593 matches
-
Ilie Constantin a cărui coabitare cu aventura nu se reduce la îndelungata experiență occidentală și la revenirea în patrie, prezentînd rădăcini mai adînci. Sîngele visătorului abulic și al intelectualului rasat izvorăște dintr-un ținut de aspre iregularități de viață rurală, zbuciumat de patimi, de interese achizitive, de amoralitatea inerentă lor. E ca și cum făptura sa, mirabil formîndu-se între contrarii, și-ar fi înscris o decantare maximă în raport cu originile. Să fi alcătuit insistenta rememorare a ascendenței aprige a poetului un factor corectiv al
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
poartă cu sine o lume distinctă, un puzzle de personaje, de situații, momente de extaz sau de agonie pe care nimeni și nimic nu le poate alunga, fie doar și din memoria personală. Fiecare rol a consumat, a măcinat, a zbuciumat zilele și nopțile și nu știu dacă noi, spectatorii, ne-am gîndit prea des la asta. Imagini diferite se amestecă în fața mea. Poze de la absolvire sau din spectacole de la începuturi. Tineri și neliniștiți. Îi privesc acum, atît de aproape de mine
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
iubirii. Dar aspirația spre puritatea eroului e contrabalansată de depresie, de sentimentul ratării, în plan profesional și personal deopotrivă. Erdosain e un suflet zbuciumat. „E din pricina angoasei, știți” - îi explică el Mardeiașului. „Furi, faci tot felul de porcării pentru că ești zbuciumat. De pildă, mergi pe stradă pe sub soarele galben și ți se pare că e un soare al ciumei... Și dintr-odată o idee mititică te-ndeamnă să furi. În noaptea aia nici n-am putut să dorm de fericire. Și
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
cei doi ne conduc prin ritualurile lor de înfrumusețare. Douwe Dijkstra revine la BIEFF cu cel mai recent film al său, premiatul Supporting Film. O scrisoare de dragoste adresată cinema-ului, filmul inteligent și inventiv al lui Dijkstra explorează relația zbuciumată dintre spectator și cinema. Experiența personală de a urmări filme este examinată de spectatori de toate vârstele, ale căror mărturii devin, în mâinile ilustrative și animatoare ale lui Dijkstra, lumi individuale de o minunăție artizanală și exuberanță copilărească. În Buffalo
Francofonia lui Aleksandr Sokurov deschide BIEFF 2016 [Corola-blog/BlogPost/98513_a_99805]
-
în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Tu nu îmi ești aproape, îmi ești indepărtat, Sunt sutele de ani în care m- ai uitat, Sunt clipele acelea în care eu nu sunt, În care nici tu nu pari a fi pe-acest pământ, Te caut și mă zbucium, dar totul e părere, Trăim trăiri de oameni născuți pentru durere, Ți-e dor de mine însă zilnic tu mă pierzi, Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi, Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
IDEALTu nu îmi ești aproape, îmi ești indepărtat,Sunt sutele de ani în care m- ai uitat,Sunt clipele acelea în care eu nu sunt,În care nici tu nu pari a fi pe-acest pământ,Te caut și mă zbucium, dar totul e părere,Trăim trăiri de oameni născuți pentru durere,Ți-e dor de mine însă zilnic tu mă pierzi,Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi,Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
I. , de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017. Zbucium Ce se gaseste-n trupul meu, de-mi lasă simfonii neînțelese? Ce se gaseste-n viața mea,un D-zeu, de mă ridică atunci,cănd gândul, vise negre țese? Ce se ascunde-n ochii tăi, un clocot de furie nepătrunsa
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
dureros crengile dezgolite cu brutalitate. Nemilosul și prea zănaticul venetic, ce se dezlănțuise în vârtejuri amețitoare, pornit tocmai din lăcașul lui ascuns în apele mării printre colțurile stâncilor de la Trieste, le smulgea, fără milă podoabele și demnitățile, în ciuda încrâncenării ramurilor zbuciumate de cruzimea ,,zgripțorului” luptând în zadar a i se-mpotrivi. El se distra făcându-le să sufere, văzând cum frumoasele lor mantii se așterneau pe jos troienind potecile și luminișurile pacului sau erau duse departe, plutind pe oglinzile verzi, translucide
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
ce să fac aici? Să înnebunesc ? -N-ai, decât! Silvia și-a luat perna și a plecat în sufragerie. S-a trântit pe canapea și a izbucnit în plâns. Plânge... plânge...de mi se rupe sufletul, când o văd cum se zbuciumă. Aș fi vrut să mă transform în ceva...în cineva...care să-i aline durerea. Nu puteam face absolut nimic. Îmi spuneam: cât de fragilă este fericirea! Ca un bibelou. Dacă, din neatenție, o lovești cu cotul, cade și se
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
animalele în cușcă! Încercau disperate să se ridice din nou spre Lumina cea salvatoare, în speranța să le curețe de petele murdare. Unele reușeau să se ridice și să strălucească în câmpul luminos. Dar altele, îngreunate de cele pete, se zbuciumau în zadar și cădeau tot mai jos, în prăpastia Întunericului. Și tot așa, vârtej după vârtej... Când vedeau că mă uit prin tubul meu fermecat, trecătorii curioși mă întrebau: --Ce vezi, dom’le, acolo, de te uiți toată ziua în
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
Autorului Minune ești, minune vie, nemuritoare poezie, sublimă doar când ritm și rimă te-ncorsetează-n veșnicie. În trudă sclavul tău asudă cioplind c-o sfântă frenezie cuvinte care să te-alinte cu a iubirii gingășie. Dar toată truda-i zbuciumată e doar ca să-ți aducă ție altă iubire ce s-admire clipa de mare bucurie pe care-o are doar cel care în a ta lume întârzie. Anatol Covali Referință Bibliografică: Imn / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IMN de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382133_a_383462]
-
panucrainiană, legală, era susținută de imperialii adepți ai sintagmei: divide et impera, asmuțând între ele naționalitățile din Bucovina: români, evrei, ruși, ruteni, huțuli, polonezi, austrieci, germani, maghiari etc. Bucovina, parte integrantă a Moldovei istorice a avut parte de o istorie zbuciumată în timpul dominației habsburgice (1775-1918) în ciuda celor 143 de ani de pace. Abuziv romănii bucovineni au fost deposedați de bunurile ce le aparțineau, iar Bucovina a fost colonizată cu populații alogene. Revenierea Bucovinei la Patria-mamă Romănia a fost un act de
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
Marcel Proust. Totuși, indiferent de similitudinile ce s-au făcut și se mai pot face, trebuie să subliniem, de la început, originalitatea scriitorului și specificul românesc al cadrului, cât și al tipologiei. Personajele romanului sunt intelectuali ce-și pun întrebări, se zbuciumă și se frământă. Căutările lor sunt sterile, viața este, pentru cei mai mulți dintre ei, lipsită de sens și idealuri. Tristețea, deznădejdea, exasperarea sunt dominante. Lupta dintre generații, dragostea, sexualitatea, creația, sensul vieții, moartea constituie câteva din temele discutate la cafeneaua Corso
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
fel de teamă, mai mult poate eram prea calmă și prea sceptică. Mi-era atât de egal de ce se va întâmpla cu mine! Poate că în starea aceasta nu cunoști teama. Toată ziua până noaptea pe la orele 2 m-am zbuciumat în dureri mari și fără rezultat. Doctorul decide, ca să-mi curme suferințele, că ar fi necesară o intervenție. Cu ajutorul altui medic și al unei ajutoare, sunt cloroformizată și nu mai simt nimic. Când mă deșteptai din narcoză văzui totul ca
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
duce lipsă, ceea ce nu înseamnă însă că ar avea atît cît i-ar trebui, mă rog, pînă la urmă-i bine că-l are pe Diavol lîngă ea s-o liniștească, să-i spună că n-are rost să se zbuciume. E sănătoasă, are copiii sănătoși și ce să pună pe masă și, revenind la gînduri mai bune, Brîndușa ajunge la concluzia că bărbatu-său și securistul ăla infect se merită unul pe altul.[...] De doi ani și ceva însă, Diavolul
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
țesută în împrejurul ei, fără să pară că vede sau aude ceva. Mamă, dormi? șopti abia auzit, aplecându-se prudent să se convingă că doarme adânc și nu va trebui să se întoarcă din ușă dacă mama soacră va striga zbuciumându-se în pat. Urmărindu-și mental mișcările repezi și sigure, își trase rochia peste cămașa umezită prin somn, încălță bocanci rămași de la bărbatu-su și potrivindu-și pe cap baticul de mătase, ca un ultim semn de cochetărie, se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
esența"52. "Prostituării" lucrului exprimat, poetului îi preferă tăcerea. Dar nu tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie ștearsă și abreviată a lor, iluzia unui joc de oglinzi. (Un timp mai prielnic) Alegerea poetului este, deci, o falsă alegere, iluzia unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
având doar menirea sacră de a ține trează și în revarsare de parfumuri imensa grădină de trandafiri a ființei unei femei, atentă la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un surâs firesc și cuceritor, podoabe și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe care codrul o consfin???te ?i o sacralizeaz?: „ ?i de-accea tot ce mi???-n ?ara asta, râul, ramul Mi-e prieten numai mie, iar???ie du?mân este ". ??i abia plec? b?trânul... Ce mai fream?ț, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot ?i de arme ?i de bucium ". „ Pan 'ce izvor?sc din veacuri stele una cate una ?i din neguri, dintre codri, tremurând s arăt? luna... Doamna m?rilor ?-a nop?îi vărs? lini?te ?i somn
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și mai frumos, cu toate razele soarelui oglindindu-se în ametistul de o strălucire fascinantă. Când ne-am ridicat de pe bancă, am întrebat-o: Unde stai? În apropierea ta. Te conduc! Nu, nu! Și se îndepărtă. Toată noaptea m-am zbuciumat, am avut coșmaruri. Dimineață mi-am adus aminte de un fapt căruia nu i-am dat nici o importanță la momentul respectiv. După ce m-am căsătorit, Olga mi-a telefonat și mi-a făcut o urare, care atunci m-a amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ar putea rezolva la fel de bine totul, dar ultimul cuvânt n-a fost spus. În cămașa de noapte, dar fără scufie, Carol Nicolaescu se îndreaptă spre fereastra cu vitraliu, unde-n colț un fulger îl așteaptă. Afară e furtună, natura se zbuciumă asemeni lui, dar nici asta nu e de ajuns, așa că, fără teamă de pneumonie, Carol Nicolaescu iese afară în ploaie. Filmat de sus, chipul său dobândește profilul martiriului pentru țară, popor și cinematografia română. E decis, va fi pneumonie sau
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
agită un joc secund al gîndurilor în tine, tot ceea ce îți spune celălalt rămîne în el. Ploaie care cade pe piatră, nu pe pămînt să-l rodească". Ori această solitudine, în patetică formulă: "Seara, la întoarcerea de la spectacol,m-am zbuciumat singur, încercînd să-mi rup lanțurile destinului pămîntesc, apoi m-am întors în împietrirea trupului meu. Dor de cei morți, aproape de lumea lor". Starea declinantă se manifestă pe un fundal al "succeselor", sub diverse aspecte, de care au parte favoriții
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
drumul rugăciunii, făcîndu-și punte suspendată către biserică: "ea trebuie evocată așa cum era în noaptea călduță și parfumată de primăvară cînd silueta fină a șiretului fanariot se lăsa purtată de subțiori prin lungul coridor așternut cu covoare scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina Cișmigiu, și ceea ce ochiul lui Carl Friedrich Wilhelm Meyer, arhitect peisagist vienez, a făcut din ea
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
ne încredințează că o sinteză integrală de istoria literaturii române nu poate fi decât operă de autor (pentru toți, modelul călinescian este suveran) și misiune de universitar în pragul pensiei. O fi tânără și neașezată literatura română, cu o istorie zbuciumată de numai cinci sute de ani (față de cei o mie cinci sute ai marilor literaturi occidentale), dar are nevoie, pentru a fi înțeleasă și povestită, de un senior așezat, cumpătat și înzestrat cu o experiență considerabilă a lecturii istorice, culturale
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]