, noapte bună, Radule! Costel Zăgan, ALTER EGO (11
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]
-
Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flămânde prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-atâta visare, Pe-un mal rătăcește-o prințesă călare, În zbor armăsari cu coame zbârlite, Îmi poartă prin lume zeițele sfinte. Referință Bibliografică: Poem despre poezie / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 794, Anul III, 04 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru Ciutacu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POEM DESPRE POEZIE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345578_a_346907]
-
Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-atâta visare, Pe-un mal rătăcește-o prințesa călare, În zbor armăsari cu coame zbârlite, Îmi poartă prin lume zeițele sfinte. Citește mai mult Se scurg în petale prin ploaia fierbinteCulori ce imi par că fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare,Zglobii râd sirenele-n versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slova în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
Pe mare-un poem se încarcă în noapte,Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese,Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre.Și-mi plânge poemul de-atâta visare,Pe-un mal rătăcește-o prințesa călare,În zbor armăsari cu coame zbârlite,Îmi poartă prin lume zeițele sfinte.... XXI. BOTEZ DE CUVINTE, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 794 din 04 martie 2013. Valsul tăcerii-mi dansează-n cuvinte, Pe ritmul sonetei ce-mi mângâie cantul, Din somn rătăcește-albatrosul cuminte, Lăsând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
pe care nu-l agreează defel, fiind departe de sociabilitatea și verva pe care le afișa tatăl „în fața unei galerii mute de admirație” Fiul este „un nesociabil, un singuratic, cu aparențe ursuze și posomorâte”, fiind „închis în el, cu aerele zbârlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu râie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat ... ceremonios și protocolar”. Ceea ce remarcă portretistul este acea trăsătură comună ce-i unește pe tată și fii, adică inteligența sclipitoare. Matei „stăpânea o memorie uluitoare
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și-n piscul unde bea azur și rouă, zbârlit, înfruntă secol și poveste. Sonetul a fost scris în data de 5 august 1968. Pe atunci, eu aveam 10 ani. Astăzi, numai tăcerea ar putea continua acest poem superb. Ridică-te, Costele, noapte bună, Radule! Costel Zăgan, 58 (3) Referință
3. MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370670_a_371999]
-
ținea un nenorocit de cocoș sub el. -Fane, îmi omori cocoșul!țipa mamaia. Ăsta este cocoșul meu, îmi omori cocoșul! Speriat, Fane s-a ridicat și după ce l-a pus în picioare pe pârlitul de cocoș, i-a aranjat penele zbârlite și îndreptându-și șalele i-a strigat lui mamaie: -Bre, nu pot! Ce vrei să-mi dau duhul acilea în ogradă, pentru un nenorocit de gât de țuică? -Îți mai dau unul, ce boală, doar nu oi fi de mămăligă
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Titlul are iz macabru de film horror. Te face să vezi, pentru o clipă, imaginea înfricoșătoare, a unei siluete-n plonjon, având dinții rânjiți, ochii roșii ieșiți din orbite și pârul țepos, murdar și zbârlit. Cu toate acestea, scrierea de față nu are nimic sângeros în ea, rămânând totuși înspăimântătoare, prin prisma realității odioase pe care, vrând-nevrând, o pune în fața ochilor cititorului. Vă doresc din suflet să nu întâlniți nici o dată în viață o astfel
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
și mult mai mare decât o arăta fotografia pe care o văzuseră pe internet”. Și aici intervine vocea autoarei poveștii: „Despre cât era de frumoasă, ce să vă mai spun: avea blănița albă și pufoasă, iar în jurul boticului era ușor zbârlită”. După o astfel de descriere, orice copil își poate da seama cu cine are de-a face. Și, continuă Daniela Firicel, ca să ne introducă de-a binelea în poveste și-n aventurile acestei cățelușe uimitoare și a stăpânilor ei: „Deveni
O POVESTE MINUNATĂ, DESENATĂ ŞI PICTATĂ. DANIELA IONELA FIRICEL, CĂŢELUŞA SAŞA, EDITURA SF. IERARH NICOLAE, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357455_a_358784]
-
jumătate, cânta fals și tare ca un marinar matol, încercând să bage cheia în broască. -Ete, ai dracu' au mutat gaura cheii ! Bâjbâia, bombănind și mojmondind cheia. Îi tremura mâna. Ușa s-a deschis brusc. Un bărbat masiv cu părul zbârlit și ochii rotunzi ca două farfurioare s-a proțăpit cu mâinile încrucișate pe piept barând accesul: -De unde vii, bagaboanto, la patru dimineața? -Opss am nimerit la grădina zoologica. În poziție echer s-a zgâit tâmp la ipochimenul care-i
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
De această dată, ajutorul se lăsa așteptat. Haita mă prinsese la mijloc, chiar în cadrul ușii, nelăsându-mă nici să înaintez, nici să mă retrag. Durată de secunde, îmi spuneam, până când cea mai apropiată jivină, cu botul negru rânjit și coama zbârlită, mai feroce decât toate celelalte, spre care îmi țineam geanta de voiaj, precar paravan, avea să dea semnalul atacului. Atunci se auzise o voce spartă de femeie de la una din ferestrele parterului: Hector, Polux, Leto, gura!... Ca prin minune, haita
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
aveau decât să aștepte, porcii se îndreptau ață spre porumbul lor. Gurile rele răspândiseră vorba că de aceea îl și cultivau ... Un hămăit de câine îl făcuse să tresară. Dulăul se repezise la el cu dinții rânjiți și coama gâtului zbârlită. Cs, cs, cs, Alfi, șoptise, lăsându-se pe vine. Câinele se oprise cu urechile ciulite. Mârâituri i se iscau încă fundul gâtlejului. Alfi, nu mă mai cunoști, băiatule, își întinsese brațul spre animalul întărâtat. Acesta își împinsese și el înainte
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
nr. 319 din 15 noiembrie 2011. Titlul are iz macabru de film horror. Te face să vezi, pentru o clipă, imaginea înfricoșătoare, a unei siluete-n plonjon, având dinții rânjiți, ochii roșii ieșiți din orbite și pârul țepos, murdar și zbârlit. Cu toate acestea, scrierea de față nu are nimic sângeros în ea, rămânând totuși înspăimântătoare, prin prisma realității odioase pe care, vrând-nevrând, o pune în fața ochilor cititorului. Vă doresc din suflet să nu întâlniți nici o dată în viață o astfel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
sau mai mare. Citește mai mult Titlul are iz macabru de film horror. Te face să vezi, pentru o clipă, imaginea înfricoșătoare, a unei siluete-n plonjon, având dinții rânjiți, ochii roșii ieșiți din orbite și pârul țepos, murdar și zbârlit.Cu toate acestea, scrierea de față nu are nimic sângeros în ea, rămânând totuși înspăimântătoare, prin prisma realității odioase pe care, vrând-nevrând, o pune în fața ochilor cititorului.Vă doresc din suflet să nu întâlniți nici o dată în viață o astfel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]