134 matches
-
Vorba că Niță al Popii a prins pe hoțul Ivan, spaima multora mai cu stare s-a împrăștiat cu iuțala gândului prin tot satul cu toate că era miezul nopții. -” Mă duc eu, Nea Niță.” Sări cu gura Ioniță al Păunii, un zdrahon de flăcău ce, de teamă că s-ar putea să i-o ia altul înainte, o și zbughise spre postul de jandarmi din centrul satului, fără să mai aștepte vre-o vorbă de încuviințare și fără să mai privească îndărăt
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1430982726.html [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
FIRICĂ: A început să alerge după mine dar s-a împiedicat într-un gard de cătină că altminteeri... COANA MARE: Patramă te făcea Mutulică, nu alta. Așa să știi. FIRICĂ: Daaa, aici am avut mare noroc că era ăsta un zdrahon cât toate zilele. Așa noroc mai rar. COANA MARE (schimbare totală de ton): ia mai zi mă' o dată. FIRICĂ: Mare noroc am avut. Studiu reciproc prelungit, de nimic bun prevestitor. COANA MARE (dezlănțuită): N-ai avut noroc nenorocitule, că te-
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_partea_ii.html [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
cunoștea din multele întâlniri prin curtea brigăzii. Pe vinificatorul Bordeianu îl cunoștea prin faptul că acesta a vrut să-l prindă pe Cezar, când acesta a vizitat grădina cu lucernă a vinificatorului. Pivnicerul șef al secției era nenea Toma, un zdrahon de bărbat care atingea aproape doi metri înălțime, dar avea și o burta cât un butoi pe care o purta cu demnitate. Nenea Toma îl chemase prin luna iulie să-i curețe de pojghița uscata de drojdie rămasă de la vin
TOAMNA VINIFICAŢIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ciclul_tunica_si_suman_toamna_vinifica_mihai_leonte_1357111147.html [Corola-blog/BlogPost/345705_a_347034]
-
Simona Tache Ați observat că, în ultima vreme, tot mai multe femei se minunează că au născut copii mai măricei, așa, și cu păr? Ei bine, explicația nu e că „mai nou, se nasc copilași zdrahoni și cu păr, nu chelioși și micuți, ca pe vremuri“, ci alta: ăia nu sunt copiii lor, rod al unei întâlniri excesiv de romantice cu partenerul de viață. Sunt pur și simplu niște bebeluși uitați de ginecolog în ele, la ultimul
Suntem femeile de serviciu ale Universului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18511_a_19836]
-
nimic, ca și când nici n-ar fi fost. Individul mormăi ceva ininteligibil, dar apoi confirmă că era de la Salvamont: "Mai e cineva jos?", zise. "Nu, spusei. Dar de ce s-au oprit scaunele?'' Nu-mi răspunse. Văzui în treacăt că era un zdrahon. N-avea schiuri și nici costum de munte, nici măcar bocanci (ce fel de salvamontist o fi și ăsta?), purta o canadiană gri cu guler alb de oaie, n-avea nimic pe cap și nici mănuși în enormele lui labe, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
repezii cu o lipsă de vlagă simulată, să-i aflu individului forța reală, și mă angajai într-o încăierare neconvinsă. El mă plesni îndesat și mă aruncă în celălalt colț al cabinei, în care mă prăbușii și de unde, gândind că zdrahonul, a cărui putere era de temut, trebuia înșelat, nu mă mai ridicai... El o ridică în schimb pe Suzy apucînd-o de guler și îi scrîșni: "Închină-te, ți-a sunat ceasul! Dumnezeu e de partea mea, am toate semnele...'" ("E
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o încăierare care n-ar fi durat mult, deoarece telefericul nu face decât cinci, șase minute până ajunge jos. Fără succes a fost obiecția mea bazată pe depoziția martorilor, că acuzatul nu era mai puternic decât victima, care era un zdrahon în stare să doboare șapte inși, cum a făcut-o odată... Da, dar atunci, mi s-a răspuns, dacă era așa de puternic, cum a reușit acuzatul să-l învingă, și nu într-un simplu schimb de lovituri, ci într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reușit acuzatul să-l învingă, și nu într-un simplu schimb de lovituri, ci într-o încleștare pe viață și pe moarte? Ce puteam să mai adaug? Că Petrini nu a folosit numai forța, care era mai mică decât a zdrahonului, ci și viclenia, în disperare, simțind că nu era de glumit, viața sa și a prietenei lui erau în primejdie? Cum să dovedești asta? Un proces în care m-am zbătut, cheltuind o energie considerabilă, să obțin amânări lungi, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ședințe nesfârșite; dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici încrâncenați, înghesuindu-se la stacanele de votcă; mulțimea protestatară alergând bezmetică și care, de la înălțimea de unde este filmată
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
frânghie aspră. Nu simțea, totuși, că s-ar afla În vreo primejdie. Acceptă și această neînțelegere, așteptând ca lucrurile să se lămurească. Unul dintre luptători smulse desaga atârnată la oblâncul șeii și scoase totul din ea. Sub privirile Încruntate ale zdrahonului cu brațul bangajat, se ivi uniforma de spahiu pe care Oană o luase de la Ragusa, În eventualitatea În care ar fi trebuit să treacă prin teritorii aflate sub controlul trupelor turcești. Unul dintre oameni se apropie de el și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cingătoare cele două pumnale cu inscripții În limba arabă, luate din palatul Frassetti. Dovezile erau zdrobitoare. Se aflau În fața unei iscoade turcești. La un semn al căpeteniei, Oană fu Înconjurat de luptători. În jurul lor se adunaseră și locuitori ai satului. Zdrahonul puse o Întrebare În limba sârbă. Oană nu Înțelese, dar făcu semn spre mica biserică de lemn care se afla În capătul micii așezări de creștini. - Cred că vrea un preot... spuse unul dintre luptători. - O să aibă și preot, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întrebare În limba sârbă. Oană nu Înțelese, dar făcu semn spre mica biserică de lemn care se afla În capătul micii așezări de creștini. - Cred că vrea un preot... spuse unul dintre luptători. - O să aibă și preot, nici o grijă... mârâi zdrahonul. Întâi să vedem ce caută aici și, mai ales, cine l-a trimis. Vedeți În ce limbă ne putem Înțelege. - Păi... se scărpină În ceafă luptătorul, pentru asta tot de preot avem nevoie... Că doar el știe limbi de-alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe malul Ibarului. - Dezlegați-mă! spuse Oană, mai hotărât, văzând că discuția se transformă În interogatoriu și că haiducii nu au nici cea mai mică intenție de a asculta răspunsurile lui. Preotul traduse. Haiducul care se Înclinase la sosire În fața zdrahonului cu mâna bandajată se enervă brusc, scoase un jungher și se repezi asupra prizonierului. Oană nu se clinti, deși lama Îi apăsa gâtul. Căpetenia porunci ceva, iar jungherul coborî de-a lungul pieptului, sfâșiind cămașa. Atunci se Întâmplă un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Încă tânără, cu părul lung și negru strâns Într-o coadă la spate, scoase un țipăt, se repezi la Oană și Îi luă În palmă medalionul cu semnul scutului și al spadei pe care Îl avea la gât. - Jovanka! strigă zdrahonul. Femeia nu reacționă, continuând să privească medalionul cu un aer neîncrezător. - Slujești acest semn? Îl Întrebă, deodată, pe Oană În limba greacă. - Da, răspunse Oană În aceeași limbă. - Poți dovedi? mai Întrebă femeia. - Nu e nevoie. Sunt cel care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Învins. Oan-san lăsă să cadă pe lângă umărul lui drept trupul unui războinic voinic, cu două capete mai Înalt decât el, o masă de mușchi care devenise faimos În ultimii zece ani. Ismail, fiul de pescar dintr-un sat de la Marea Egee, zdrahonul care ridicase un tun de fier În bătălia de la Trebizond și Îl aruncase În războinicii lui Uzun Hassan, fusese trimis În neființă din două lovituri de picior. Una Îi rupsese ambii genunchi, iar zgomotul oaselor sparte Îi Înfiorase pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
resemnat. Acum, nici un om demn de acest nume nu se mai aventurează pe acolo, nici măcar Înarmat. Dar nu numai rușinea ține gărzile la distanță. Fiindcă să nu crezi că e vorba Întotdeauna de efeminați. Nu, de multe ori sunt niște zdrahoni pe care ți i-ai putea Închipui numai bine la vâsla unei galere, sau Înjugând cu o singură mână o pereche de boi. Și Îți trebuie sânge În vine ca să te pui cu ei. Omul continua să vorbească, Înșiruind ocări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numărul! Cât de lipsiți de minte trebuie să fiți! În fine, l-au adus înapoi. I-am văzut poza în ziarul Times. Vrei s-o vezi? Nu, de fapt nu voiam, pentru că știam exact cum avea să arate: între doi zdrahoni de polițiști, încercând și el să-și tragă cât mai mult pălăria pe ochi, în ciuda faptului că era ținut de brațe, și să-și cruțe familia să îi vadă privirea în prim plan, sau fața lovită. Așa arătau toți. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în mijlocul străzii. Însă n-am auzit nici un zgomot de împușcătură, și m-am gândit că obiectivul lui era doar să mă troznească, să termine bătaia, să-mi rupă poate câteva oase și să mă bage în spital. I-o luasem zdrahonului doar cu câțiva pași înainte, dar am reușit să traversez Broadway înaintea lui. I-am văzut partea de sus a corpului în mijlocul străzii, între mașini; avea privirea ațintită pe mine; am inspirat cu groază materia scorojită din nasul meu plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el prin mulțime. Între timp m-am dus în față, la vatman, de unde puteam privi întreb vagonul și unde aveam la îndemână ranga pe care o țin vatmanii cu ei ca să verifice șinele prin gaura din podea. Eram sigur că zdrahonul mă urmărea într-unul din taxiurile din cârdul de mașini ce tresăreau și aruncau scânteieri de gaze de eșapament în această stradă mârșavă, anostă, fierbinte și brutală. Mă simțeam hărțuit de ura pe care o simțeam pentru ea, și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în următoarele zile, în care am rămas în apartament. Dormeam și ne trezeam, și nu prea discutam ce făcusem fiecare dintre noi. Valizele erau în jurul patului, dar n-am întrebat ce e cu ele. Era bine că nu ieșeam, pentru că zdrahonii mă căutau ca să mă dea de exemplu altora. Grammick mi-a spus asta, când am reușit să îi dau telefon. Alte femei pe care le cunoscusem - ei bine, nu dau vina pe ele că le-am iubit mai puțin decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în seamă. Și atunci, cu cumnată-sa (altă nebună, mi-am zis!), a încercat să rupă rândurile de soldați. Eu încremenisem. Mă uitam la ea cum lovea în dreapta și-n stânga, să-și facă loc înainte, dar soldatul acela, un zdrahon, nici nu băga de seamă. Cred că și muștele dacă l-ar fi izbit tot s-ar fi mișcat oleacă, da' așa... Mi-era milă și rușine pentru maică-mea. Am început să urlu din toate băierile inimii: da' dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
seamă. Cred că și muștele dacă l-ar fi izbit tot s-ar fi mișcat oleacă, da' așa... Mi-era milă și rușine pentru maică-mea. Am început să urlu din toate băierile inimii: da' dacă o omoară?! Abia atunci zdrahonul s-a uitat în jos, m-a văzut, a pus mâna pe ea, a întors-o uite-așa, ca pe o frunză înapoi, și m-a arătat cu degetul... pe mine. Mama tăcu pe dată, mă înșfăcă în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ani mai târziu în capitolul VI din Cartea a II-a intitulată Despre deprindere. O capodoperă... Plecat nu departe de casă pentru o plimbare în pădure călare pe un căluț, Montaigne se întorcea liniștit, când unul din argații săi, un zdrahon voinic apare galopând pe un cal nărăvaș și vine ca o furtună spre el - „un om mărunțel călare pe un căluț”, povestește Montaigne... - lăsându-l apoi total inconștient, cu sabia sărită cât colo, cu cingătoarea ruptă, cu fața plină de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dat seama dacă o cuno șteau sau nu, fata nu prea țipa, ci se zbătea (i-or fi pus ceva la gură) în orice caz era un act de agresiune. Aflat aproape, am strigat și m-am răstit la acești zdrahoni între 14-20 de ani; străzile pustii. I-au dat drumul fetei care s-a topit înspre piața veche, dar ... Mi-au făcut loc printre ei ... și apoi au început să strige după mine cu măscări și injurii. Știau foarte bine
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mărirea de salariu. „Or să ne dea un amărât de 5%, iar dumneata ai și dublat prețul la ciorbă. Păi, e corect?“ „Corect, necorect - i-o scurtează femeia -, fiecare mănâncă după buzunar.“ Vasile B. e smuls din scaun de trei zdrahoni și e dus direct la centrala telefonică. „Putin, Putin - șoptește sufocat de emoție un ins în civil, pe care nu-l cunoaște nimeni, dar căruia adjunctul cel mare îi spune mereu: «Să trăiești!» - grăbește-te, Vasile. Vrei să ne nenorocești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]