79 matches
-
aceeași oră spre seară Te duce-n același loc (zile-n șirag)... Prin crengi de vânt haotică mișcare, Lumini și umbre peste fire trec, Cum îți ascunzi privirea-ntrebătoare Și clipele de dor cum te petrec!... Nimeni!...Ești prins în zbuciumări de gânduri! În dulce-alb cine te-așteaptă-acum? Și ai venit , chiar, în atâtea rânduri! Gândești că trebuie să-ți vezi de drum?! Din spate de perdea mă uit spre tine, Observ , cum te privesc, că mă iubești! O, genele de lacrimi
ÎN DULCE-ALB de LIA RUSE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341003_a_342332]
-
a speranței, a vieții, de fapt a credinței și a dragostei de oameni? Aceste valori, dragostea, nădejdea și credința, într-un fel firesc așa cum numai natura poate oferi, dau lecturii o notă bună, amintindu-ne că vor rămâne dincolo de trecătoarele zbuciumări ale istoriei. Istoria înseamnă oameni, fapte, nu simple date consemnate în cronici și hrisoave. Oamenii pe care Corina Lucia Costea ne ajută să-i cunoaștem sunt ființe ca și noi, vii, reale, apropiindu-se prin scrisul domniei-sale de esențialul uman
„FLORI ÎN CLEPSIDRĂ” DE CORINA LUCIA COSTEA de CONSTANTIN POPESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341725_a_343054]
-
vântul ce îl scapă brazii Să fiu doar veșnicul venit. Doar, uneori, priveam spre seară Cu ochi de cerb prins în săgeți Țipând prin pietrele de moară Întemnițarea-ntre pereți. Din basmul limpede-al tihnirii Treceam cascade de cristal, Dar zbuciumările trăirii Strânse-s de-amurgul triumfal. Cum nu doresc drum mai departe Prin mozaicul pământesc Sub aripă mă trage-o noapte Ca sufletul să-mi odihnesc. Crezând pornirea în minune Nu mă gândeam dintre culori Că ziua-mi totuși va
VICTOR BRAGAGIU de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344183_a_345512]
-
a însoțit timp de un an și trei luni familia deportată într-un lagăr din Germania, după Dictatul de la Viena, pe seama căruia Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei. În teatru și cinema, însă, juca numai actorul. Viața, principiile și zbuciumările personale, care l-au ajuns din urmă într-o zi, nu-l urmăreau. Actorul Emil Hossu se asimila în personajul său, pozitiv, negativ, ori cum ar fi fost el, și pe care îl juca strălucit! Nu, în niciun caz nu
EMIL HOSSU ...AŞTEPTAT ŞI PRIMIT DE POSTERITATE, DEŞI PREA CURÂND… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372466_a_373795]
-
neclintire și ascultare, ca rugăciunea și predica preotului, în astfel de acțiuni ritualice sau în altele. Oricâtă ușurință pare a avea, la o exterioară vedere, organizarea procesiunilor stradale cu icoane are consacrat în spate mult efort și o aproape neînțeleasă zbuciumare tensiune și emoție. Față în față, mulțimea participanților și soborul preoțesc au la mijloc o baricadă vie, nu de separare și apărare, ci dimpotrivă, de însoțire, mărturisire și chemare la înfrățire în duh creștin. Refacerea în text sau imagini a
ÎNSOŢIRE, MĂRTURISIRE, CHEMARE LA ÎNFRĂŢIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372863_a_374192]
-
Acasa > Strofe > Creatie > INEDIT Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului INEDIT La-nceput de-april Se ivi ușor, tiptil, Dup-o mare zbuciumare Volumul de poeme „Nori în soare”. Bine gândit și structurat La „Singur” fu editat. Apreciat, ca și valoare Aduce-n rime încântare. Diverse teme abordează Și pentru cei care visează. E primul pas în poezie Și de bun augur să
INEDIT de IONEL GRECU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372897_a_374226]
-
pentru iubire, pentru dreptate și viață; cu scăpărări ascunse din ochii fierbinți am ațâțat foc de căutare în dimineață. Noi ne-am născut pentru a putea suferi, pentru aer, pentru pământ și flori; candoare și credințe statornicite-n taină, umplu zbuciumarea și frica de erori. Noi ne-am născut pentru a putea suferi pentru patrie, copii si chiar iubită; emoțiile noastre puzderie-n frumusețe vor înflori mâine, în timpuri de elită. Citește mai mult Noi ne-am născut pentru a pute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
suferi,pentru iubire, pentru dreptate și viață;cu scăpărări ascunse din ochii fierbințiam ațâțat foc de căutare în dimineață.Noi ne-am născut pentru a putea suferi,pentru aer, pentru pământ și flori;candoare și credințe statornicite-n taină,umplu zbuciumarea și frica de erori.Noi ne-am născut pentru a putea suferipentru patrie, copii si chiar iubită;emoțiile noastre puzderie-n frumusețevor înflori mâine, în timpuri de elită.... IX. LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!, de George Pena , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
G. se va stinge din viață curând, la numai 57 de ani. Militantul neobosit pentru unirea Transilvaniei cu țara publicase încă înainte de război o serie de volume conținând articole politice: O seamă de cuvinte (1908), Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi (1911), Strigăte în pustiu. Cuvinte din Ardeal într-o țară neutrală (1915). Următoarele, Mustul care fierbe (1927), Precursori (1930) și Discursuri, publicat postum (1942), vor reflecta curba descendentă a orientării sale ideologice din ultimii ani de viață. Comentând
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu. G. CĂLINESCU SCRIERI: Poezii, Budapesta, 1905; ed. București, 1907; ed. Sibiu, 1910; ed. București, 1916; O seamă de cuvinte, Sibiu, 1908; Ne cheamă pământul, București, 1909; Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi, Arad, 1911; Din umbra zidurilor, București, 1913; Domnul notar, București, 1914; Strigăte în pustiu. Cuvinte din Ardeal într-o țară neutrală, București, 1915; Poezii alese, București, 1915; Cântece fără țară, București, 1916; Două morminte, București, 1916; Poezii, București
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
de bijuterii. Dar Olga află că insul e arestat și că bijuteriile îi fuseseră confiscate. Nu reușește să îl mai vadă. Află însă, cu timpul, că a fost eliberat, întrucât bijuteriile îi aparțineau realmente și că băiatul i-a murit. Zbuciumările pictoriței sunt transcrise convingător, enigma bărbatului necunoscut e întreținută, cu un meșteșug subtil, de prelungirea suspansului. În Nu poate fi... personajul principal e un bărbat. Îndrăgostit nebunește, în a treia noapte de Crăciun, de iubita prietenului la care petrec, el
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
cunoașterea se reducea la același lucru. Efortul gândirii era făcut exclusiv de bietul Tovarășu’. Săracu’, mereu trebuia să ne conceapă binele, nevoile, viitorul, ba chiar și trecutul. Pentru noi era ușor. Ne luase de pe creier povara libertății, laolaltă cu toate zbuciumările care veneau o dată cu utilizarea discernământului. Nebunia lui era alimentată de noi, care mergeam în turmă să-l aplaudăm pe trasee sau, mă rog, unii mai scatofagi, să-i tragem limbi publice. N-am să uit cum, la ședințele noastre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu rămână nici un sat fără Biserică, nici o casă fără icoană, nici un suflet fără Dumnezeu! TOMA BONTAȘ Părerile de rău sunt ireparabile. „Doamne, în cer este mila Ta, și adevărul tău până la nori”. (Psalmul 35 David 4) Greșelile se plătesc cu zbuciumări sufletești, cu nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
învăț să-ți scumpească și ea! Uite așa, Efialte! 7 Platamonu mâna calul, vorbea cu Titu Herdelea și cu fiul său, dar gândurile îi rătăceau în altă parte. Nu voia să arate nici chiar iubitului Aristide, lumina ochilor lui, câtă zbuciumare îi pricinuia drumul acesta la Amara. De rezultatele ce le va obține depinde viitorul familiei Platamonu. Îi era drag pământul nu numai pentru câștigul ce-l produce, dacă e muncit bine și cu chibzuială, ci mai ales pentru stabilitatea ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
anumită boală a foștilor învățători și profesori. Mi-ar face o deosebită plăcere și mult m-ar bucura dacă mă vei învrednici cu câteva rânduri din partea ta. Poate-ți găsești un pic de timp liber, smulgându-te din frământările și zbuciumările zilnice pe care o gospodină responsabilă le are în afara preocupărilor profesionale. Caut să închei îmbrățișându-ți familia ca un tată spiritual. Cu toată dragostea, Prof. Al. Mânăstireanu Convorbirea telefonică a avut loc de Anul Nou 2010, în timp ce scrisoarea și coletul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
suplantată de acea a Grecismului, care îi ia locul și se menține cu o putere covărșitoare până către, începutul secolului în care trăim. Atunci revoluția grecească pune capăt acestei noi înrâuriri străine, si poporul românesc ajunge în sfârșit, după lungi zbuciumări, să intre în matca proprie a dezvoltării sale, acea românească. Începe de la 1821 perioada Românismului în care trăim astăzi. Așadar istoria românilor se poate împărți rațional, după momentele însemnate ale dezvoltării sale, în patru perioade. I.Istoria veche, de la origine
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Ea-l duse acasă... El era beat, turburat, abia se ținea pe picioare... Ca pe un copil somnoros ea-l dezbrăcă, îl puse în pat, îl înveli... apoi îi mângâie încet fruntea pîn-ce văzu c-a adormit... de supraosteneală, de zbuciumarea inimei lui, el adormi adânc... Ea se uită zâmbind la el... căuta flori ca să-l împle cu ele... găsi o roză-n fereastă, o rupse, o sărută și i-o puse apoi lui pe gură... - Sărutarea mea să rămâie până
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
uneori ceea ce În limba neșlefuită a epocii se cheamă scîrbire față de moravurile femeii. Matei Milu (1725-1801) este iritat de boala nouă ivită la femeile din timpul lui (istericalele), o boală de origine, crede el, grecească. Ea se manifestă printr-o zbuciumare „ca de-epilepsii”. Moldovencele ar fi preluat-o ca să nu fie mai prejos de semenele lor peninsulare. Fără pricină, femeile leșină, se afumă cu pene pe sub nas, gene și ochi... Poetul, om de moravuri vechi, cere bărbatului să vindece această
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să se citească printre rânduri. Numai că libertatea în această perioadă înseamnă libertatea de a scrie pe temele politicii oficiale, fără să se redea starea de fapt a societății. Scriitorii profită de pe urma confuziei ideologice și se îndreaptă spre trăirile și zbuciumările individului, spre bizareriile vieții, spre hazard. Deși în această perioadă literatura se reînoiește, teama reînghețului persistă. Prigoana literaților, procesele publice, decăderea civică pot oricând reveni. Pentru a putea scrie clar, autorii trebuie să fie convinși că "liberalizarea va fi un
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de tine nu am parte; / Pe deasupra cu puzderi / Să meargă fumul la ceri, / Să vadă și Dumnezeu / Ce noroc am avut eu!"215 Părăsirea în fața indiferenței lumii, ilustrată prin intermediul singularizării "numai eu", transformă discursul poetic în blestem, ca ek-stazie a zbuciumării și suferinței: "Arde-te-ai lume-ntr-un ceas, / Că-s sătul de-al tău necaz. Câtă lume-i pentru mine, / Dă-i foc, Doamne, până mâne. Câtă lume-n partea mea, / Dă-i foc, Doamne, când îi vrea, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
presus chiar de întreg universul! Ce-ar fi pământul fără de omul care să-l vadă, să-l iubească, să-l măsoare, să-l înconjoare?... Ca și pământul, universul numai prin om a devenit o realitate interesantă. Altfel ar fi o zbuciumare sterilă de niște energii oarbe, altfel, adică fără sufletul omului. Toți sorii universului nu pot avea altă menire decât să încălzească trupul omului care adăpostește grăuntele divin al inteligenței. Omul e centrul universului, fiindcă numai în om materia a ajuns
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
subpământean să se odihnească. Se întinse pe patul de scânduri. Era prăpădit de osteneală și de nesomn, căci toată noaptea se zvârcolise, dar acum sufletul i se ușurase, parcă ar fi scăpat dintr-o cameră de tortură și parcă toate zbuciumările ar fi rămas acolo, în satul cu spânzurătoarea... De afară cobora o înfumurare de lumină, în care se conturau vag intrarea adăpostului, masa improvizată, cu hărți, compasuri, cărți și niște farfurii goale, apoi aparatul telefonic în perete, două scaune fără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
minciună, el nici n-a clipit din ochi, încît am fost silit să mă rușinez de lașitatea mea! Tăcu așteptând un răspuns sau o întrebare. Pe Bologa însă atitudinea și glasul căpitanului îl uluiră, trezindu-i deodată în suflet toate zbuciumările care crezuse că s-au stins fără urme. Ar fi vrut să protesteze și să isprăvească cu omul acesta care, urmărindu-i cu încredere, îl făcea părtașul unor gânduri primejdioase. Simțea însă cu groază că, în adâncul inimii, gândurile acestea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
durerilor... Mi-ești drag, Bologa, și dacă n-ai fi fost tu aici, n-aș fi avut atâta încredere în mine însumi... Dar vezi, chiar noi, care ne-am apropiat sufletele prin suferințe comune, și noi trebuie să ne împărtășim zbuciumările într-o limbă străină! Atunci cum să nu-i invidiem pe cei morți, Bologa? Locotenentul nu-l mai asculta. Liniștea lui Klapka însă îl neliniștea mai rău. Întrebă deodată cu un fir de nădejde în privire: ― Și crezi d-ta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de o furie neputincioasă, Klapka începu să se lovească cu pumnii în cap, bîiguind: ― E nebun!... A înnebunit! Ce să fac eu cu nebunul?... Doamne, Doamne, ce să fac? Apostol se apropie și zise mișcat: ― Poate că nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule căpitan... Sunt ingrat că nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio și îmbrățișează-mă! Căpitanul se uită un răstimp la el, potolit brusc și cu fața grăsună asudată de durere. Apoi îl sărută pe obraji, plângând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]