57 matches
-
omenească. 35 Tigrii mîniei chemară caii-învățăturii56 de la iesle, Îi dezlegară, le puseră de aur hamurile și de-argint și fildeș, În chipuri omenești distincte stătură-n jurul lui Urizen, prinț al Luminii, Și-ntreaga-Închipuire Omenească o împietriră-n stîncă și nisip. Zbucniră gemete de-a lungul pîrîului lui Tyburn 57, de-a lungul Rîului lui Oxford 40 Printre Templele Druide. Albion gemu peste pîrîul Tyburn: Albionul scoase geamătul de moarte. Munții-Atlantici tremurară. Fugi-n înalturi Luna cu un strigăt: Soarele, cu șiroiri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Preotului peste măsură de-mbuibat, și-ale subțirii-nșelăciuni vînjoase A negustorului, și-ale sfidării și nepăsării războinicului În trăsături prea-ntinse și în prea drepte oase și prea lungi. 250 Ei rănile-și arată: și acuză: îl prind pe-asupritor; zbucniră urlete Peste palatul cel de aur, cîntece și bucurie peste pustiuri; pruncul cel Rece Stă în văzduhul furibund; strígă: copiii celor șase mii de ani, Care muriră-n fragedă pruncie, înfuriați răcnesc: sodom măreț răcnește înfuriat Stînd în picioare gol
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ținuturile Mediteranei. Numai tîrziu, această visare trează l-a adus și în Marsilia (adică pe țărmul Mediteranei europene) de unde, apoi, a ajuns pe Coasta de Azur practicînd - de ce nu? - fotografia, meserie în care era un începător iscusit și, aici, să zbucnească la suprafață vocația de prozator. Deocamdată, în 1906, la 22 de ani, cu un vapor improvizat și, evident, fără pașaport și bani, a plecat spre Turcia și, de aici, în Egipt, Siria, Liban, trecînd prin cele mai extraordinare aventuri. Adică
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar cu neputință-i de ghicit ce frunte în clipa ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
un suspin din cerul gurii. Și o dispozițe rapidă îl inflamă - să se prelingă o singură dată cu tot trupul; pe stîncă. Sperînd că toate schijele și fărîmăturile or să rămînă-nfipte-n el precum broșele. Așa că, mai suspină o dată. Nervos și zbucnit din tot șoldul. Cu picioarele-n valuri: - Ce-am făcut... Asta-i chiar sămînța mea. O mare-ntreagă - scaldă sterilă zbucnită din capătul unei spițe. Ca și cum toț cei pe care i-am moștenit au ales a mă face mandatar pentru
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
stîncă. Sperînd că toate schijele și fărîmăturile or să rămînă-nfipte-n el precum broșele. Așa că, mai suspină o dată. Nervos și zbucnit din tot șoldul. Cu picioarele-n valuri: - Ce-am făcut... Asta-i chiar sămînța mea. O mare-ntreagă - scaldă sterilă zbucnită din capătul unei spițe. Ca și cum toț cei pe care i-am moștenit au ales a mă face mandatar pentru a depozita tot trecutul lor glorios, condensat sub formă de spermă. Viitorul - doar o recurență eficient bandajată a unor otrăvuri perpetuu
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
vorbind în toate limbile deodată! Și el pronunță înțelesul-cînt din care e făcută și-arătată materia,-n adînc îl ascultînd, și numai lui și-n el transfigurată. Cuvintele-n cuvîntul ce le ține și le dă sens puterea de-a zbucni, foc pulsator de galaxii, din sine! Cu prim și-ultim cuvîntul vieții vii, ca-n ziua-ntîi pe-arterele divine, schimb lumea,-l proferînd, din temelii! VII Cînd rugă-n mine ești, eu sînt cuvînt, cînd nesosit vii, - inimii pogor, cînd
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
ei ! Și-ndata ce a nopții umbră Va revarsă tăcerea-i sumbră, Când, ca vrăjit de un cuvânt, Vă adormi acest pământ ; Când vântul printre stânci va bate Stârnind și ierbile uscate, Și păsările ascunse-n ele, Ce-n vbor zbucni-vor ușurele ; Când pe sub vitele de vie, Din roua band cu lăcomie În noapte, flori vor înflori ; Când luna-ncet se va ivi De dupa munții ce par temple , Ca pe furiș să te contemple ; Atunci eu voi veni din hau
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
țăndări deasupra oceanului, ci lovește chiar ținta, ducând la capăt planul infam, fără ca vizuina ticăloșilor să fie spulberată. Filmul de pe micul ecran înfățișa anume această cea mai fioroasă variantă, scenele de teroare, e mare întindere și cu mii de figuranți, zbucnind prin fum și printre grămezi de moloz, țineau de realitate, monstrul care pusese totul la cale nu se prăbușea, urlând de pe schele și nici nu aluneca în recipientul bolborositor cu substanțe dizolvante, ci, în fatala dimineață de 11 septembrie 2001
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugubre de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
uitării până ce aripile i se mistuie într'un foc fără nume și'n urmă-i rămân rănile fumegânde dintre cuvânt și rostire Între cărți cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
grotescul chip; Mai jos, focar, vulcan încins, Deasupra, norii lava-și varsă; De care foc inima-mi arsă, În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător? De ce e-un crater tot întinsul Și numai eu, acelasi, insul, Zbucnind vulcanic, arzător? Scânteie, poate-ntâmplătoare, De-ajuns, a fost o nimicire Să-mi cotropești cu-mpătimire, Paraginea-mi clocotitoare...
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta pământul pas cu pas. Umbrele s-au despicat șiam văzut în șes creangă de creangă, fir cu fir. Ca la o sută de pași ședea ghemuit într-o crăcană un om și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet, îl ridica cu mâna. Totul se explica prin soliditatea nervilor. Pica însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu când se deschidea fereastra și zbucnea aerul rece și mirosul de zăpadă. Îndată lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost pradă unei concentrații morale intense ca să voiască să iasă cu Gavrilcea seara pe frig și să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pericolul de-a sacrifica plinătatea vieței prin unilateralitatea patosului și de-a-năduși astfel adevărul natural. Căci geniul lui Talma - daca e să judecăm după impresiunea cea mare ce-a esersat-o asupra unor naturi cu totul germane - geniul lui Talma a zbucnit asupra spiritului națiunei sale, căci a pus în patosul cel abstract și unilateral a caracterelor din vechea tragedie franceză o plinătate de espresiunea cea mai vie, care apoi le Toți cunoscatorii sânt uniți într-asta că în jocul lui Iffland
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vârtejului pasiunei fără frică ca el îl va duce într-adevăr peste marginele artei și l-ar arunca în brațele naturei, daca el în momentele cele mai zguduitoare, în puntele cardinale a destinului omenesc, în care sufletul amenință de-a zbucni din toate încheieturile sale, daca ne face să privim încă într-o adâncime plină de mister, din care se pot încă dizlănțui grozăvii nouă, atuncea reprezintatorul însuși e poet și ni semnalează un ecuilibru a tuturor puterilor omenești care ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cutare poveste povestită de careva din jurul meu - la noi, În Mana, bărbații fumează numai țăhărci di titiun, dar voi fi auzit eu de la cineva, ceva cu pip-pip, fiindcă din liulè nu poți face: liul-liul’: nu s-aude. Așadar, văd fumuri ’zbucnind. Apoi aud: ele sunt bubuiturile, cele care fac: bu’-bu’, tare de tot; unele sunt unele, altele altele, păpădii de fum alb - altele decât cele de sub sălcii; și simt geamurile zumzăind, zăngănind; și simt podeaua calidorului vuvuind, hurducat, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o hrubă a nopții. Costică și Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții a mânat de pe luciu aburii, mi-am căutat locul cel mai potrivit la gârlă, acolo unde apele Lintiții scapătă printre gard și curg spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar Și toată înflorirea reflexelor fluide. Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir Au
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
revistei „Via ța românească” între anii 1965‐1973. Este cunoscut și ca prozator, memorialist și tr aducător. ALMA MATER În sângele femeii ce ne‐a purtat în pântec S‐ a întrupat minunea grăuntelui de viață, și din a ei durere zbucni întâiul cântec și din a ei privire, întâia dimineață. Din jertfa ei trupească purtăm în noi o parte Cum poartă grâu, într‐însa, o mână de plămadă, și‐ o ducem fără știre, prin veacuri mai departe, Cum duce și caisul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]