57 matches
-
între pasul pe apă și căderile șarpelui în puțul necunoașterii fântâna cunoașterii are pânza freatică departe mai departe cu nouă inele de viață de trăiri de tăceri de urcușuri și coborâșuri spune-mi tată de câte ori cade un om înainte să zbucnească spre înalt și unde tâmplele și le izbește de lumina soarelui pentru a se trezi om când în el centrul zvâcnește tot mai aproape de adevăr când el, omul cade atingând esența Graalului gustând sângele propriei vieți înainte să prindă ultima
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
zidurile de cuvinte rostite sau inserate în pietrele odată foste de hotar între ură teamă și bucurie iubire creștere unghiulară apoi verticală a ființei cineva când nu mă născusem mă numea Corina altcineva a venit și mi-a văzut sufletul zbucnind din copca de viață a femeii cu inima de iasomie tocmai când septembrie lumina inimile oamenilor cu ziua Sfântei Maici a Domnului și a Maicii Sale între două zile am strigat lumii că vin m-am zbătut între acele ziduri
MIR DENS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379727_a_381056]
-
o singură dată, apoi lasă inima cuvântului într-un sunet. Conturul larmei noastre, ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor. Tăcută, forma revoltei noastre se destramă. Rodește neroditul dintr-o sămânță. Pasărea sensurilor zbucnește. Libertatea în a fi cunoaște și forma, și neforma, și tăcutul, și, mai ales, netăcutul nenăscutului, când născutul râde lui Dumnezeu cu ochii cerului, lăsat pământului pradă creșterii. - Încep tot mai mult să simt, Victore, cum mă risipesc prin mine
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
omenească. 35 Tigrii mîniei chemară caii-învățăturii56 de la iesle, Îi dezlegară, le puseră de aur hamurile și de-argint și fildeș, În chipuri omenești distincte stătură-n jurul lui Urizen, prinț al Luminii, Și-ntreaga-Închipuire Omenească o împietriră-n stîncă și nisip. Zbucniră gemete de-a lungul pîrîului lui Tyburn 57, de-a lungul Rîului lui Oxford 40 Printre Templele Druide. Albion gemu peste pîrîul Tyburn: Albionul scoase geamătul de moarte. Munții-Atlantici tremurară. Fugi-n înalturi Luna cu un strigăt: Soarele, cu șiroiri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Preotului peste măsură de-mbuibat, și-ale subțirii-nșelăciuni vînjoase A negustorului, și-ale sfidării și nepăsării războinicului În trăsături prea-ntinse și în prea drepte oase și prea lungi. 250 Ei rănile-și arată: și acuză: îl prind pe-asupritor; zbucniră urlete Peste palatul cel de aur, cîntece și bucurie peste pustiuri; pruncul cel Rece Stă în văzduhul furibund; strígă: copiii celor șase mii de ani, Care muriră-n fragedă pruncie, înfuriați răcnesc: sodom măreț răcnește înfuriat Stînd în picioare gol
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el însuși puterea de a cuceri întregul popor.4 Pentru identificarea acestor creștini, "li s-au căutat numele în pietre și vase" (Iorga), dar creștinismul, consideră el, nu trebuie privit" în afară de predicarea sacră a lui Iisus, ca o doctrină nouă, zbucnind deodată, gata făcută". Pe lângă pregătirea în biserica începătoare, este și o alta dincolo de ea și în jurul ei. Pe vremea lui Aurelian (270-275), orientarea spre monoteism cuprindea și lagărele militare, ce trebuie considerate ca unul din mijloacele principale pentru răspândirea religiei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pericolul de-a sacrifica plinătatea vieței prin unilateralitatea patosului și de-a-năduși astfel adevărul natural. Căci geniul lui Talma - daca e să judecăm după impresiunea cea mare ce-a esersat-o asupra unor naturi cu totul germane - geniul lui Talma a zbucnit asupra spiritului națiunei sale, căci a pus în patosul cel abstract și unilateral a caracterelor din vechea tragedie franceză o plinătate de espresiunea cea mai vie, care apoi le Toți cunoscatorii sânt uniți într-asta că în jocul lui Iffland
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vârtejului pasiunei fără frică ca el îl va duce într-adevăr peste marginele artei și l-ar arunca în brațele naturei, daca el în momentele cele mai zguduitoare, în puntele cardinale a destinului omenesc, în care sufletul amenință de-a zbucni din toate încheieturile sale, daca ne face să privim încă într-o adâncime plină de mister, din care se pot încă dizlănțui grozăvii nouă, atuncea reprezintatorul însuși e poet și ni semnalează un ecuilibru a tuturor puterilor omenești care ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cronici”, spre a face „să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletele tinerilor de azi”. Chezășia izbânzii era legătura cu poporul, în speță cu lumea țărănească: „Acolo e un suflet mare, care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata să zbucnească, asemenea izvorului care așteaptă în stâncă lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea și viitorul nostru”. Prin asemenea îndemnuri, directorii publicației, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, se străduiau să mențină și să revitalizeze orientarea tradițională a literaturii române
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o hrubă a nopții. Costică și Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții a mânat de pe luciu aburii, mi-am căutat locul cel mai potrivit la gârlă, acolo unde apele Lintiții scapătă printre gard și curg spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grotescul chip; Mai jos, focar, vulcan încins, Deasupra, norii lava-și varsă; De care foc inima-mi arsă, În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător? De ce e-un crater tot întinsul Și numai eu, acelasi, insul, Zbucnind vulcanic, arzător? Scânteie, poate-ntâmplătoare, De-ajuns, a fost o nimicire Să-mi cotropești cu-mpătimire, Paraginea-mi clocotitoare...
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
revistei „Via ța românească” între anii 1965‐1973. Este cunoscut și ca prozator, memorialist și tr aducător. ALMA MATER În sângele femeii ce ne‐a purtat în pântec S‐ a întrupat minunea grăuntelui de viață, și din a ei durere zbucni întâiul cântec și din a ei privire, întâia dimineață. Din jertfa ei trupească purtăm în noi o parte Cum poartă grâu, într‐însa, o mână de plămadă, și‐ o ducem fără știre, prin veacuri mai departe, Cum duce și caisul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Dar peste noapte‐o biruiește dorul - Din somnu‐i sare mama, și spre ungherul unde‐ i doarme‐ odorul Pășește‐n vârful degetelor numa ... Pe somnul lui cel lin Duioasă se ‐nclină; De‐al vieții sale chin Un zâmbet i‐anină. Zbucnește făr‐zăgaz Iubirea ei mută ‐ și plânsul lui obraz Plângând îl sărută. și mii de mângâieri Pe creștet i‐ adună ‐ De ziua cea de ieri Ce dulce-l răzbună! El simte cum s‐ apleacă peste dânsul O umbră bună ce
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cutare poveste povestită de careva din jurul meu - la noi, În Mana, bărbații fumează numai țăhărci di titiun, dar voi fi auzit eu de la cineva, ceva cu pip-pip, fiindcă din liulè nu poți face: liul-liul’: nu s-aude. Așadar, văd fumuri ’zbucnind. Apoi aud: ele sunt bubuiturile, cele care fac: bu’-bu’, tare de tot; unele sunt unele, altele altele, păpădii de fum alb - altele decât cele de sub sălcii; și simt geamurile zumzăind, zăngănind; și simt podeaua calidorului vuvuind, hurducat, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
alergau acum spre Lespezi, văzură de departe un cârd de ciori, poate câteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hârtie. Flămânde și obraznice, ciorile numai când sania era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta pământul pas cu pas. Umbrele s-au despicat șiam văzut în șes creangă de creangă, fir cu fir. Ca la o sută de pași ședea ghemuit într-o crăcană un om și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lama ascuțită deasupra capului, se plecă, dar de data asta nu mai scăpă. O fierbințeală u aprinse șira spinării. Șișul lui Bozoncea îi spintecase spatele de la ceafă până la noadă. Dacă nu s-ar fi lăsat pe vine, era mort. Sângele zbucni afară prin cămașa tăiată. Paraschiv mai avu timp 306 I să se dea într-o parte și să-l arunce pe staroste la pământ. În mână ținea încă suriul. Ura îl copleșea. Se repezi la cel căzut, dar nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet, îl ridica cu mâna. Totul se explica prin soliditatea nervilor. Pica însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu când se deschidea fereastra și zbucnea aerul rece și mirosul de zăpadă. Îndată lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost pradă unei concentrații morale intense ca să voiască să iasă cu Gavrilcea seara pe frig și să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Iese) SCENĂ 3 (Încăpere în palatul ducelui de Albany. Intra Goneril și Oswald) GONERIL: E adevărat că tata a dat în scutierul meu fiindcă i-a certat bufonul? OSWALD: Da, doamnă. GONERIL: Ziua și noaptea, mă jignește. -N orice ceas Zbucnește-n vreo trăznaie sau în alta, Ne scoate din răbdări. Nu mai îndur. Curtenii-i fac scandal, el cată ceartă Din orice fleac. Întors de la vînat, Nu-i voi vorbi. Spune-i că mi-este rău. De-l vei sluji
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de uriașul eșuat, la țărmul unei așezări marine, în povestirea lui Gabriel Gárcia -Márquez: "Nu-l încăpuse nici patul, nici rufăria spitalului. Nu intra în măsura oficială. Izmenele îi veneau doar pînă la genunchi. De acolo în jos picioarele îi zbucneau goale printre vergelele patului povîrnit, cu tălpile amenințînd spre tavan. Peste pieptul atletic cămașa plesnită se umfla zadarnic să i-l acopere. Iar brațele căzute în lături își atîrnau buturii cărnoși ieșiți din mînecile scurte pînă la coate și se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
unei închisori carnale și ispititoare precum trupul. „Să te ador în suflet - doar duhul să-ți aleg” este idealul la care încearcă să ajungă poetul. Iubirea materiei: „Cum te arăți, mă-ntunec și sufletul întreg/ Se face ochi, piept, brațe... zbucnite către tine” are consecințe devastatoare pentru integralitatea și puritatea sufletească: „Vremelnicia cască-n mine abisul/ Rostogolit pe dâre de flăcări, ca ntr-un iad.” Dragostea trupească extinsă la plăcere, sexualitate este vremelnică, își dovedește efemeritatea. Calea eternității este iubirea, dar cea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]