115 matches
-
îți arate ce să faci.” La biserică m-a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1462694093.html [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
blocului l-a mușcat. mamaaaaaaa,dă-i înjurături,fugi după ea,etc. seară,ne-am dus la o nuntă la 60 de km,omul s-a îmbătat și la întoarcere,în microbuz,din cauza alcoolului s-a dezechilibrat și și-a zdrelit genunchiul într-un fier de la scaun.soferul pusese o frână fină .tot concediul s-a văitat ce mușcat îi el de câine și nu ce vânătaie și julitura avea de la căzătura -cățeaua a sărit să-l muște deoarece a crezut
Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18975_a_20300]
-
caracteristici ale lumii bizantine din sec. X. Deasupra peretelui vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detașabil de la anul 1761. La aproximativ 280 m de biserică se află piatra și stânca haiducului corbean Zdrelea. Monahia Magdalina, ctitora restauratoare a lăcașului de la Corbii de Piatră ca așezământ monahal, era mătușa voievodului Neagoe Basarab. Această legătură de rudenie face ca să nu mai apară surprinzătoare închinarea monastirii, la câteva luni după redeschidere, domnitorului Neagoe. Mănăstirea a fost
Mănăstirea Corbii de Piatră () [Corola-website/Science/308556_a_309885]
-
se adecvau formelor și se adaptau spațiului, se confundă cu acesta, nu tind să iasă În afară și nici să fie ceva, și se țin În afara vieții. Figuri ca Aris - sau, mai bine zis, Zero? Îi era frig. Și Își zdrelise picioarele În șuruburile șinelor. — Când pleci? Îl Întrebă. Ea nu știa să privească Înapoi și se gândea doar cum ar putea face să Îndrepte lucrurile pentru ziua de mâine. — La Începutul lui iunie, răspunse Zero. Privi alarmat ungherele Întunecate din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
orbiți, rămâneau nemișcați pentru câteva clipe. Se încumetau totuși a umbla prin sală, ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu-se. Împiedicându-se, cădeau la podea și gemeau, simțind duritatea marmurei care le zdrelea coatele și genunchii. Juliți pe mâni și picioare, o luau de la capăt. Bâjbâiau, întinzând mâinile la întâmplare. Persistau în refuzul credinței că urmau o cale greșită. Am trăit o epocă a absurdului, în care politici de stat au marcat tragic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se trezea, se uita bănuitor împrejur și avea o foame de lup. Îi păstram două porții de mâncare. Milițienii știau pentru cine. Rănile și le făcea în fiarele paturilor pe care încerca să le rupă, strângându-le până i se zdrelea carnea. Când ni se părea că e mai lucid și mai receptiv, ședeam de vorbă. Doar un cuvânt care se asocia în mintea lui cu vânzarea de penicilină, îl făcea să intre în muțenie desăvârșită, uitându-se la noi bănuitor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nalți din praf dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Și dacă-nvii în cântecul de azi, e că mureai în lacrima de-aseară. Jnepii de Radu Gyr Suntem jnepii, mergem înainte la-nălțimi de foc deasupra stepii; ne zdrelim de cuie și de ținte și-ndârjiți, cu ghearele, cu țepii, ne-mbulzim pe lespedea fierbinte, mergem înainte, suntem jnepii. Strâmbi, chirciți, târâș pe brânci, pe coastă, trebuie să biruim genunea; Nu ne temem câte râpi ne-adastă, n-auzim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de cîteva clipe, n-am mai văzut decît forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de cîteva clipe, n-am mai văzut decît forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
schimbate cu tot cu pivoți și suspensii și toată instalația electrică și tapițeria și am dat peste o mulțime de piulițe Înțepenite și sudate cu rugină pe prezoanele și șuruburile lor, pe care a trebuit să le tăiem cu dalta și ciocanul zdrelindu-ne mâinile până la os prin toată mizeria aia de fiare năclăite de uleiuri și pământ pietrificat. Înaintând la pas cu demontatul, vedeam tot mai limpede cu ce avem de-a face. Orice meseriaș cu un strop de experiență ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
paznicilor mei, Încercând să mă descurc singur. Și iată ce mi s-a Întâmplat: mai Întâi, am constatat că pământul de sub picioare nu este chiar așa cum mi s-a spus, mai ales că, din neatenție, am căzut și mi-am zdrelit genunchii În țărâna aspră. Mi-am zis atunci: „Acesta este pământul, dar parcă este altfel de cum mi s-a vorbit. Este un alt fel de pământ, este pământul meu”. Mi-am format noțiunea mea de pământ, neuitând, desigur, de pământul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
benefic, nu aveți Întotdeauna nevoie vitală de el, deci, dacă v-a Înțepenit gîtul sau vă dor umerii, tratați aceste zone. Dacă aveți o cefalee sau ochii iritați, pe acestea trebuie să le tratați. Dacă ați căzut și v-ați zdrelit un genunchi sau v-ați prins un deget În ușă, pe acestea e nevoie să le vindecați. Tot ce trebuie să faceți este să aveți intenția ca Reiki să curgă, iar acest lucru se va Întîmpla. Dar, dacă rana este
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
și am luat un taxi, Halea plecînd pe jos. După nici două sute de metri, taxiul s-a ciocnit de un parapet, s-a răsturnat și a rămas așa. Șoferul n-avea nici o zgîrietură, iar eu aveam mîna ruptă și fața zdrelită de cioburi. Eh, coincidențe, spun cam ateist. Poate. La spital, însă, mi-au pus mîna în ghips prost și peste un timp au trebuit să mi-o rupă din nou. Este bine că s-a terminat cu bine, încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca să-l salute pe sihastru, spre nemulțumirea clericilor de la Curte, care, cu excepția părintelui Bernhard, Îl urau din răsputeri. Haina lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toți oamenii doresc seninul, dăruirea și zborul? Nu pot fi crezută când spun cum am muncit și cum am disperat. Nu pot fi crezută când spun că, nevrând să stau în hățișul prăpastiei, m-am agățat de rădăcini, mi-am zdrelit sufletul, dar am privit mereu în sus. Existența mea nu doare pe nimeni, nu bucură pe nimeni. „Sunt ca o insulă. O insulă sunt și singură sunt”. Joi 6 octombrie 1994 - Iași A trecut și vara. Au venit ploile. Se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost bătuți de nu se puteau ține pe picioare; au fost aduși acasă cu căruțele. Văduvele aveau și ele drept de vot, fiind cap de familie, dar erau și ele bătute, așa cum s-a întâmplat Ilenei lui Călin, Zoița lui Zdrelea și altele. O altă mărturie despre modul în care se făceau alegerile până la al doilea război mondial, lăsată în scrisă de Constantin M. Boca și Vasile M. Boca, ne spune următoarele: „în legătură cu alegerile, ne aducem aminte că prin 1913-1922 veneau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care îi liniștea agitația și mai ales înfrigurarea de care se simțise năpădită când ieșise de acasă. Nu mai știa cât e ceasul. Merele rotunde și roșii ale orelor ei veșnic ordonate se amestecaseră dintr-odată în panerul acelei zile, zdrelindu-se între ele și încălecându-se fără noimă. Nu avea ceasul la mână, îl uitase acasă în graba cu care se îmbrăcase. își roti privirile pe pereți, căutând un ceas. Nu zări nici unul. Se uită spre recepție, dându-și seama
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mult nevoia de aer, am luat o piatră și l-am izbit cu ea în mâna pe care o ținea lipită de un trunchi. A scos un strigăt gutural și m-a privit uluit în timp ce-și oblojea mâna zdrelită cu cealaltă mână; în schimb, în câteva momente, respirația i-a redevenit normală. - Deseori durerea trupului o alungă pe cea a sufletului. Iartă-mă! Atunci m-a îmbrățișat, izbucnind în lacrimi și repetându-mi necontenit: - Stiliano, n-am fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alb, merge să se roage la biserică. Iar în ziua aceea, bătrâna mamă a lui Corbea, care după arestarea fiului fugise până la marginea Moldovei, se întoarce să-și vadă copilul. Este bătrână, slabă, cu ochii înflăcărați; picioarele sângerânde i se zdreliseră în pietrele drumului. Îi aduce prizonierului patru ouă roșii și o bucată de pâine. Intră în oraș la primele raze ale zorilor, pe Podul Brașovului, și umblă mult pe străzi, ca prin pădure, până să găsească închisoarea. Ajunsă acolo, începe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pentru prima dată l-am văzut pe prinț, nu știu, enervat, jignit. ... - Dumneata nu poți înțelege mi-a spus; nu știi. - Ce nu știam? murmură doctorul. Am coborât, am mers tăcuți pe-ntunecata stradă Popov, împiedicându-ne la tot pasul, zdrelindu-ne picioarele până-n ușa bisericii. - Din acel moment a încetat, a decedat prietenia mea cu Balduin de Sm, spuse Vladimir, privind abajurul cu murdărie de muscă. Intimitatea, confesiunea au devenit cu neputință. N-am mai vorbit între patru ochi despre
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare, cu catarame și tot felul de brizbrizuri populare, modelul pe care-l urâse cel mai mult în viață. Cosciugul ieftin și prost lucrat era prea îngust și prea scund, suficient să "zdrelească nasul cadavrului într-un mod dezgustător". Tragicul existenței este deci mai mult o experiență a limitelor, a imposibilității transcenderii lor. Nu întâmplător am adus vorba de gnosticism; prilejul îl oferă tot autorul în povestirea filosofico-teologică Eternul triumf al binelui. Din
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
imbecile/ lăsau totul pe a doua zi/ hrăneau cu viața lor cohorte de bârfe/ nu știau dacă vor rezista/ dacă dragostea lui pentru ea/ avea s-o salveze/ s-o-ngrașe la loc/ s-o țină în viață...// ea-și zdrelea gingiile în lună/ ea-și spărgea dinții în ficatul lui/ ea ronțăia garful lui, sorbea măduva lui/ folosea ca vibrator o eprubetă plină cu sângele lui/ folosea ca suzetă un deget al lui" Ce anume are cartea antipatic Faptul că
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
Femina, Elisaveta. încântată de anatomia clientului ei, Elisaveta își face datoria cu pasiune și le cheamă la un moment dat, entuziasmată, și pe celelalte prostituate să vadă un falus cum n-au mai văzut. Apoi, când obiectul admirației ei se zdrelește și sângerează, ea îl pansează cu drag, făcându-i un capișon din tifon. Desuetudinea bordelului, comicul de situație, ca și frumusețea metafizică a peisajului (ninge la nesfârșit, îngropând faptele oamenilor sub troiene de puritate de proveniență celestă) conferă farmec întregului
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
turlele peste clopote dese de bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În gura fiului meu lingurița cu vin scălda, peste gingie, smalțul primului dinte. Atotușor Un nor cu ghimpi zdrelea apusul peste zare, în loc de vălătuci, țâșnea pe cer sârma ghimpată, parcă vedeam pe boltă curtea despicată a satelor din Bucovina, în hotare. Trecea prin porumbare, hăcuia știuleți și boabe, icoanele-n ștergar, la răsărit, a câta oare, Doamne, răstignit, a
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
ci se simte componentă a ei, își declară, bucuros, tangenta cu regnurile: "În talpă spinii-s încă cruzi,/ și-n palme răni mai am de aur,/ de cînd am fost copil de sturz,/ de cînd am fost copil de graur.// Zdreliți de pieile de nuc/ Genunchii-mi sîngeră și dor,/ De cînd eram copil de cuc,/ De cînd eram copil-cocor.// În plasma ierbilor mai fierb/ Boturi de mînji ce ma săruta,/ De cînd am fost copil de cerb,/ De cînd am
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]