181 matches
-
în stare să-i prindă până azi nici măcar pe bătăușii ziariștilor Ino Ardelean și Szondi Zoltan. Probabil că teroriștii or să fie și ei trecuți în megaparohia lui Blănculescu, care cu siguranță le va veni de hac cu două-trei declarații zburlite. Cât privește sprijinul populației... O geantă abandonată în metrou fie va fi ciordită, fie ignorată - nu mă bag, nu m-amestec. Al-Qaida nici nu trebuie să se deranjeze prea mult, se găsesc urgent pe la noi inși care, pentru o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se știe... - Cine știe care-i soarta omulu’... mă ajunge din urmă un comentariu de Evanghelie. - Mișcă, vită! Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu noua ontologie? Cum e cu criza reprezentării? Hai, dragă Lenin... Face o reverență ipocrită: - Nu ne lăsa așa să suferim în neștiința noastră, deschide-ne ochii... Până și liceenii care se pupau prin tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale zburlite, în creștet avea o chelie rotundă și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că se uită dincolo de haine și de piele, înlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se gândise nici o clipă că ei ar putea fi la ore. Dar câteva secunde mai târziu Nina i-a deschis ușa. Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a și formulat-o, într-un jurnal "deghizat" ca și "amintirile" despre care vorbim) Mircea Zaciu. Pendula bate de patru. Înăuntru, în casă, "ceasul umblă, lovește"; în grădina mea, "vremea stă, vremuiește". Afară-i toamnă intens-arămie, ca părul lui Șichy. Zburlit, parcă, de grija că a întîrziat la studio: "Vai, ce tîrziu e! Pleeec!" Ce diferită de mine este, prin vîrsta ei! Am altă experiență, îi vorbesc despre o experiență pe care generația ei n-a trăit-o. Ea știe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mijlocul satului. De aceea intra în grădină numai însoțită de bunica, pe care îi plăcea s-o privească cum scormonea pământul cu o lopățică cu doi dinți laterali de fier și scotea rădăcinoasele cu fețele schimonosite, cu părul înfoiat și zburlit. Astăzi stătea la soare în micuța ei grădină din curte și bunica ei nu mai era cu ea, ca s-o apere de prezența acelor creaturi necunoscute, ieșite din pământ printre răsaduri. Urmărea de o vreme o apariție de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la noi, dom’ Regizor? încearcă să fie amabil, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ploaie rece, de toamnă tîrzie, s-a lăsat peste oraș, dînd impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și pe un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
el, Întorcând mereu capul Înapoi, să vadă dacă nu-l mai caută altcineva. Când l-a ajuns, a Întins mâna să-l prindă de braț... ― Să nu te atingi de mine, că... - l-a avertizat Petrică din spatele celor două mustăți zburlite - ridicând bastonul amenințător! În fața unei lovituri iminente, portarul, Înfricoșat, a ridicat mâna pentru a se apăra... În cele din urmă, s-a retras ca un câine pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ceasornicarului și a orologiului său, voi reveni asupra acestor întâmplări. I se spunea Ceasornicarul. Nici pe firma pusă deasupra ușii nu-i era scris numele: „CEASORNICĂRIE”, atât, iar jos, într-un colț, autorizația nr... Mărunțel, slab, cu părul rar și zburlit, Ceasornicarul părea cam de cincizeci de ani. Poate avea mai mulți. Sau chiar mai puțini... Ținuse femeie, dar aceasta plecase cândva, demult, în văzul oamenilor, c-un străin ce se abătuse prin târg cu treburi ori, poate, tocmai pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
faptul că asociați - chiar și în planul convenției literare - vârsta de 70 de ani (pe care ați aniversat-o în februarie) cu ideea de zbor frânt? Vă adresez întrebarea amintindu-mi că, într-un alt poem - Porumbeii din Chaillot - ,,zborurile zburlite, casnice, fără de zare" ale acestor păsări reverberau cu tristețea autoexilatului, nevoit să-și trăiască ,,soarta de cârtiță/ ce-și scobește în malul Senei tihna". - Mă veți crede sau nu, doamnă Ioana Revnic, dar nu știu ce înseamnă toate acestea! Este vorba de
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
o celebritate, un magnat, un lider politic. Mânca de-adevărat hot dogii, pentru că era gras, indecent de gras. Era îmbrăcat cu un pulover alb și un șort bleu și niște espadrile fanteziste de culoare bleumarin. Avea ochelari și o mustață zburlită („englezească", spuneau ziarele când îl descriau) iar părul lui era mai creț și mai deschis la culoare decât la televizor. Semăna cu Groucho Marx, dar se vedea bine că avea ceva de negru. „Un rus", mi-a spus cineva. „Un
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
de subtilitatea lui Anton Holban nu putea să fie decât un profesor iconoclast. și amintirile despre el se țin lanț de la portretul fizic în momentul intrării la ore ,fără catalog, cu mâinile depărtate de corp, cu degetele întinse, cu părul zburlit, neglijat, spunând obișnuitul Ťbonjourť, câte o glumă sau câte un spirit de bun gust", până la obiceiul lui de a neglija orele de gramatică în favoarea celor de literatură și de a oferi o notă maximă elevului care povestea cea mai frumoasă
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
ce noapte era! Și numai eu /mai rămăsesem, moale, bezmetic, nu știu unde. Și m-am târât pe lângă pereții goi și uzi. Frânt, rezemat de-o grindă, agonizam ca pe-o cruce. Călăii stihiali mai zdrobeau mădulare-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” / Am tresărit și ridicând mâna /am alungat
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
vânt aprig, Cade ploaia ce-i pre viscolită, Cum, și vremea o fi smintită..? Vine fulgul de ploaie tare Și cu putere se prăvale, Iar pe față de pică -înroșește Și în bălți ea clipocește.. Dar, de-i părul un pic zburlit, Iar trupul cam gârbovit, Sufletu-i vioi și ce cântă iară, Că ne-ndoios e.. a noua oară.. De nouă ori de-o mie zece, Sufletu-mi și el clipocește, Zburlit un pic și el,da neefemer Căci zâmbetul, îi e
GÂNDU-MI ZBURLIT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384961_a_386290]
-
electrocutați de soneria telefoanelor, striviți de pașii funcționarilor. Pauză de ceai tocmai se termină când pe biroul secretarei se aprinse un beculeț roșu și femeia îi făcu semn că poate intra. Of, Doamne! Directorul avea sprâncenele foarte groase, o mustață zburlită și părul tuns perie. Și o voce obișnuită să comande: - Șezi! Marcu ocupa un colț de scaun. - Așadar, rosti vocea, dumneata ești Marcu de la sectorul bărbați... - Da, mărturisi Marcu. Directorul verifica un dosar deschis, cu privirea mohorâtă. - Necăsătorit... Născut la
ATATA PAGUBA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384483_a_385812]
-
sau nu sunt? Unii completează și aici: "sigur, nu se compară că și atunci când ai fi cu soția, dar satisfaci o necesitate." Phuu! O parodie maximă despre cum s-ar comportă sexul în acest caz, ori pielea de-ar fi zburlita când un miros... ne mai miram de unde atâtea boli... Regretul la câte casnicii s-au distrus astfel nu poate fi acoperit cu nimic...Și, pentru că vorbeam și de pace, sexualitatea da, trăită anormal poate fi un factor decisiv de agresivitate
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]
-
localizat. Tom era unul dintre prietenii mei cei mai buni și-mi aducea aminte de un ursuleț de pluș imens, pufos și sexy - poate puțin prea îndesat, dacă e să fim mofturoși, dar extrem de iubăreț. în seara asta arăta la fel de zburlit ca întotdeauna. M-am hotărât să nu-l întreb cum merge cu poezia. Ca să nu mai zic de rezultatele cu ultima lui jucărie blondă, o fată pe nume Julia Seddon. Nu aveam chef să-i ascult gemetele interminabile de frustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul de ceață. Figura lui Calistrat îi apăru în gând. Îmbrăcat în hainele lui deschise la culoare și cu părul zburlit, bătrânul nu spunea nimic. Îl privea încruntat, întinzându-i toiagul de care n-ar fi trebuit să se despartă niciodată. Știa că nu-i decât o nălucire, moșul era mort și îngropat de mai bine de o săptămână. Chiar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era partizanul trăsăturilor clasice. — Ba da. Hai să-ți arăt. Burne a extras din sertarul biroului o colecție de fotografii de oameni celebri cu bărbi mari și zburlite: Tolstoi, Whitman, Carpenter și alții. — Nu-i așa că-s minunați? Amory s-a silit să emită câteva cuvinte politicoase de apreciere, dar a renunțat, râzând. — Burne, cred că-s mutrele cele mai pocite din câte-am văzut vreodată! Parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
E dificil de explicat ce vreau să zic, domnule, dar am avut impresia că se așteptau la asta. — După patru săptămâni? Ei, și tu, pur și simplu se resemnaseră. Asta-i tot. Becker se încruntă și își scărpină vârful capului zburlit: — Nu, zise el rar, a fost mai puternic de-atât, domnule. Ca și cum știau deja sigur. Îmi pare rău, domnule, nu explic foarte bine. Poate ar fi trebuit să nu menționez asta deloc. Poate că doar îmi imaginez. — Crezi în instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
imaginez istoria rătăcirilor, oricum o smulg din mine în chip de mătănii și cu infinită răbdare. Undeva un cîine latră acoperit de uitare, corbii croncăne în somn, numai spicele rămîn în urmă pînă trece iarna neștiutoare, albe-n creștet și zburlite, ținînd loc de mîngîiere în stilul lui Guardi deși mi-ar fi plăcut să fii tu acela! Și nimic nu-mi potolește dorul de tine oricîte argumente pioase aș îngrămădi în esența din urmă a lucrurilor, m-am convins de
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
face mofturi deloc, E mereu gata de joc! Păpădia Ceru-i gri, de-atâta ploaie, Ciorile sunt supărate Raiduri fac până departe Și de foame se plâng toate. Florile sunt ofilite, În rochițe maronii Frunzele își fac chilii Printre tufele zburlite. Numai păpădiile, Pe tăpșanul înverzit, Își scot capul aurit, Înflorind cu miile. Prietenii mei Bat cărarea spre bunica, Merg la Rica turturica, La cățelul Botoșel, Si la iedul Micșunel. Ce grăbite trec pe-aici Hărnicuțele furnici! Cocoțat, stă pe gentuța
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
01 ianuarie 2015. Aici, în Israel, toamna vine palid și, în scurt timp, își schimbă doar numele, chemându-se iarnă. Iar iernile cu care noi am fost deprinși, în România, sunt aproape inexistente. Acum e toamnă târzie, uneori ceva mai zburlită, adică plouă și e ceva-ceva mai rece... Așa că... dacă amintesc acum de „Salonul de toamnă” parizian, instalat la Tel Aviv, nu trebuie să mire pe nimeni... Era o sâmbătă ploioasă. Mai întâi cu soare. Un soare cu dinți! Era rece
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]