56 matches
-
la interfața dintre vibrație și senzații) ca o săgeată care-și caută ținta, și în sfârșit, amplificîn-du-se de bilioane de ori de la punctul de pornire, se furișase prin marea poartă auditivă a minții. Zgomotul, la-nceput mic și inofensiv ca zbârnâitul unei musculițe, aproape inaudibil, oscila asemenea unei sirene, dar cu o frecvență numai a lui și cu un anume glissando care-i dădea o catifelare aproape tactilă, ca și când ai freca ușor între degete petalele ușor fibroase ale unei petunii. În
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu antene foarte lungi, lăsate pe spate. Zburau greoi ca niște pietre înaripate, se ciocneau de copaci, de oameni și unii de alții, copiii îi apucau din iarbă pe câte doi și-i puneau să se bată... Aleea vuia de zbârnâitul aripilor, gândacii erau peste tot, rotindu-se stângaci, tîrîndu-se pe scoarța copacilor. Aproape că nu-ți mai venea să intri la circ, și-ntr-adevăr câțiva inși renunțaseră la spectacol, preferîndu-l pe cel de-afară, și rămăseseră acolo, pe alee, urmărind zborul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu-ți mai venea să intri la circ, și-ntr-adevăr câțiva inși renunțaseră la spectacol, preferîndu-l pe cel de-afară, și rămăseseră acolo, pe alee, urmărind zborul insectelor tot mai negre pe cerul tot mai purpuriu, până când se lăsase noaptea și zbârnâitul se făcuse tot mai intens, și pe neașteptate cîte-un gândac greu ca plumbul îți cădea pe spate sau în cap și ți se cățăra, dezorientat, pe haine. Nuntirea bezmetică avea să țină de-atunci două săptămâni în șir, la capătul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în cel mult cîteva secunde o să ajungă să-mi spargă timpanele. Cu un minut dacă aș fi ajuns mai devreme, aș fi avut timp să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
navea nici un temei obiectiv s-o vadă astfel și nu încetase să își tot pună întrebarea dacă nu cumva prietena aceasta a lui de pe net nu era cumva o fantasmă virtuală plăsmuită de fantezia unor internauți puși pe farse. Dar zbârnâitul insistent al soneriei, precum și ciocăniturile discrete dar insistente în ușă nu făceau, cu siguranță, parte din niciun univers virtual. Lăsând o cârjă în balcon și sprijinindu se doar într-una singură, ca să nu facă chiar impresia unui ologit irecuperabil, se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
unde mergeam, pe unde eram - nimic! Ceva colorat, dar nereal! O impresie extraordinară mi-a făcut un zmeu, fabricat pentru mine de un moș al meu. Era mare, albastru, cu o cruce albă pe un postament tot alb. Mărimea lui, zbârnâitul lui, înălțimea la care s-a ridicat, crucea lui ca cele de pe morminte, faptul că s-a dus departe, peste o pădure neagră, mi-a lăsat o mare impresie de tristețe funebră - și, iarăși, de ceva misterios. La asta s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am reușit să-mi conturez: că nu fusese comisă o faptă intenționată. Știam foarte bine cât de periculoase pot fi pentru un anchetator ideile preconcepute, dar nu am putut scăpa de acea hazardantă ipoteză. Gândurile mi-au fost întrerupte de zbârnâitul telefonului. Eram chemat la cabinetul șefului direcției. Am urcat rapid scările, ușor înfiorat de gândul, pe care îl aveam de fiecare dată în asemenea situații, că nu sunt chemat la șeful unității pentru a primi laude sau felicitări. Intrând în
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
care se pierdea cîte o săptămînă, de intrau în boală toate rubedeniile căutîndu-l și renunțînd să-l mai caute, auzea deslușit grohăitul porcilor sălbăticiți, însemnați cu fierul roșu, să nu se încurce stăpînii la numărătoare, îl auzea mai clar decît zbîrnîitul soneriilor ori hodorogeala automobilelor sub geamul biroului, tot ce venea dinlăuntru era mai puternic, mai plin de viață decît viața care-l înconjura. Și mai erau și alte semne, unele despre care nu bănuia nimic, abia mai tîrziu își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu privirea în gol, uguitul guguștiucilor care fâlfâiau pe balconul-terasă. Prin geamurile mari izbea lumina cald-tristă a toamnei gălbui. Zbârnâitul strident al telefonului s-a auzit iarăși, dar n-a mai răspuns; putea fi oricine, putea fi din nou femeia aceea de la etajul patru care îi pândise probabil ieșirile, știa că este acasă, îl căutase la ușă, apoi la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a tras cu ochiul de pe afișul despre cursele de care de pe Broadway și a scânteiat În ochii femeilor de la Astor, unde a cinat Împreună cu tânărul Paskert de la St. Regis’. Când au pășit pe intervalul din sala de spectacole, salutați de zbârnâitul nervos și de cacofonia viorilor neacordate, Întâmpinați de mireasma grea, senzuală, a fondului de ten și a pudrei, Amory s-a crezut Într-un imperiu al delectărilor epicureice. Totul Îl Încânta. Se juca piesa Micul milionar, cu George M. Cohan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avion ce venea din luptă aeriană. Prima noastră viziune de război! Timp de 3 săptămâni avionul sanitar va fi locuința noastră. Dormim pe brancardă, ne spălăm la o fântână <...> și mâncăm în pădurice la cortul comandament. Noaptea ne trezim în zbârnâitul <deasupra, scrie: "vacarm infernal"> motoarelor și răpăielile mitralierelor <de pe avioane> cărora li se face proba înainte de plecarea fiecărui avion în misiune, în lumina reflectoarelor. Începem să facem cunoștința avioanelor inamice; le învățăm sgomotul motoarelor. Trec deasupra noastră desconsiderându-ne (suntem
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
capul. S a ghemuit cu genunchii la gură și i-a fost ceva mai bine, cu toți pașii celor care se Împiedicau de el ori Îl călcau În picioare. Simțea o teribilă presiune În cap, de parcă stătea să-i plesnească. Zbârnâitul s-a transformat Într-un fâșâit nedeslușit și n-a mai știut de el. Vino! Aleargă! Era Din, care se străduise să-l ridice, trăgându-l violent de braț, cu unghiile Înfipte adânc În subțioara lui. Adam călca acum și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
peste tot, ca la un manechin gonflabil de cauciuc, răsărind din infinitele ape ale cleștarului de Murano, lovise cu precizie. Dulce, pavăza Reginei Să fi fost orele două din după-amiaza toropită de soare când, în pajiștea greierilor, prin țârâitul, zumzăitul, zbârnâitul și alte vibrații atât de bogate în sensuri, fiecare vietate află vestea despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
disc mare de foc înălțat pe cer, în fața ta a crescut o pădure tânără de ste jari, e plin de ghinde pe jos, printre trunchiurile subțiri zărești căprioare ce se aleargă sprinten, auzi pentru prima oară șuieratul unei săgeți și zbârnâitul înfigerii ei în lemn, pădurea aceasta este acum atât de întinsă încât vânătorii care au plecat pe urma căprioarelor se pot deja rătăci. mai este foarte puțin de așteptat și poți face primul pas pe drumul lung și întortocheat al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vlagă pentru dru mulețul tău lung și întortocheat. șase în al patrulea loc: trece pe lângă tine un roi de albinuțe superpolenizatoare. nu te sperii de ele, de zgomotul multelor lor perechi de aripi, nu îți pui mâinile la urechi din cauza zbârnâitului lor de uzină, nu le ataci. le oferi o petunie magică și le lași să zboare departe, către locuri unde speri că vei ajunge și tu vreodată. nu te îmbogățești pe seama auriului și argintiului trupușoarelor lor. șase în al cincilea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mare noroc a avut loc, o mare bucurie ți-a fost dată ție, îți atârni desaga-fără-fund de gât, te ridici din nou în picioare, șoptești ceva la urechea bravei vrăbiuțe-soldat, licuriciul cu ochi mari de lapis lazuli își depărtează, treptat, zbârnâitul, luminând intermitent aerul nopții, brava vrăbiuță-soldat îl urmează, cuminte. în fine, peste nu foarte multă vreme, se crapă de ziuă. așteptarea primei zile lipsa ta crește în mine până acoperă luna portocalie, bucățica mea rotundă de paradis lipsa ta se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Căzut-au, un mugur nelăsând în urmă. În timp ce cuvintele rămâneau plutind în aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se înjunghiară în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor, se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregătiți-vă, stăpâne! Războinicii se ridicară toți odată. Katsuyori își privi fiul, observându-i îndârjirea. — Ești gata? Taro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici măcar pe jumătate. Ar fi fost prea copleșitor să fie învins în mijlocul călătoriei. Dacă murea în dimineața aceea, pur și simplu ar fi fost prea multe regrete. Așa că mai scotea încă o săgeată și o potrivea în coarda arcului. Asculta zbârnâitul corzii iar și iar, părând să-și risipească mânia cu fiecare săgeată. În sfârșit, coarda se destrămă, iar arcul fu gata să se rupă. — Săgeți! Nu mai am săgeți! Mai aduceți-mi! Continuând să strige în urma sa, Nobunaga începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în cel mult cîteva secunde o să ajungă să-mi spargă timpanele. Cu un minut dacă aș fi ajuns mai devreme, aș fi avut timp să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am Întors la Porsche, ne-am urcat și am pornit Într-o plimbare prin piață. Mă uitam atent la vilele și blocurile pe lîngă care treceam, sperînd să prind sunetul unei voci omenești ridicate, vreun player audio dat prea tare, zbîrnîitul de recul al unei plăci de trambulină, și mi-am dat seama că eram martorii unei puternice migrații către interior. Locatarii complexului Costasol, asemenea celor din pueblele de pensionari de pe coastă, se retrăseseră pe șezlongurile lor umbrite, În bunkerele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
orbi pentru lumea din afară. Când, în cele din urmă, secvența la care lucrau începu să capete o formă, atmosfera era atât de plină de energie încât ți-ai fi putut aprinde țigara ținând-o în aer. Aproape că auzeai zbârnâitul minților care se concentrau, entuziasmul abia ținut în frâu al actorilor care-și găsesc, într-un final, calea și se simt la ei acasă în acea scenă, încercând personajele să vadă cum le vin, simțindu-le elastice, asemenea unor haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hai să vedem ce are doamna Costello de zis.“ Devenise un refren pe la noi. M-am uitat la ce făcea și presupun că am prins câte ceva. —Trebuie să fie foarte mândră de tine. — Amândoi sunt. Uri nu spuse nimic, lăsând zbârnâitul mașinii să umple tăcerea. Maggie se mustra singură: fusese grosolan să vorbească despre părinții ei la timpul prezent cu atâta degajare, făcând paradă de faptul că sunt vii. Dar o luase valul. I se întâmpla rar să i se pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ascunzi în dumneata? ― Vă e frică de mine? Bătrâna îi puse mâna pe braț. Matei sări ca ars și urlă: ― Nu mă atinge! Înspăimântată, Melania Lupu își duse mâinile la spate. ― Iertați-mă... Sculptorul tremura. ― Ești o ucigașă! Îl întrerupse zbârnâitul soneriei. Bătrâna duse degetul la buze. ― Am o singură rugăminte, domnule Matei. Încercați să dormiți. După aceea... Se opri în mijlocul drumului: ― Sper că mă pot bizui pe dumneavoastră. * "Mi-e egal, gândi Matei. Vreau să dorm... Ce-i asta? Pași
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scăpase, iar după aceea Îl arătau prietenilor lor, spunând: „Acesta-i Josef. Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Închise geanta și tresări puțin la auzul unui zgomot ciudat ce răzbătu de-afară, semănând cu zbârnâitul unui arc. — Ce-i asta? Anna șopti prin ușă: — Liftul. Cineva l-a chemat jos. Așeză În raft un volum din Administrația căilor ferate, dar seiful se văzu roșcat din cauza căldurii, așa că puse cartea Înapoi pe birou. De undeva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
farfurii. Un timp, și-a frecat picioarele, apoi s-a strecurat sub un șervețel uitat acolo. Brusc, din motive numai de ea știute, musca a decolat iar, Îndreptându-se țintă spre obrazul drept al lui Silvio, care a tresărit din cauza zbârnâitului ce amenința să-i străpungă urechea, a Îndepărtat atacul cu o mișcare rapidă din antebraț, iar apoi, dezmeticit, a Întrebat: — Cine naiba mai e și Volkswagen T. Guevara ăsta? V-am avertizat. Puteați Închide această carte de mult, pe când primele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]