542 matches
-
primului leșin, așezat între genunchii părinților în sala de concert. ca într-un bot de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
în semnele propriului meu trup. Autoportret Dup-o lungă absență de-o clipă în care toată lumea a avut timp să-și strângă de gât visele și să-și frângă-o aripă, mă întorc la voi cu privirile însângerate, cu lacrimile zdrențuite și parfumate. Mi-am ascuns dorul în buzunare cu ochii închiși să uit aroma merelor ude și chipul caișilor sinuciși peste care-o să cadă mereu. sărutul nebun al trupului meu. Undeva Undeva, la mare adâncime în ochii mei e
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
cu celulă, s-o poți privi pe femeia aceea alungată cu pietre cândva, cu hainele rupte, privind ca printr-o plasă printre genele încâlcite, sărate, căutându-te. Sevrage d’amour Inima mea e o chitară cu arterele destrămate, Corzile ei zdrențuite vibrează din ce în ce mai departe. Pulsul îmi scade și viața mi se îneacă în cântec, Iar ritmul e rupt de tăcerea ce-așteaptă în taină-un descântec. Nu pleacă plecarea și nu vine venirea, Mă strânge prin sânge și mă doare iubirea
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pui usturoi pisat... lași să se închege și garnisești stratul de gelatină cu un rând de felii de ou răscopt. Mai pui zamă deasupra, tot cam de două degete, și o lași să prindă consistență. Peste stratul acesta pui carnea zdrențuită (fără oase) și o lași să se prindă. Când o servești, o scoți din formă, răsturnând-o pe o farfurie rotundă." - Gata? (întreabă Păstorel, n.n.) - Bineînțeles, zicem noi, abia mai putând să nu ne întindem mâna și să rupem o
Păstorel recomandă: piftie de cocoș bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10015_a_11340]
-
prost gust și e oricum jenant , fiind atît de discreditat încît îl evita, instinctiv, pînă și demagogii cei mai rudimentari, totuși atît de puțin selectivi în insațiabila lor voracitate. Mai subzista, ca un petic de vechi afiș electoral murdar și zdrențuit, doar prin cîte o denumire, ici-colo, biete relicve fără înțeles, conservate din comoditatea rutinei. Un moft intelectual, solidaritatea, un moft demodat, un moft de doi bani, acum, în epoca milioanelor... Pînă cu doar zece ani în urmă fusese însă un
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
marea familie a melancolicilor. Dar la acea familie de melancolici vii, care convertesc în literatura fizionomia de proscriși cu care trec prin viață, reușind să iși contemple chiar și năruirile cu plăcere de esteți: "și-n vreme ce-s izbit, zdrențuit, sfîrtecat/ pot zări liniștit/ cum moartea mea/ hrănește/ viața mea" (Moartea mea-viata mea). Sau care ajung la un ton extrem de uman tocmai grație contactului sensibil cu durerea pretutindeni observată: "căderile tale îmi arată/ perfecțiunea care ești în veci" (Privirea ta
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
Scrisul agonic). Această scriitură își cultivă imperfecțiunea (alt semn al sfidării), voindu-se călăuza sufletelor în lumea subterană, în imperiul lui Hades (adoptînd o funcție psihopompă): "Scrisul agonic nu realizează/ panorame, sinteze./ El preferă spațiul tensionat al/ ciornelor, al foițelor zdrențuite,/ al bucăților de ziar îndesate prin/ buzunare// Scrisul agonic nu descinde în piețe,/ nu conduce dansul carnavalurilor ci/ conduce pașii dansatorilor spre/ subteranele conclavurilor, spre crame/ și poduri amețitoare// he, he, definiția este sfîrșitul/ poemului agonic" (ibidem). Pitorească ni se
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
spumă de mare" (Intrarea în miracol). Byron, Shelley, Lermontov își aduc pînă la noi "tînguirea" prin mijlocirea învățăcelului lor contemporan. Un adaos de exactitate în expresia deznădejdii apare în următoarele stihuri problematizant metaforice, deși nu mai puțin viforoase: Cu inima zdrențuita vin la voi zeii mei ficși/ deși știu că în tînguire numai unul singur încape/ cu inima zdrențuita la voi vin cîntece amare/ hieroglife subțiri maltratate de spaimă/ și întreb: Liniștea voi afla-o?/ Furtunile-ntîrzie schizma întărită lacrimile./ Spune cuminecătura
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
intenția autoarei), ele banalizează în plus. Versurile sună artificial, nefiresc, iar pe post de tensiune descoperim un fel de dramatism adolescentin, în sensul rău (dacă există și unul bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o pasăre cu penajul zdrențuit/ de întrebări albe"... - Timp ascuns sub aripi de înger; "te odihneai lîngă berregata sîngerîndă a toamnei/ pasăre țintind o spînzurătoare/ vinovat cu față de înger" - Pasăre țintind o spînzurătoare). Singurele poeme reușite sînt cele în care Florica Madritsch Marin își descoperă
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
România. Adică exact lucrurile pe care gura mare a vadimilor de toate sexele și de toate profesiile nu le vor putea face nici de-acum într-o mie și unu de ani de contemplare smerită a buricului nostru tot mai zdrențuit. P.S. Aflu în ultimul moment că dl. Băsescu iar a făcut-o de... oaie: luând-o berbecește, el renunță la castrarea câinilor (procedeu negociat până și cu B.B.!) și trece direct la eutanasiere. Partea sordidă abia urmează: banii astfel economisiți
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
azi l-au jucat... umbreluțele Nopții furtunoase. Inestimabile comori dăruite Arhivei Naționale de Filme de către doamna Ioana Stericiu Georgescu, împreună cu alte prețioase relicve ce au aparținut cineastului. Dînd senzația că la atingere se vor descompune precum aripile unor efemeride, dantelele zdrențuite au totuși virtuți nebănuite. Căci nu degeaba umbrela de soare, acest banal accesoriu, este de fapt un simbol solar. Asemeni nimbului ce veghează personalitatea pe care, metaforic, o protejează, propulsînd-o... În stratosferă. Cum suna titlul unuia dintre multele proiecte ale
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SFÂRȘIT DE IARNĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului O dimineață zdrențuită, sau întreagă - ce mai contează? - făcându-și cuib întru clipa veșnic muribundă a istoriei condiției umane, în timp ce pe deasupra un stol de cocori fără aripi survolează ultimele respirații ale iernii. O amiază fără pretenții de lumină, bifată cu grabă în agenda
SFÂRŞIT DE IARNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382801_a_384130]
-
avea, când ne-a părăsit, 57 de ani. Doar 57! Primul volum caracteristic al lui Florin Mugur este Cartea regilor din 1970: populată de făpturi sumbre, grotești, de chipuri livide și guri căscate într-un urlet neîntrerupt, îngeri cu aripile zdrențuite, regi biblici călare pe iepuri șchiopi, câini uzi în ploaie, lupi îmblânziți și puhavi ca niște șobolani imenși. Lume de coșmar care te face să te gândești la Caprichos, la Bosch, la Munch. O veritabilă obsesie shakespeariană se purifică liric
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
crearea acestei zone sângerânde fără de care nu s-ar produce refacerea. Intervenția durează până în 30 de minute, iar vindecarea pacientei cere cam o lună. Medicii adaugă însă că trebuie știut faptul că există mai multe tipuri de himen (numite semilunar, zdrențuit, bilabiat, biperforat sau cribriform). Sunt forme în care orificiul este suficient de mare, de elastic, astfel încât tânăra respectivă poate avea un raport sexual fără să se producă sângerarea, dând impresia că a mai avut relații sexuale cu penetrare și le
Agenda2003-4-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280626_a_281955]
-
Don Quijote a întins lancea în față, și-a înfipt pintenii în coastele Rocinantei și s-a repezit la uriaș. Cu unul dintre cei patru pumni ai lui, uriașul a parat fără probleme lancea lui Don Quijote. Ha, ha, ha, biet cavaler zdrențuit, a râs el, chiar crezi că mă poți învinge? Atunci Don Quijote și-a scos paloșul din teacă și iar a atacat. Dar la fel de ușor, cu al doilea pumn, uriașul i-a smuls paloșul din mână și a azvârlit cât colo
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
Eminescu și „Doina lui Lucaciu”, dar și de chemarea „La arme” (de Șt. O. Iosif), poezie pe care o redăm aici: „Veniți, viteji, apărători ai țării! / Veniți, că sfânta zi a răsărit: / E ziua mare a reînălțării // Drapelului de gloanțe zdrențuit. / Veniți din toate unghiurile țării, / Să cucerim ce-avem de cucerit! // La arme, cei de-un sânge și de-o lege! / La arme, pentru neam și pentru rege! / Când Patria ne cheamă sub drapel, / Datori sunt toți copiii ei s-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
03 mai 2017 Toate Articolele Autorului IMAGINI GROTEȘTI E iarăși dimineață... mamă viață! Doamne,ploaia nopții a trecut demult... Prin haine ponosite ...suflet și cuvânt Privesc păsări fără aripi ,zboară! Ceru-i diform nu-i pentru-ntâia oară... Și-acoperișul zdrențuit a zilei mă omoară Dar ce știi tu mamă viață, n-o să-nțelegi? Că sufletu-mi zdrențuit și-i zălog ramas Pe-aici pe pământ cu lut roșu frământat Crengile-s scheletice și-au mâini ridicate Pe vitralii-s desenate
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
rude, vecini...ministri, presedinți... Buldo-excavatorul încă mușcă din dormitor, într-o poziție care nu încetează, ca să intre, parcă, in memoria a cât mai multor oameni, cu cearceaful și cuvertura între „dinți”. Nimic nu s-a schimbat, toate stau amestecate și zdrențuite. Le mai lipsește o ploaie care să încerce să le unească cu o lipitură temporară și murdară. - El unde o fi!? - Văd în fața adăpostului pentru animale un scaun, pe scaun o geantă mică, iar pe geantă o hârtie! - Crezi că
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
bântuind-mi sângele până la prăbușire și cuvintele amestecându-se cu bucăți de carne crudă, cu gingii sfârtecate, cu munți de speranțe plecând. Tu trebuie să-nțelegi tulburarea, căutarea, viața năucă, stigmatul de întâmplare ce sunt, în care doare și acum, zdrențuită, doar batista mea, cu o coajă de ou înăuntru... Referință Bibliografică: DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
un frumos Calvar realist de Nikolai Nikolaevici Gay (1851-1894). Și, nu știu dacă asta mai e religios, Cain de Fernand Cormon, un om primitiv, cu topor de piatră la cingătoare, pleacă în surghiun, urmat de fii și slugi în blănuri zdrențuite, cărând pe tărgi femei despuiate și deprimate și copii de țâță. Cain e slăbănog și îmbătrânit; javre răpciugoase aleargă fidele după procesiunea izgoniților. Poate cea mai interesantă descoperire a fost însă Charles Lameire (1832-1910), pe nedrept uitat, cu o pictură
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
poemele Demonii orașelor, Zeul orașului sau Umbra Vitae. Alteori poetul are limpede viziunea locuirii într-un intermundiu și într-un timp decăzut, din care nu mai e posibilă salvarea: "Ancora grea înnămolită între arcurile dormezei / și lanțul încordat printre cearșafurile zdrențuite / se pierde prin spărtura din tavan, / prin gaura din acoperiș, undeva sus unde trage / cabestanul divin. /.../ Cînd norii se strîng / zăngănind ca niște cutii de tablă / într-o memorie plină de pietre și oase, / nu mai e mîntuire". (Zeul trece
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
cu inscripția: "Mă, te-am părăsit, fin'că bei ca un porc și mi-ai degradat prestigiul de nu mi-l mai repar până-i hăul..." Adevărul era că prestigiul bunicii arăta în imaginația mea și a Claudiței ceva mai zdrențuit decât fusta ei cu croiala în cloș, țesătura căreia - roasă de vreme și de molii - făcându-l pe vecinul de la apartamentul 37 s-o întrebe fără nici o jenă: - Doamna Parmi, dacă nu ți-i cu supărare, dumeatale nu porți budigăi
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
de raze pe el. Se lipi din nou de pământ. Simți prin pantaloni și cămașă răcoarea înviorătoare și bună. Mai mulți inși îl îmbrânceau din spate și-l duceau spre vagon pe Ghiță Todireanu. În jurul gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]