200 matches
-
de om - nu ne venea să credem că e el. Și nu ne-a povestit aproape nimic despre cele ce i s-au Întâmplat și suferințele Îndurate - a vorbit Nicu. ― Nu voiam să vă tulbur sufletele, fiindcă și așa erau zdrențuite de trecerea războiului și instalarea rușilor la noi. Unde mai pui că și tu erai trecut prin război și prizonierat. Chiar dacă a fost altfel, da’ tot În mâna rușilor ai fost. Pe urmă... ― Ei! Și una-i să povestești În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu munții, nisipul, stâncile, pajiștile alpine, prăpăstiile, peșterile, mementouri ale vieții interioare, ale căutării neobosite. Pe acest fundal esențialmente poetic, cuplul arhetipal își parcurge drumul inițiatic (și sunt numeroase poemele ce conțin viziuni ale unor drumuri-pelerinaje făcute împreună): "pluteam -/ corabie zdrențuită pe mările ascezei// au fost consultați specialiști în răsărituri// respiră - i-au zis nopții/ și aceasta zi se făcu// respiră - i-au zis Anei/ și ea în cireș înflorit se prefăcu// respiră - mi-au zis/ și "eu" am devenit "noi
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
gleznă, s-a aplecat și-a prins ușa de la dulap cu amândouă mâinile și...- Stai, măi, ce te grăbesti așa, stai să mă pregătesc, că... Hruuuuști! Mi-a smuls buca! A smuls-o! Mi-a rupt carnea până la os, a zdrențuit-o, a sfâșiat o halcă întreagă de carne!". În realitatea era puțin roșu, așa cum fiecare femeie, inclusiv soția lui este atunci când merge la epilat. "Prin așa ceva trec femeile la fiecare epilare?! Păi dacă e așa... noi, bărbații, n-avem nicio
Cabral și-a lipit fesa de dulap. Cum a reușit Andreea să i-o dezlipească by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71771_a_73096]
-
Mai înainte, Liviu Călin 8, îmi vorbise de o „fizionomie” a volumului - adică de o sfârșenie. Ciudat, de cel puțin douăzeci de ori am făcut drumul spre București, special pentru asta, și de tot atâtea ori am plecat de-acolo zdrențuit sufletește. E un procedeu? Sunt destul de sărac pe lume ca să-mi permit o cheltuială umflată cu trenurile. Mi s-au exclus câteva schițe. Liviu Călin nu mi-a spus pentru ce. Tov[arășa] Donoiu îmi tot spune că singură n-
Întregiri la biografia lui Dimitrie Stelaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5432_a_6757]
-
Christian și tu Aurelian și tu Horst și dacă femeia lui Paul încă visează limba inorogului mîngîindu-i coapsele vii mai întîi tu Ioachim apoi vii tu Patrick apoi tu Boris și pînă vine Paul din tîrgul de cîini cu mîinile zdrențuite de mușcături pînă se spală de sînge vii tu Alvin și tu Eduard și tu Antonio și pînă Paul se desparte de Edgar cu care a întemeiat o biserică pentru frica lor vii tu Nicanor și tu Yukio și tu
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
cu intrigile lor de ani mari, cu măritișul pe repartiții, cu suspiciunea celor care văd în ghinionul lui semnul că ,s-a aranjat". Cîteva amintiri din copilărie, încă foarte actuale în stil, bine croite, cîtuși de puțin lălîi, dezlînate sînt zdrențuite și ele de episodul morții părinților, de plecarea mezinului la Constanța, la o rudă. Nici acolo, în vremea pescuitului după prînz, nu se putea Octavian întoarce. Un navetist. Un dezrădăcinat. Stau, drept proptele, capitolele în italice, introspecții de școală nouă
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: „flanela pe care apoi am adus-o/ fluturând ca un steag zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu”; e un Perceval de mai târziu, un „hagiu” căutând același Graal. Cum trebuie înțeles faptul că flanela: „a fost absorbită prin pori și s-a
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DORINȚĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului -IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, să-mi dai
DORINŢĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383956_a_385285]
-
cuvinte din Evanghelie: „Când spiritele rele părăsesc un om, rătăcesc un timp prin locuri aride, căutând un trup ca să se odihnească. Negăsind nimic, își spune: mai bine mă întorc la casa pe care am părăsit-o! Și după ce m-am zdrențuit de atâta hoinăreală, ca o cârpă veche, m-am întors la «casa mea»“. Dar Zaharel, „casa“, nu era deloc măturată și sclipind de curățenie. Pentru Zaharel sfârșitul devenise și mai rău decât începutul. Porumbița îl părăsise definitiv pentru un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
neștire nenumărați oameni, Abdulah ajunse la piața Giulești, acolo unde se afla locul care pentru el reprezenta ultima speranță: una din cele mai mari și mai cunoscute moschei din București. - Dumneata, arab? zâmbi un îngrijitor al locului, privindu-i costumul zdrențuit de Moș Crăciun, pentru că Abdulah nu mai avea în momentul acela alte haine curate. Glumești, continuă acesta. - Vă rog, domnule, credeți-mă pe cuvânt! urlă Abdulah într-o arabă perfectă. Peste numai cinci minute însă, Abdulah zbura cu șuturi puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Plănuia să-i aștepte pe români, să urmărească una din persoanele rămase singure și s-o forțeze să-i povestească despre cele auzite, în amănunt. Avea nevoie de date concrete pentru a fi sigur că era vorba de nevasta lui. Zdrențuit de îndoieli, simțea cum se naște în el o dorința oarbă și aprigă de răzbunare. Îi tremurau mâinile pe sticlă la fiecare altă înghițitură și pândea cu înverșunare, dintr-un loc mai retras, intrarea localului. Când i-a văzut apărând
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
a ascuns vulpea mănușa, așa cum are ea obiceiul să-și ascundă și prada?! întreb eu, aproape sigur pe victorie. Dezgropând zăpada în acel loc, iată că descoperim mult căutata mănușă a Corinei. Dar biata mănușă arăta jalnic: era mototolită și zdrențuită de nu mai aveai ce face cu ea. Probabil din joacă, vullpea a tot tras de ea până a ajuns o zdreanță! Ne întoarcem tăcuți către casă. Corinei îi dădură lacrimile în ochi din cauza mănușei pierdute. - Vezi, Corina, așa se
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
vârstă la alta, variază în intensitate Și se deplasează spre maturitate, dospind în imensitate. Vectorul ființial înaintează-apoi spre bătrânețea grea Iar nostalgiile amintirilor cumulate în ani împânzesc memoria. -IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, sâ-mi dai iubire
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
poezia Dacinei Dan, în contrasimbol. Ființă poetica se ridică în fața noastră că un turn de neliniște ( Sartre - „ Turn de liniște “ ), în sensul unei continue căutări prin sine însăși, un turn nedefinitivat, care se construiește mereu : „ m-am rătăcit prin mine / zdrențuindu-mi lumină / eram atât de atentă / să-mi strâng sufletele / într-o tăcere nouă virginala / cu un profil inexorabil / reverberat de umbra troianului fictiv “ ( Tu ), „ nu-mi pot sfărâmă lanțurile / mi-am pierdut cheia “ ( Lanțurile ), „ mă caut printre fulgi “ ( Fulg
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
izvor a toate. Tema iubirii „ un copac / în care-atârnă strâmb / două inimi albastre “, e din nou, doar aparent, o temă a iubirii, deoarece principiul opus nu prinde contur, nu e o realitate, ci o umbră lipsită de materialitate : „ mi-am zdrențuit gândul / în mărăcinișul sufletului tău / mi-am rupt curcubeul / în toamna privirii / mi-a-nghețat mâna-ntinsă / către macii iubirii / am răgușit căutându-ți duioșia “ ( Portret ). Tema iubirii, de fapt a neiubirii, se corelează cu tema iernii care semnifică încremenire : „ în mine
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
starea asta? Nu aștept răspunsul. -Oxigen, prinde-i o linie, îi recoltezi sânge, doua fiole de Furosemid. Îl însoțesc pe coridorul lung și întortocheat, ca un labirint. Ușile salonului de terapie intensivă se deschid scurt și se închid în urma noastră, zdrențuind tăcerea. Pe fereastră, noaptea mușca din luna cu colți de mistreț. E liniște pe strada din fața spitalului. Simt singurătatea ca pe o puncție pleurală chinuitoare, din care a ieșit un strop de întuneric. Ochii bătrânului cerșesc mila. Îi iau tensiunea
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT? de Ștefan Lucian MUREȘANU Fulgi mari se jucaseră în văzduh, bătând toată ziua în geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada locuinței mele zăcea nemișcată, acoperită de valtrapurile ude ale neputinței de a înțelege mesajul de liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
vă întrece nimeni în văicăreli! Dacă așa stă situația, eu mă simt foarte trist. Nu se poate schimba nimic în această țară! Ne merităm această soartă blestemată! Ce vă ofer eu? "O viață aspră, foamete, sete, nopți fără somn, haine zdrențuite de atâta purtat, picioare rănite de atâtea marșuri nesfârșite, nenumărate lipsuri..., dar la urmă va fi victoria în cea mai nobilă cauză care v-a solicitat vreodată". Am auzit o voce puternică din sală care a strigat: - Giuseppe Garibaldi! - Corect
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
scurtă și implicit eliptică, dând senzația că inițierea în magia poeziei e pe calea cea bună: “lună și soare/șnur neîntreruptibil/noi numai ceață” (“Viața”, pag. 278). Ana Tudoran plutește pe linia ușor ondulată a poeziei cu țintă nedefinită: “foile zdrențuite-n depresie/zac în arhiva mucegăită/legate cu sfoară/dorm sedate de singurătate/în dorul de oameni” Elisabeta Iosif este prezentă cu doar opt poezii, niciuna din ele nereușind să facă diferența. Iată, spre exemplu, un catren edificator: “Mi-e
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
În tarlaua dinspre Șasa Ară un tractor. Tata bate în câmp coasa Sub un strop de nor. Ziua se înalță plină Pe raze de Soare, Mâine o urmează alta, La fel, trecătoare. Păstrăm vie amintirea Primăverii care trece, Dar ne zdrențuim cu firea Și norocul ne petrece. Suntem iubitori de viață! O știu de la bietu' moșu. Prindem altă dimineață Dar mai auzim cocoșu'. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: SFÂRȘIT DE APRILIE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1305
SFÂRŞIT DE APRILIE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349522_a_350851]
-
la vioară în iatacul de la bloc Iscodea tânjind de după perdele jocuri cu câini maidanezi Cu mâna beteagă aranja câte-un ornament prăfuit aflat pe bufet de când era mititel și măicuța-l dezmierda când îi punea notele pe portativ O partitură zdrențuită de mâini vinețite pe jocul cu clape când reumatismul înșeală prin draperii stânjenite Exersa cântecele de leagăn după cum îl învățase măicuța Vedea copiii de la colțul de stradă casa de dincolo, cea cu cerdac urmând dricul fără podoabe cu cai Se
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
ba au fost câteva zile când a tremurat ca-n plină iarnă. Stratul de piatră colțuroasă, destul de gros, care se formase în câteva minute, când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele, viile și zdrențuind porumbul... de nu mai rămăsese nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
a plătit pentru neglijența noastră. Ce se va întâmpla cu noi? De fapt, mai putem spune că există un,,noi''? Cred că fiecare s-a retras în cochilia lui ... cu gândul și tăcerea care răsună în minte.'' Sufletele noastre sînt zdrențuite de jale. Carmen simțea căldura soarelui pe față.Cu ochii închiși, simțea printre pleoape o lumină difuză. Încerca să descifreze nuanțele luminii, dar era imposibil. Și pentru că ochii începură s-o doară, renunță. Soarele părea că s-a acoperit cu
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Haiku 2 Rapsodie-n alb - zarzării bunicului gătiți de nuntă Rhapsodie en blanc - leș abricotiers du grand-père parés de marriage *** Vreme de toamnă - norii peticesc cerul zdrențuit de vânt Temps d’automne - leș nuages rapiècent le ciel déchiré par le vent *** Gutui altoit - pe o creangă a crescut o lună plină Cognassier greffé - sur une branche a grandi une pleine lune *** Pagina albă - stresat poetu-n toamnă de
HAIKU 2 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350129_a_351458]