47 matches
-
nici măcar pe jumătate. Ar fi fost prea copleșitor să fie învins în mijlocul călătoriei. Dacă murea în dimineața aceea, pur și simplu ar fi fost prea multe regrete. Așa că mai scotea încă o săgeată și o potrivea în coarda arcului. Asculta zbârnâitul corzii iar și iar, părând să-și risipească mânia cu fiecare săgeată. În sfârșit, coarda se destrămă, iar arcul fu gata să se rupă. — Săgeți! Nu mai am săgeți! Mai aduceți-mi! Continuând să strige în urma sa, Nobunaga începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scrupul, căci ruina țării, pentru ei, n-are importanță, ci numai acapararea guvernului, chiar al unei țări ruinate... Degeaba, sunt odioși, amice! Eu nu fac politică și-mi sunt indiferente partidele cu așa-zisele lor ideologii, dar ăștia sunt îngrozitori! Zbârnâitul telefonului îi întrerupse indignarea: ― Alo!... Da, da, Drapelul!... Domnul Herdelea? Aici... Poftim! Era Gogu Ionescu care cerea știri noi, pentru că azi i-a fost imposibil să mai vorbească la Pitești. Titu îi promise că va trece de la Modreanu pe la dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ascunzi în dumneata? ― Vă e frică de mine? Bătrâna îi puse mâna pe braț. Matei sări ca ars și urlă: ― Nu mă atinge! Înspăimântată, Melania Lupu își duse mâinile la spate. ― Iertați-mă... Sculptorul tremura. ― Ești o ucigașă! Îl întrerupse zbârnâitul soneriei. Bătrâna duse degetul la buze. ― Am o singură rugăminte, domnule Matei. Încercați să dormiți. După aceea... Se opri în mijlocul drumului: ― Sper că mă pot bizui pe dumneavoastră. * "Mi-e egal, gândi Matei. Vreau să dorm... Ce-i asta? Pași
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Hai să vedem ce are doamna Costello de zis.“ Devenise un refren pe la noi. M-am uitat la ce făcea și presupun că am prins câte ceva. —Trebuie să fie foarte mândră de tine. — Amândoi sunt. Uri nu spuse nimic, lăsând zbârnâitul mașinii să umple tăcerea. Maggie se mustra singură: fusese grosolan să vorbească despre părinții ei la timpul prezent cu atâta degajare, făcând paradă de faptul că sunt vii. Dar o luase valul. I se întâmpla rar să i se pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
orbi pentru lumea din afară. Când, în cele din urmă, secvența la care lucrau începu să capete o formă, atmosfera era atât de plină de energie încât ți-ai fi putut aprinde țigara ținând-o în aer. Aproape că auzeai zbârnâitul minților care se concentrau, entuziasmul abia ținut în frâu al actorilor care-și găsesc, într-un final, calea și se simt la ei acasă în acea scenă, încercând personajele să vadă cum le vin, simțindu-le elastice, asemenea unor haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
părere, aerul ieșea din plămâni șuierând. Jegosul adormise iar cu mâinile pe lampă. Cantoniereasa își luă impermeabilul, apoi plecă încet cu pași calculați parcă. Se liniștise acum, o liniște înaltă ce nu izbutea s-o tulbure nici zgomotul ploii, nici zbârnâitul firelor de telefon ce treceau pe deasupra cantonului, nici apele care se rostogoleau în depărtare. Merse până la marginea apei ce se întindea tăcută venind de undeva, către undeva, de parcă ar fi vrut să împingă noaptea și începu să strige: „Întoarce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
poate angaja nici o discuție, criminalul prin excelență: răul fără Întoarcere, ce nu poate fi Învins decît În termenii propriei psihoze. Intensitatea cu care-și construiește personajul, amenințarea latentă dedesubtul căreia se simte o forță uriașă constantă a privirii asemănătoare cu zbîrnîitul liniilor de Înaltă tensiune, ce presupune iminența accidentului ireparabil și induce În spectator o aceeași tensiune, fac din Keitel un actor unic pentru astfel de roluri. În hainele polițistului cumsecade din Thelma nu convinge. Cum nu convinge nici Anda Onesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu privirea în gol, uguitul guguștiucilor care fâlfâiau pe balconul-terasă. Prin geamurile mari izbea lumina cald-tristă a toamnei gălbui. Zbârnâitul strident al telefonului s-a auzit iarăși, dar n-a mai răspuns; putea fi oricine, putea fi din nou femeia aceea de la etajul patru care îi pândise probabil ieșirile, știa că este acasă, îl căutase la ușă, apoi la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eficienta bonă Gannet i-a administrat un sedativ. Aceasta era atmosfera la Winshaw Towers în acea seară teribilă, în timp ce tăcerea mormântală a nopții se lăsa peste venerabila și bătrâna reședință; o tăcere care va fi spulberată la trei dimineața de zbârnâitul telefonului și, odată cu el, de vestea sorții cumplite a lui Godfrey. Nu s-a recuperat nici un cadavru după accident; nici lui Godfrey, nici copilotului său nu li s-a acordat onoarea unei înmormântări creștinești. Totuși, două săptămâni mai târziu, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
va trebui să mai întârzie în acel loc uitat de Dumnezeu nici un minut mai mult decât era nevoie. Ajuns la ușa blocului turn, apăsă pe un buton și se anunță prin interfon. Nu primi nici un răspuns, dar se auzi brusc zbârnâitul ușii care se deschidea. Roddy mai aruncă o ultimă privire spre terenul primăriei - câțiva copii se jucau gălăgioși într-o zonă de recreere scăldată în soare, câteva mame tinere împingeau căruțuri sus pe dealul din centrul orașului, încărcate cu sacoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am Întors la Porsche, ne-am urcat și am pornit Într-o plimbare prin piață. Mă uitam atent la vilele și blocurile pe lîngă care treceam, sperînd să prind sunetul unei voci omenești ridicate, vreun player audio dat prea tare, zbîrnîitul de recul al unei plăci de trambulină, și mi-am dat seama că eram martorii unei puternice migrații către interior. Locatarii complexului Costasol, asemenea celor din pueblele de pensionari de pe coastă, se retrăseseră pe șezlongurile lor umbrite, În bunkerele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
peste tot, ca la un manechin gonflabil de cauciuc, răsărind din infinitele ape ale cleștarului de Murano, lovise cu precizie. Dulce, pavăza Reginei Să fi fost orele două din după-amiaza toropită de soare când, în pajiștea greierilor, prin țârâitul, zumzăitul, zbârnâitul și alte vibrații atât de bogate în sensuri, fiecare vietate află vestea despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cap mai mare). Se decupează hârtia, respectând forma dată și având grijă să se lase o margine cu 2 cm mai mare pentru a se putea răsuci și lipi după sfoara care dă forma zmeului. Coada zmeului, cea care produce zbârnâitul , se confecționează din 10-15 bucăți de hârtie colorată cu dimensiunile de 15 / 7 cm, care se leagă la distanțe egale pe o sfoară ce se va atașa de corpul zmeului. Din punctele A și B se leagă o bucată de
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
câmpul și șoselele, orașul nu mai vorbesc. Multe căruțe și vitele erau rechiziționate pentru război. Pâine să cumperi stăteai zeci de ore la coadă, apoi s-au introdus cartelele. Deci o viață total zbuciumată. Așa, stresat, în stridența alarmelor și zbârnâitul avioanelor și bubuitul exploziilor, de tremura pământul, a crescut fiul meu, și atâția alții, afectându-ne sănătatea. La țară, bineînțeles, nu era mai bine, că și acolo cădeau bombele și zburau avioanele. Un caz foarte dureros este al nașilor mei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la sânge, care o ignoră total și stă cu spatele către grupul lor. Urc iarăși cu atenție la balconul Catedralei Mitropolitane, de acolo, de sus, am o privire generală asupra întregii curți. Ciupercile luminoase ale corturilor vânzătorilor de obiecte religioase, zbârnâitul de bondar al generatoarelor de curent electric, permanenta mișcare a pelerinilor, baletul necontenit al televiziunilor, toate se desfășoară sub ochii mei ce nu încetează să fie uimiți, ca într-o piesă de teatru. Țipete vesele de copii colorează fundalul sonor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de miezul nopții. Pelerini cu lumânări aprinse în mâini dau ocol bisericii, oprindu-se la colțurile acesteia pentru a se ruga. Noaptea este caldă, cerul senin, nu plouă, adevărat crug al verii. Zgomotul orașului a încetat, se mai aude doar zbârnâitul constant al generatoarelor autonome de curent electric de la standurile de vânzare a obiectelor religioase. Vânzătorii au fraternizat din lipsă de clienți, beau cafea și ceai, povestesc amintiri comune, unele le provoacă râsul, se simt bine împreună, doar se cunosc de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am reușit să-mi conturez: că nu fusese comisă o faptă intenționată. Știam foarte bine cât de periculoase pot fi pentru un anchetator ideile preconcepute, dar nu am putut scăpa de acea hazardantă ipoteză. Gândurile mi-au fost întrerupte de zbârnâitul telefonului. Eram chemat la cabinetul șefului direcției. Am urcat rapid scările, ușor înfiorat de gândul, pe care îl aveam de fiecare dată în asemenea situații, că nu sunt chemat la șeful unității pentru a primi laude sau felicitări. Intrând în
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
avion ce venea din luptă aeriană. Prima noastră viziune de război! Timp de 3 săptămâni avionul sanitar va fi locuința noastră. Dormim pe brancardă, ne spălăm la o fântână <...> și mâncăm în pădurice la cortul comandament. Noaptea ne trezim în zbârnâitul <deasupra, scrie: "vacarm infernal"> motoarelor și răpăielile mitralierelor <de pe avioane> cărora li se face proba înainte de plecarea fiecărui avion în misiune, în lumina reflectoarelor. Începem să facem cunoștința avioanelor inamice; le învățăm sgomotul motoarelor. Trec deasupra noastră desconsiderându-ne (suntem
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și turnând foarte discret conținutul cănii Slurpee, după care am clătit-o. Și în timp ce mă sprijineam de poliță mâinile mele au interceptat vibrațiile silențioase ale spălătorului de vase Miele camuflat între panourile din lemn de cireș. Vibrațiile erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând în jurul casei și în dreptul curții m-a făcut să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
superbă, o zi minunată, încă neobișnuit de caldă pentru luna noiembrie, și totul părea mai puțin amenințător în lumina asta, de parcă ceea ce văzusem noaptea trecută (și teama resimțită) aproape că nu existase. Victor zăcea pe burtă în fața mea, nederanjat de zbârnâitul mașinii de frunze, iar atunci când am deschis ușa de la bucătărie coada lui începu să bată în podea cu optimism dar se opri în aer când își dădu seama cine era, apoi coada coborî încet de tot și se încolăci între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să scrutez câmpul pustiu ațintindu-mi privirea asupra locului care se înălța ușor chiar acolo unde începea pădurea și mi-am amintit că Jayne îi spunea câmpului „plai“, făcându-l să pară mult mai inocent decât îl vedeam eu acum. Zbârnâitul mașinii de frunze continua să se apropie și m-am îndreptat spre grădinar - un tânăr alb cu care nu schimbasem nici un cuvânt până acum. A oprit mașina și a venit în întâmpinarea mea, ferindu-și privirea de strălucirea aspră a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
invizibil pentru ochi, la fel cum dispare o mărgea de sticlă într-un pahar cu apă. Dimineața a pornit experimentul, vaporul a fost înconjurat de faimosul nor cenușiu, apoi energia pulsată în echipamente a fost intensificată treptat. Marinarii au auzit zbârnâitul echipamentului iar martorii au văzut, de pe chei, cum vasul dispare, împreună cu ceața cenușie. Interesant a fost că urma vasului era vizibilă în apă, ca o impresiune de pantof gigantic. Apoi și această urmă a dispărut. Vasul se volatilizase. Imediat au
Experimentul Philadelphia () [Corola-website/Science/305616_a_306945]