70 matches
-
În asemenea condiții, copiii mor ca muștele, iar mâinile multora dintre cei în viață, indiferent de vârstă, sunt jupuite de pelagră. Ca urmare, înfățișarea oamenilor pare sumbră, sălbatică. Chipurile apar uscate, „sulegete”, „lingave”, de culoare gălbui-pământie, numai ochii sunt câteodată „zbanghii”, sfredelitori, dar de obicei căutătura e mohorâtă, „împosocată”. Încruntați, închiși în ei, oamenii se exprimă sobru, adesea laconic, vorbirea lor caracterizându-se prin absența culorii, singura notă de pitoresc fiind conținută în termenii regionali aspri, pietroși. Asprimea, brutalitatea ar putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
în junețe a fost pătimaș de stânga, nu altminteri decât pătimaș de dreapta la maturitate și bălmăjit reacționar la bătrânețe, l-a influențat profund în prima sa fază pe colegul său de facultate, care, după despărțirea lor, prin mutarea cugetătorului zbanghiu la București, a revenit la „normal“. Și este probabil ca Petre Țuțea, când a sărit din extrema stângă în cea dreaptă, să nu-și mai fi amintit cu plăcere de episodul clujean și de „complicele“ său de altădată. Așa s-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
grea și adâncă îi este suferința. Ce n-ar face dacă n-ar fi încorsetat de prevederile Constituției? Se vede de la o poștă că are porniri dictatoriale (se bagă acolo unde nu-i fierbe oala!) și, sub masca lui de zbanghiu, trebuie să vedem omul obsedat de puterea lui Bush și banii lui Söros. Pentru că nu are nici una nici alta, lansează în eter porumbei, care să-i dea iluzia că-i mai mare și mai tare decât este în realitate. Avea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
suntem făcuți unul pentru altul și că nu se potrivea cu fata aia. Oricum, era mai ciudată și peste un timp s-a dus la o mănăstire, s-a călugărit, și într-o noapte s-a spânzurat în chilie. O zbanghie... Ei, da’ ce voiam să zic: să vezi și să nu crezi! Peste câțiva ani, am citit într-un roman al lui Breban, nu mai știu care, ceva asemănător și vreau să zic că m-am revoltat. Țin minte că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
perne pe două paturi cu stinghia incrustată cu motive florale, pe pereți agățate măști de diferite tipuri, bătrânul îmi spune povestea fiecăreia, masca de drac, mască de lemn cu chip de drac, găurile pentru ochi dispuse ca pentru o privire zbanghie, coarnele ascuțite și smocul de câlți zburliți, două rânduri de dinți rari care se-ncalecă, barba deasă și țepoasă, din păr de coadă de cal, îmi explică bătrânul, și urechile mari clăpăuge, Iau masca din cui și curiozitatea mă împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
undeva între tristețe și ridicol. De la activiștii de partid și pînă la conștiințele trezite proaspăt la o viață culturală aerobă, s-a născut un adevărat cor de extatici în imnele căruia Brâncuși apare simultan ca satir stihinic și ca înger zbanghiu, ca țăran sadea și ca inițiat în tainele piramidelor. Dacă un volum despre Brâncuși n-a fost vreo compilație insipidă pe care n-a citit-o nici măcar autorul în timpul redactării, atunci a fost, negreșit, vreun eseu despre zbor, despre aspirație
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
eu am /doar două/ W.C.- uri. Un autor cu ilustrul nume Popescu ne atrage atenția. Dar sînt Popești și Popești. Acesta creează în stare de ebrietate, dar măcar recunoaște bărbătește! / iar m-am îmbătat prieteni,/ chipul zilei l-am făcut zbanghiu,/ supărat că m-am născut pe lume/ fie prea devreme, fie prea târziu!/ de aceea, nu voi plânge anume/ ce-am iubit și ce-am cântat mai ieri,/ recunosc că nu-s mai breaz că viața/ mama ei de viața
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
alăture grupului de homălăi ce se duceau la Montreal și mama nu putea să-i curme, sub nici un chip, hotărârea. Era în 1927. Cu inima îndoită de tristețea florilor ce pier atunci când le prinde pârdalnica brumă, am săltat, totuși, alături de zbanghii uliței mele și ne-am oprit în fața porților de alamă ale Pipicușei. Era tartorele și împărăteasa întregii Rudne căci toate lighioanele și ceata lui piticot ce se afla în fața chiliei sale fuseserăm aduși pe lume cu ajutorul moașei și noi, copii
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
vitalitatea debordanta a cîntării maghiare în care răsună o jale greu de lămurit. Cerul să fi căzut deasupra noastră în acel moment paroxistic, si nu m-aș fi mirat... Nimeni nu mă lua în seamă. Doar față birtașului, o fetișcana zbanghie legată la cap s-a apropiat de mine zicînd teasekporoncion, cu aproximație, si, văzînd că nu scot o vorbă, din cauza uraganului din birt maturînd totul în cale, se retrăsese într-o încăpere de alături. Am stat ce-am stat, cutremurat
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
să vezi și să auzi vreo patru-cinci inși cântând cu zbierete, cu răgete de om înjunghiat,... te cuprinde groaza... Țin minte că intrasem să mănânc. Era un fel de birt. La intrare nu mă primise nimeni. Ci doar o fetiță zbanghie, cu ochelari, stând la tejghea, fata a mică a patronului, probabil, care lipsea. Intrasem și clopoțelul de deasupra ușii se auzise sunând grăbit. Clienții ceilalți începuseră să cânte, mai întâi încet, pe urmă, treptat, mai tare până ce totul se transformă
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
mai întâi încet, pe urmă, treptat, mai tare până ce totul se transformă într-un soi de viscol vocal. Nu era numai jale. Era mai mult decât jale. O tristețe, cu niște urlete lugubre, crescând, din ce în ce mai amenințătoare și, - am observat - fetița zbanghie, pe post de patroană, asculta cântecul acela nemișcată, cu o atenție nepotrivită vârstei sale. Și când am ieșit, asurzit, m-am uitat la clopoțelul de deasupra ușii. Care trebuia să sune, - acela era rolul său, să sune - dar care înțepenise
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
Care de la trosnetul buștenilor, bravada lui Rakozi,* De la flaconașe în sufragerie, de la sticlă și musafiri După ce va galopa pe clapele pianului, va sări - De la rozete, de la roze, de la arșice și sâmburi, Pentru ca, slăbindu-și coafura, și buton de ceai - fudul, Zbanghiu, - prinzându-l la cingătoarea înflorată, Valsând întru glorie, să glumească, mușcând șalul Ca pe un supliciu, înfierbântată, cu suflarea tăiată. Pentru ca, mototolind cu mâna coaja, reci felii De portocală să le înghită, spre a se grăbi În lustrul cu care
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Acest statut era confirmat indirect și de diversitatea extremă a răspunsurilor la cerința de a i se indica sensul. Tinerii au explicat că ușchit înseamnă: "fugit", "plecat în grabă", "plecat pe furiș", "gonit" ("alungat"), "furat", "nebun" ("nebunatic", "trăsnit", "țăcănit", "țicnit", "zbanghiu", "zăpăcit", "zmucit", "aiurit" etc.), "șmecher", "drăguț", "urât", "slab, urâțel", "interesant", "ciudat" ("un pic ciudat", "neobișnuit"), "gătit, înțolit", "amărât". Multitudinea de interpretări, derutantă și descurajantă la prima vedere, conținând chiar evaluative de sens contrar ("drăguț" și "urât"), corespunde unei polisemii reale
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
se face un portret, - desen ori ulei -, el se arată mirat de nepotrivire, nu e ca poza foto, din buletin - și spune chiar "nu sunt eu, domnule, l-ai făcut pe altul ce, ăsta-s eu, am eu ochii ăștia, zbanghii, nasul așa", - și se declara nemulțumit de portret... Adevărul este că are dreptate. Nu este el. E cum îl vede artistul. Cum l-a văzut el, chiar în clipa aceea... Nici el, subiectul, nu știa cum arăta în acel moment
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
nu prea tânără, înaltă și uscățivă, însă robace și supusă." Nu contează frumusețea, care e ca floarea din poiene, cum suflă vântul, se duce. Frumoasă, dar neîndemânatecă. Ce să te faci cu ea?... Feciorului mijlociu îi găsește una mai bătrâioară, zbanghie, ce-i drept, însă "foc de harnică." Același criteriu: neveste de corvoadă... Acu’, să-l însoare și pe ăl mic... Baba îi găsise una, dinainte. Dar, te pui cu tânăra generație?... Mezinul, băiat îndrăzneț, ia pe seama lui însurătoarea și într-
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
Și nu ți l-a dat... - Cum zici. - Mă făcuse,... știi cum?... - Cum? zi o dată! - Un Apollo... cu muzicuță! - Cum?... - Apollo cântând la muzicuță,... una de-aia, de bâlci, știi. - în rest, Apollo, Apollo, numai că avea mutra mea, cam zbanghie... și în loc de vița de vie clasică acoperind sexul,... un strugure, dom^le, un ciorchine negru cam două-trei kile, un Hamburg frumos care astupa locul unde de obicei arată bărbăția... Era un tablou splendid. Chestia cu muzicuța era o idee nostimă
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
stăpânul casei nimerise ușa reședinței lălăind prost dispus, după o serie de aproximații succesive prin garduri și stâlpi. La originea cătrănelii se afla avertismentul "ia-o-ncet, tataie, că faci infarct", servit, împreună cu friptura, de o picoliță tânără și cam zbanghie, pe care încercase s-o mângâie pe pulpă. După convorbirile preliminare din antreu, nevesti-sii i se învineți instantaneu ochiul stâng în urma unui croșeu și, sub presiunea directelor de stânga și de dreapta, cât și a loviturilor de picior, se retrase
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
Duțu mi-a fost coleg de clasă și de internat la Liceul "Dr. Ioan Meșota", Brașov, prin 1940-43. Îl țin bine minte fiindcă ne certam și ne contraziceam tot timpul. Tudorel, cum îi spuneam între noi, era un băiat slab, zbanghiu, cu ochelari groși, deștept și colțos. Făcând dreptul, devenise comisar de Poliție la Buzău, orașul natal, în ultimii ani ai vechiului regim, înainte de schimbare. În această calitate de comisar (juridic), fusese acuzat într-o zi de "subminarea puterii muncitorești" în
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când călca se zguduia pământul sub el... Nu era însurat. Care-i muierea să se ducă după un asemenea om? Până la urmă, s-a găsit una cam zbanghie, care trăia cu el așa... Ei! Și potopul ista de om era muncitor peste poate, dar nu lucra la nimeni din sat. Se ducea - el știe pe unde - și muncea cu ziua...După vreo două săptămâni se întorcea. Cum ajungea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a adresat Hliboceanu lui Mitruță și crâșmarului. Când i-a văzut tremurând în fața lui, Hliboceanu li s-a adresat, cu glas scăzut și tremurat de mânie : Ia stați voi colea, să ne tălmăcim! Uite ce am găsit în chimirul aistuia zbanghiu, care cred că îi șeful. Ia să vedem ce ai găsit? - a întrebat Hliboceanu, luând fâșicul de parale întinse de Cotman. Le-a cercetat cu mare băgare de seamă și apoi a vorbit: Cele mai multe din hârtii au acel a mic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Sentiero tra visibile e invisibile), grație căruia mi-am auzit cel mai frumos compliment din viață. Când m-a prezentat superiorului franciscan de la Santa Croce, un diplomat versat cât zece ministere de afaceri externe, m-am scuzat de felul cam zbanghiu în care arăt, spunân du i că nu poți prezenta zece ani câte-o carte zilnic ră mâ nând cât de cât zdravăn. „Io sonno un poco pazzo“, am adăugat eu, băiat cuminte, în italiana mea de baltă. Nu-i
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un neg sau un al doilea nas. Te gândeai că i-ar fi putut fi extirpată printr-o operație simplă, locală, pentru ca apoi fața fetiței să rămână una obișnuită. Caria avea ochii oblici și întunecați ca ai pisicilor, cu ceva zbanghiu în ei, și un râs de femeie coaptă care-i lipea pe față, ca-ntr-un colaj artistic, buzele ei viitoare de la treizeci de ani, încălecate, vinovate și fățarnice, translucide ca pielea cu fire de sânge a rimelor. Ea era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i ceea ce pare, ba-ntotdeauna-i așa, și uite că Mărgărit îi spune verde-n față c-a scos briceagul ăla fiindcă i s-a făcut frică văzându-l că se școală de pe iarbă și se răstește cu uitătura aia zbanghie și ca scăpat de la ocnă cu căpățâna aia rasă, dar mai apoi s-a căit, i-a părut rău și a venit să intre-n vorbă cu el. Păi, nu e vorbă, că și de curios a venit, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
barză spirituală care, în lipsă de altceva, se pusese pe clocit șoimi cu cravate. Partea proastă era că ouăle alea ori nu fuseseră încălzite destul, ori erau prea diferite între ele, pentru că unii puișori erau cumplit de neascultători și de zbanghii. Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la Spală-Varză. — Ei, oi pleca și io... spune. Că mulți purici p-aici n-are la ce să mai facă. Nici n-ai cu cine să schimbi o vorbă, nici n-ai pe ce pune gura, cumnată-sa asta-i zbanghie rău, cu ditamai băiatu-n casă, ditamai bărbatu, să n-ai pe ce pune gura... Să fi gătit și ea o cratiță mare de mâncare, cu carne, cu sos, să aibă în ce să întingă cu pâine băiatu... Și se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]