203 matches
-
înfundată, și el se gândi pe neașteptate nu mai încercase, dar se gândi că, dacă vrea, îi poate chema la el. Își subția și-și îngroșa vocea cum voia. Vocea lui era în schimbare și-nșela lighioanele, păsările de noapte, zburătăcind ca orbeții cu lovituri mari de aripi, imitând după voie toate hăuliturile și miorlăielile, din gât și din buze, îngroșându-și glasul, încât maică-sa îl ocăra și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite, când își înțepenea gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
plecat să se plimbe prin pădure, să cerceteze împrejurimile. Eu am rămas să privesc întunericul. Și tocmai când mi se părea că avea să sară ceva din tufe, ori Pantera, ori vreun copac umblător, au apărut în jurul meu patru licurici, zburătăcind și chicotind. Ce mai faci, Hoinarule? Bine, le-am răspuns nedumerit, apoi le-am recunoscut râsetele. Ghidușa, Portocala! am exclamat. Cum ați ajuns aici? Și de ce v-ați transformat în licurici?... Dar tu de ce ești Lup Albastru? m-au întrebat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
chicotind. Ce mai faci, Hoinarule? Bine, le-am răspuns nedumerit, apoi le-am recunoscut râsetele. Ghidușa, Portocala! am exclamat. Cum ați ajuns aici? Și de ce v-ați transformat în licurici?... Dar tu de ce ești Lup Albastru? m-au întrebat Hamsterii zburătăcind roată în fața mea. Eu am fost întotdeauna așa, le-am zis. Dar voi?... Și noi am fost întotdeauna așa, a râs Ghidușa. Doar că nu ți-am spus până acum, a adăugat Portocala mândră de secretul lor. Sau poate am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
vrea ea și el nu vede, nu aude. Să știi că am să-i fac felu’ și gata. Da’ ia spune tu, Dumitre, la vremea noastră rămânea cumva vreo puicuță necălcată? Ferita sfântului! ... Acum să te văd, Pâcule! Fetișcanele se zburătăcesc ca rândunelele în jurul tău și tu nimica nimicuța... Cam ai dreptate, Dumitre, pentru că nu știu cum să-ți spun, dar...de o bucată de vreme mi-o cam slăbit vederea și...nici nu le zăresc măcar, bată-le să le bată norocul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cheia de la garsonieră și-l conduse până la ușă. Apoi, alergă la fereastră să-l urmărească până la ultimul bloc din cvartal, când schimba sensul de mers. Observă că nu era pietricică să-i stea în cale pe care să n-o zburătăcească, de fiecare dată imaginându-și probabil că în fața sa are o minge. Acum își explica ea de ce nu ținea la el o pereche de ghete prea mult timp! Dar era mândră, avea băiat mare! Trebuia să-i reamintească și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ceea ce se credea, pînă și tramvaiul care l-a decapitat pe Berlioz, nu trecea pe-acolo! Fotografia lui Bulgakov, din ultimele lui zile, te Întrista...Dar un rînd mi se pare tare frumos, În relatarea diaristei : „dar dragostea, pe unde zburătăcește ea oare, pe unde?”. Fiindcă rîndul acesta nu este doar despre Margareta scriitorului rus, ci și despre urmașele ei de azi, fie ele din Moscova, ori Cluj... Cu un surplus de trimiteri livrești („Se poate urmări cum trece motivul diavolului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
generat de legile termodinamicii avu asupra lui Relu un efect devastator. Oarecum prin ricoșeu. Pierdu câteva secunde prețioase stând înțepenit în ușă. Asta nu din cauza corpolenței și nici în urma vreunui atac de lumbago. Înlemnise privind roiul de bancnote ce se zburătăceau în cadrul ferestrei, plutind apoi lin către bulevard, spre marea bucurie a trecătorilor. Câteva, urmând o mișcare turbionară de mult mai mică amploare și de sens contrar celei generale, mai planau nițeluș și prin cameră. Dar, spre marea lui disperare, erau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cotrobăiască prin chimir după lulea, dar până la urmă s-a lininiștit și a reluat vorba. Spuneam eu - de n-oi fi vorbind eu degeaba - că în toată zarea cât o puteam cuprinde cu ochii nu se mișca nimic decât omătul zburătăcit de vânt sub razele îngăduitoare ale soarelui...Am ieșit pe poartă și, luându-mi ca punct de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau, am coborât în gârla Șărpăriilor. Mi s-a părut că nu-i chiar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
glasul acestuia s-a frânt dintr-odată, ca și cum ai rupe un vreasc. S-a oprit pentru o clipă, să vadă ce s-a întâmplat de nu-l mai aude pe Hliboceanu. Dar ce să vadă pe întuneric și prin zăpada zburătăcită de viforniță? Și apoi vântul sufla ca o fiară! A rămas pe loc, să-l aștepte pe Hliboceanu, ca să se dumirească. Dintre trâmbele de omăt răscolit au apărut ca prin vis întâi boii și apoi sania, dar fără Hliboceanu... „S-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum s-ar spune, aproape m-am căcat pe mine. Pentru că frigiderul - destul de înalt - era plin cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
privi cu mare neliniște. Iguana Oberlus se apropie de intrarea În peșteră și Îl azvîrli pe nou-născut În aer, privindu-l cum se izbește, cu un zgomot sec, de suprafața unei mări cenușii, oțelite și liniștite, deasupra căreia Începeau să zburătăcească, odată cu lumina zorilor, fregate, pelicani, albatroși și pescăruși. - Voiam să-l văd. - Nu ți-ar fi plăcut. - Era copilul meu. - Și al meu. Ți-am atras atenția că o să fac asta și am făcut-o... Problemele lui s-au Încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oricum n-ar fi ajutat pe nimeni cu nimic. Dar nu era un motiv de îngrijorare, de suferință a conștiinței, regimul se păstra! Veneau unii, plecau alții, oamenii lui Averescu lăsau locul cald pentru cei ai lui Tătărăscu, ăștia erau zburătăciți de Argetoianu ori de Filipescu, ori de Brătianu, ori de Vaida, ori de oricare alții. Asta era un fel de roată a morii, care se tot învîrtea, dar apa mergea înainte, piatra macina, făina curgea și nimeni nu se gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucios al pardoselii. În spatele unei mese În cerc, un gardian moțăia cu capul atârnat ușor pe o parte și cu mâinile pe burtă, Încleștate pe o cărțulie de exerciții. Nu se vedea nimeni altcineva. Sub tavanul boltit, o rândunică singuratică zburătăcea străduindu-se zadarnic să găsească o scăpare. Margaret și-a continuat drumul până la ușa din fundul sălii și a ieșit În căldura de afară. Umbrită de clădirea nouă, se afla o alta, mai mică și veche, cu aerul unei case
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de fulgi de nea cădeau peste un Turn Eiffel mititel. În jur erau câteva siluete care se jucau prin zăpadă, copii probabil, iar când răsucea globul copiii rămâneau lipiți la locurile lor. Apoi, Întors În poziția dintâi, ningea iarăși, fulgii zburătăceau În jur până ce se așterneau la picioarele copiilor rămași nemișcați. Adam avea să petreacă ore de-a rândul privind lumea aceea miniaturală și Învârtind globul ba Într-o parte, ba Într-alta. Îl așeza pe pervaz și contempla razele refractate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
practică trimiteri bibliografice tipicarnice la subsolurile paginilor, adică la Note. în totul însă e în această literatură o mare capacitate de inventivitate insinuant polemică la actul percepției realității...reale: "Nu numai foile volante pot să zboare, - sau, mai degrabă, să zburătăcească aidoma frunzelor desprinse, toamna, de pe ramuri./ Cu toate că mai grea, chiar cartea zboară; dar nu în sensul că planează precum avionul de hârtie, cică putem zbura noi, cititorii, cu ea, - căreia-i suntem pasageri. Iar acest zbor e fie unul de
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
nostru invită în spațiul discursului său o populație celestă care se prezintă încărcată cu podoabe de preț. Precum sub un strat de vopsea aproximativă, distingem însă în spatele acestei ornamentații sclipitoare trăsăturile de fond ale poetului, anxios, inconformist, sarcastic, gata a zburătăci convențiile poeticești, așa cum de altminteri proceda Isus cu neguțătorii sacrilegi: „Iisus ia și astăzi un bici/ împletit din șapte șuvițe pocnind/ din el tot de șapte ori” (purificarea templului - II - ). Deocamdată „eretic” pe tărîmul poeziei, putea-va oare Remus Valeriu
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
de pe greabăn în timp ce ăia dărâmau secerătoarea și bazinul cu apă, apa din bazin țâșnind pe pământ și calul cabrându-se în jetul de apă, una din slujnicele de la bucătărie - Comuniștii care ocupau proprietățile și moșiile veniți de la șes unde potârnichile zburătăceau țipând și eu mi-o închipuiam pe mama în mijlocul lor ferindu-se de tata - Du-ți catrafusele la etaj mâine o servitoare pe care bunicul, fără să-i pese de noi, o apuca de încheietura mâinii - Vino-ncoa’ se încuia
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
ingorat nici Afinitățile (s)elective devenite, după un deceniu, efective și nici Dublul regim (diurn/nocturn) al presei, unde un pasaj oarecare se poate citi că o poezie virtuală a ironiei. Astfel, publicitatea e "că Simon Magul: nu zboară, ci zburătăcește, făcîndu-ne să rătăcim că fluturii, din floare-n floare, (sau, dacă vreți, din Bloom în Bloom!), - iar nopțile, în spot în spot." Și aici închei. Caleidoscop 10 sub "monoftalmu' Lunii", cu cele 7 "teme flu", cu tot.11 1 Iezuitul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
dispare în gura de metrou. Așteaptă pe peron și observă, cu uimire, că unul dintre porumbeii care ciugulesc tot timpul câte ceva pe treptele bisericii a pătruns în stație și stă agățat de o traversă de metal, sub bolta de beton. Zburătăcește disperat la apropierea metroului care sosește din sens opus și, lipsit de orice alternativă, dispare în gura întunecată, larg deschisă, a tunelului din față. Rose se înfioară și scormonește neputincioasă întunericul cu privirile, dar știe că pasărea nu se va
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
întâlniți pe la festivaluri de jazz), e disputată de iubiri trecute, prezente și viitoare, stabile ori pâlpâitoare, preponderent de genul feminin. Kiki, prima dragoste, vine din copilărie, din amintirea mereu proaspătă a acesteia; Alex va ocupa apoi inima largă a protagonistei, zburătăcindu-se cu ea de-a lungul întregului roman. Episodic, mai apar un ,trupete de cartier", Renato, certificând potențialul heterosexual al eroinei, fratele ei bun, Sandu, pe care surioara îl proiectează în vise incestuoase, și un Sergiu mai ,rafinat", homosexual, care
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
-ul, la sediu aceste instituții ar fi trebuit să se adune mii de oameni. Din păcate, Ticu Dumitrescu nu mai e personajul charismatic din anii '90, iar țărăniștii, care l-ar fi susținut, cel puțin din interes electoral, s-au zburătăcit în grupuri, grupări și non-combatanți după ieșirea din scenă a marilor bătrîni ai partidului. Oricum, singurul care ar putea să mai facă din CNSAS o institușie care să-și merite existența e Ticu Dumitrescu. Ceea ce, se pare. Corneliu Turianu ori
Cnsas - spălătorie și circ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10749_a_12074]
-
sare periodic la beregata manelelor. Le tîrnuiește de la înălțimea sa culturală și se uită ca la niște muște de hoit la vedetele genului. Guță, Adrian, fostul Copilul Minune, devenit Adi de Vito, Costel Salam și alți grei ai manelei sînt zburătăciți de reprezentanții culturii culte, de parcă ar fi purtători de gripă aviară. Cînd am auzit de Ziua Națională la ProTV imnul României manelizat, mai întîi mi-a sărit țandăra. Îl mai aud o dată, începe să mă amuze; îl aud a treia
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
a treia, a patra lectură hăul dintre mine și cuvinte. Și încerc să repar ceea ce poate nu voi fi avut dreptul vreodată să fac. Astăzi..., o benefică certitudine inversă Dacă nu m-aș pune la îndoială aș prinde ininteligibil aripi zburătăcind prin fraze goale și amețind între statui de ghips. Dacă nu m-aș pune la îndoială n-aș îndrăzni să te aleg drept cititor, nici îndurare să aștept dinspre glacialul prestigiu al cuvintelor. Cutez fiindcă pot să nu cred orbitor
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]