169 matches
-
uneori fără jertfe. Dar ele nu se pot menține decât cu jertfe"", conferințele, la care se înscriseseră zece conferențiari, urmau să se desfășoare după următorul program: La prima conferință, după primele cuvinte rostite de Mihail Fărcășanu, au izbucnit de la balcon zbierete amestecate cu invective, ale unui grup de agitatori ai PCR, lozinca repetată la nesfârșit fiind " Vi s-au luat moșiile". Fărcășanu a încercat zadarnic să înceapă un dialog cu agitatorii. Conferința nu a putut fi ținută, ceea ce a fost interpretat
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
nu pe contabilitate și platitudine."" Fărcășanu cheamă tineretul să se opună atitudinilor de violență, distrugere și lipsă de măsură care începuseră să se generalizeze în România și pe care le caracterizează ca ""un fel de romantism de prost gust, cu zbierete, asasinate, kidnaping, materialism istoric, imperialism și deznaționalizare"". Spiritul care trebuie să anime tineretul este un spirit de generozitate, de bunătate și de omenie în raporturile dintre oameni, pe care el îl numește un spirit de caritate, definită ca solidaritate. Tendințelor
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
și ei în luptă, tăind calea în timp ce oamenii lui Hideyoshi încercau să treacă prin munții, coborând spre Omi. Când soldații căutară să se abată de pe drum, din pădurile aflate în stânga și dreapta începură să zboare săgeți și pietre, însoțite de zbierete: — Nu-i lăsați să treacă! Până și Hideyoshi începu să creadă că-i sunase ceasul. Acum, însă, era momentul să-și adune voința de a trăi și să reziste ispitei abandonului. — Cerul să hotărască dacă avem sau nu noroc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acum lăncile, după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră spadele. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, de ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonte rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
au avut pe ei. Din satul Mahala, se spune că au fost deportate circa o mie șapte sute de suflete. Scenele petrecute în acea noapte au semănat groaza în oameni. La lumina farurilor aprinse, ca nimeni să nu poată fugi, în zbieretele copiilor care se auzeau din toate colțurile satului, în timp ce femeile sărutau pereții caselor, iar bărbații dădeau drumul la vite să moară în libertate, un sat întreg pleca în surghiun" (L.H.L.). Asta a știut și asta a făcut ocupantul rus peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale unui sistem și al acelora care au avut grijă ca el, sistemul, să funcționeze, cunoaște bine că instigarea unor membri ai societății împotriva altora este o metodă, sinistră, dar o metodă eficientă de a conduce? Nu-l rănesc, oare, zbieretele ce schimonosesc auzul "Moarte intelectualilor! Moarte studenților!"? Nu-l doare pe acest scriitor sensibil dezbinarea semănată cu luciditate și cinism? Am lăsat-o mai moale. Cu timpul. Cînd vicepreședinta Fundației a fost Carmen Firan, m-am apropiat serios de proiectele
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
certuri. Nu trebuia să cad în capcana de a-l transforma într-un sfânt doar pentru că murise. Era foarte important să mi-l amintesc așa cum fusese cu adevărat. Dar nu puteam să-mi amintesc nici un scandal major - nici o confruntare cu zbierete sau în care să se arunce cu ustensile de bucătărie. Desigur, avuseserăm discuții: eu obișnuiam să am din când în când accese de gelozie din cauza lui Janie și, oricând pomeneam de Shane, devenea taciturn și posac. Și a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
femeia care îl ajutase cu copertina căruciorului, le făcuse cunoștință cu câteva zile în urmă. Ca și Theo, copilul pe care Sue îl căra se zbătea și urla de parcă cineva încerca să-l ucidă. —Bună, a strigat Hugo ca să acopere zbieretele. A observat că trăsăturile de obicei vesele ale lui Sue erau acum prelungi și de un verde pregnant. —Te simți bine? a adăugat el. Sue a dat din cap. —Limbrici, a zis arătând copilul. Hamish mi i-a dat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gardă, care căscând sonor, care zornăind din armuri. Fețe vineții și Încă somnoroase se iveau printre creneluri, azvârlind sudălmi și făcând gesturi obscene În jos. - Deschide poarta, canalie! se hotărî până la urmă să strige bargello, lăsându-se recunoscut. De sus, zbieretele Încetară pe dată, Înlocuite fiind după câteva clipe de zgomotul lanțului dat la o parte. Dante, trăgându-și calul de hățuri, trecu Încet pe sub arcada joasă. Încerca să vadă fețele străjerilor, pentru a și-i aminti pe fiecare, blestemându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în locantele acelea somnoroase și negre de arșiță, unde până și muștele preferau să se târască mai degrabă decât să zboare, parcă bete de la mirosul de camfor al pisoarelor, de la izul acru de malț și de la pustiul acela fierbinte și zbieretul comentatorului de baseball de la radio, care nu reușea decât să facă și mai insuportabil sentimentul acela de claustrofobie încă nelocalizat și nediagnosticat. Dacă încercam să mă gândesc la ceva cât de cât bun, mă gândeam la Padilla și teoriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a tresărit și, dându-și seama că el este, și-a întors fața și a încercat să mă descopere și să mă convingă să intervin; era și ea speriată să afle că făcuse ceva rău fără să știe. Termină cu zbieretele astea, pentru numele Domnului! i-am spus Dar nu se mai putea opri. Cum își permit! Uite ce-au pus-o să facă! unde-i nenorocitul ăla? Soția directorului a fost cea care a apărut, îmbrăcată în capot. Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sunt asemeni unui film.“ De multe ori îmi dădeau lacrimile. Sau mă înfuriam din nou și îmi venea să urlu. Dar câtă vreme nici o altă creatură nu este dojenită pentru zgomotul pe care-l face, pentru urletele, răgetele, țipetele, croncănelile, zbieretele ei, pentru specia umană se presupune că există moduri mai delicate de ușurare. Totuși, mă duceam pe un drum de munte unde m-ar fi auzit doar vreun indian în trecere, care oricum n-avea să comenteze ce auzea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
multe vagoane rămăseseră Încă evrei În viață, dar puțini dintre ei erau cu mintea Întreagă: „În noaptea de marți spre miercuri am trăit cea mai grozavă noapte care mi-a fost dat. Întreg vagonul Înebunise, se formaseră două tabere. Urlete, zbierete Îmi sfredeleau timpanul, era o nebunie colectivă. Spre zori se așternuse o liniște completă. Când Începuse să pătrundă primele raze de lumină mi-a fost dat să văd cel mai groaznic spectacol: În vagon era o piramidă de cadavre. Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
mesaj scurt, în versuri, cam bizar și, sigur, neinteresant. Apoi, de-afară, dinspre stradă, erupe un urlet! Un urlet ascuțit, prelung, jălalnic! Animalic! Un hăulit respingător, chinuitor de câine! Peste care se suprapune, dinspre curte, un al doilea urlet... Un zbieret gros, spăimos, grăbit și cutremurător! Sfredelitor, sfâșietor și izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că toate astea nu Înseamnă nimic În fața acestei situații noi: probabil că n-o să mai pot intra În vecii vecilor Într-o cabină de duș, pentru că o să am În față imaginea cîtorva zeci de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chinuiește să meargă. CÎnd nu mai poate, ne oprim și Încerc să-i alin cumva durerea, dar nu am cum. Dacă Încerc să-i corectez poziția trupului, i se schimbă și poziția brațelor și zbiară din cauza unei dureri atroce, iar zbieretul se pierde pe drumul plat spre cazarmă, printre garaje, magazii și clădiri administrative. CÎnd revine la poziția inițială și durerea acută Îl slăbește, Îl umflă rîsul. Bănuiesc că mai mult de atît nu am ce să aud de la el, așa că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
omului și libertățile cetățenești, inclusiv dreptul la liberă circulație. În Încăperea cu televizorul, pe hol, În curtea spitalului, pe străzile din jur, În tot orășelul acesta, toată lumea se află Într-un acord vociferant cu cele ce tocmai au fost enunțate. Zbierete și chiote. [Ana are 11 ani, aproape 11. Așteaptă Crăciunul. Probabil nu va fi unul spectaculos, pentru că nu prea are de unde să fie, În anul de grație 1989 - măcar atîta lucru poate să Înțeleagă și ea. Dar, pentru că tatăl ei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
osos, nu atît bătrîn, cît Îmbătrînit. CÎnd se Întoarce să golească lichidul Într-un fel de oală smălțuită În formă de rinichi, văd prin părul slinos și rar că are boneta lipită de ceafă cu un plasture oribil, murdar. Un zbieret mi se zbate În gîtul inert, În timp ce ea dă să-și aplece spre mine chipul supt, osos. O coincidență aproape neverosimilă mi-l scoate pe Cristian În cale cînd ies de pe strada spitalului, Întrebîndu-mă cu ce aș putea să mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e, dar arată ca și cum ar fi. E același? CÎmpul. CÎmp cît vezi cu ochii. CÎmp. CÎÎÎÎÎmp. Și ce face trenul? În cîmp. Stă. Stă? Nu, nu stă. Dar nici nu merge. Unde-l duce trenuuuu’ pe veteran, se aude un zbieret din vagonul cu soldați. Acasăăă. Hai liberareee! Îi răspund zbierînd ceilalți. Ba nu, nu-l duce, acum stă. În cîmp. Un cîmp, două cîmpuri. Sau doi cîmpi. Stă? Sau merge? Sau ce mă-sa face? Asta se Întîmpla puțin mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îndemnat să avem răbdare, avînd În vedere că această călătorie cu trenul va dura trei zile. Ce nu ne-a spus e ce are de gînd să facă cu undițele alea. În tren. — Să trăiți, am conchis noi Într-un zbieret ieșind la unison din piepturile gata să crape de entuziasm. — Pe mă-ta, s-a mai auzit apoi de undeva din spate, deși cu o discreție ușor de Înțeles. Așa că, odată instalați În cele două vagoane de pasageri, soldații și-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lungul trenului. Undeva nu foarte departe, la o fereastră, am ghicit chipul nostalgic al lui Călin, privind cîmpul care se deplasa lent. Apoi o mînă l-a tras Înăuntru și a Închis fereastra și din interior au izbucnit rîsete și zbierete. PÎnă la urmă... mai bine afumat decît batjocorit Înăuntru de veterani, Într-o Înghesuială mai sufocantă decît fumul de cărbuni. Apoi, prin ușa foarte puțin deschisă a compartimentului nostru, m-a lătrat Patrana: — ’Re-al dracu’, te face ăștea fruntah
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gesturi largi și caricaturale. Un an și patru luni! — Multă, căca-ne-am pe ea. — Nouă luni? Băga-mi-aș... NOUĂ LUNI? Aproape că s-a Întunecat și din cele șapte cucuie roșcate de pe movila rotundă de pămînt se ridică zbierete spre cerul pe care s-a aprins aceeași puzderie de stele din Hațeg, din Bărăgan și din Deveselu. SÎnt exact aceleași, nici una În minus sau În plus, sigiliu zodiacal pe care străfulgeră neașteptat pîlpîiri. — Ăla e un satelit? Sau e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile Albilor, cu funia petrecută în jurul gâtului, pe care îl târa un cal accelerându-și mișcarea sub loviturile de bici și zbieretele soldaților. Vulpoiul înțelegea, desigur în felul lui, că tot ce-l înconjura scăpase de multă vreme de sub controlul oamenilor care se ucideau între ei, își băteau caii, rosteau discursuri. Mai pricepea și că stăpânul lui nu se lăsa înșelat. Nikolai
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ei n-ar fi putut decât să cadă mort, din acel urcuș vibrant pe verticală. Se auzi zgomotul unui încărcător armat. Ai ridicat ochii spre mine, niște ochi foarte liniștiți, și-ai spus: „Pe mâine.“ Vocea lui a răzbătut printre zbieretele soldaților, fiindcă era disprețuitoare și sigură pe sine. Mai târziu, aveai să vorbești despre un extraterestru. Prima mea impresie a fost exact asta: un cosmonaut capturat de locuitorii unei planete. Era un G.I. care, escortat de africani, pătrundea în sala
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în reprezentări nu o dată de un patetism hieratic, poetul propune o viziune a unei arhaități stranii, ca în poemul Colaci de pământ: „Când naște femeia/oamenii își împart unii altora/ primeniți, la cimitir/ colaci din pământ/ disting semne cerești/ în zbieretul vacilor/ în orăcăitul broaștelor posedate de lună/ și se duc la lehuză cu daruri/ ca la o biserică/ de pe ai cărei pereți s-a desprins un sfânt/ și a zburat”. Poezia mitologizează elementele lumii și înfățișările cotidianului, îmbinând arhaicul rural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]