141 matches
-
În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri, apoi carul o coti spre râul Arno, până la rampa care ducea spre Ponte alle Grazie. Aici, fură opriți de garda cartierului, care supraveghea tranzitul. Bargello, după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spirale în aerul rece străbătut de mii de săgeți de zăpadă prin care parcă nimic nu pătrundea. Dacă vom muri, mă gândeam, vom dispărea cu toții ca în albul unui ochi de nea. Când, în sfârșit, avionul a decolat cu o zdruncinătură care ne-a trezit pe toți din toropeală, a trebuit să mai așteptăm două ore trenul înzăpezit spre Lucerna. Până la urmă am ajuns cu un taxi până la hotelul Wilden Mann, la care trăgeam de fiecare dată când veneam la Lucerna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
așteptând să audă din nou torsul motorului. Viteza mașinii scăzu brusc în momentul în care discul de ambreiaj se cuplă, după care camionul prinse să tremure când motorul începu să fie învârtit de roțile aflate în mișcare. Apoi, cu o zdruncinătură puternică, vehi culul se opri. Nu se poate! exclamă Costi lovind ușor cu palma în volan. Ce ai dragă, de nu pornești? Scoase din nou din viteză și răsuci cheia în contact. Ascultă mieunatul îndelung al demarorului care se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răbdare cu roboții. Până când, într-o zi... Episodul 33 Atacul Era într-o vineri. Ca de-obicei, nava interplanetară „Bourul” înainta silențios prin spațiu, când deodată o lumină puternică lovi hubloul din față, orbindu-i pe cei dinăuntru, și-o zdruncinătură de câteva megatone îi aruncă de-a valma unii peste alții. — Suntem atacați! mai apucă să strige Dromiket 4, trăgând frâna de mână. În aceeași clipă, o voce puternică, prin megaflex, îi somă: — Nu mișcă nimeni! Hublourile sus! Ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un cot în burtă prin întoarcere după cum stăteam în spatele tău, apoi că și când nu era suficient te lași cu putere pe spate, mă dărâmi și pe mine cu putere și astfel cădem amândoi, tu peste mine..ori la așa zdruncinătura, basca că ai tras și mai multe crengi în cădere, cade în urmă ta și o groaza de zăpadă, dar îmi cade numai pe față..Hmm, te prăpădeai de râs și tacticos ușor dădeai parcă zăpadă, dar ușor ca să nu
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
iar și după un timp iar mi-am deschis ochii..tu chiar și la ochii închiși aveai un surâs și mă încântai total.. Un sărut la fel de copleșitor că și primul, unul cu mii de fiori, cu multă energie, gingășie, căldura, zdruncinătura sufletească..eram încă pe pământ..? Când mi-ai dat drumul a trebuit să mă așez..să duc momentul mai departe să-l simt aevea, să-l duc mai departe..știu că sunt vinovat, de-i atâta fericire.. Vâslind înapoi am
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
sindromul intelectualului atins de acedie: furia frustratului, apoi ataraxia învinsului și apoi senzația caracteristică de înstrăinare lucie, dată de neputința de a-și găsi locul și de a pricepe ce Dumnezeu caută acolo. Perplexitatea aceasta îi provoacă reacții de copil răsfățat: zdruncinăturile camionului îl irită, lipsa cafelei matinale îl debusolează, sforăitul colegilor de chilie îi provoacă traume cazone, mîncarea pe sponci îl descumpănește, iar neplăcerile date de telefonul mobil îl revoltă. Pe scurt, lumea athonită îl chinuie prin disconfort, asprimea condițiilor trezindu
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
auzise el acolo la carate că trebuie în astfel de situații să-ți aperi organele vitale, luase deci capul între mâini și-l încleștase, simțea doar la ceafă, când cădea din scară-n scară, câte-o lovitură, un fel de zdruncinătură, aiuritură- atât avusese timp să gândească- la maică-sa și la bunică-său care-i spusese să-și vadă de treaba lui că... Se gândea la maică-sa cum îl va jeli ea, ducându-l la cimitir, singurul băiat, sprijinul
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști peste gardul de piatră și direct pe lemnul din spatele căruței care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști peste gardul de piatră și direct pe lemnul din spatele căruței care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
univers biologic unic, dar ce paradoxal. Pentru mine, ei sunt și aici în cimitir și merită mult mai mult decât o lumânare și o floare odată pe an din partea mea ... Simt pista de sub avion, simt cum accelerează și totul devine zdruncinături și trepidații datorita vitezei până când ne desprindem de pistă, aud doar motoarele avionului ce zboară spre orizonturile cele înalte de unde văd România. Rămâi cu bine și să ne revedem cu bine.
ROMÂNIA TANDREŢEA MEA de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354853_a_356182]
-
peste-o mină. Locu' era împânzit de minele puse de franțuji ... - Auzi, omule! ... Franțuji ... Ce mică-i lumea la război! se miră crâșmarul Și tocmai când le-ajunseseră șipurile cu rachiul de drojdie pe la jumătate, se stârni în crâșmă o zdruncinătură, de parcă ucigă-l toaca s-apucase să zgâlție înadins pacea atât de râvnită a bărbaților întorși din război. Măsura de rachiu a lui Țugulea se rostogoli pe masa de scândură, cioplită din secure. Flăcăul o prinse repede, înainte de-a
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului în mine ca o cruce de viață ești tu și dacă nu ai fi ceva tot ar rămâne ca un pastel al pâinii muiată în sarea curățării de lesturile dorințelor uneori împărtășite alteori zdruncinături pe șira spinării crengi de stejar bătute în cuiele așteptărilor transformate demult în praguri de uși în rame de tablouri deși stejarul este prea dur pentru gingășia culorilor poate este o poartă către inima creatorului poate urmă a pașilor fricilor
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357726_a_359055]
-
luptă. Am vrut să ies și eu să văd cum se trage și dacă se va nimeri ținta. Momentul tragerii cu tunul a fost tocmai atunci când mă aflam pe scară și mă pregăteam să urc pe punte. Zgomotul exploziei și zdruncinătura, m-au aruncat pe scară în jos, ca pe un fulg. Nu am mai auzit, cu ambele urechi, timp de o săptămână, decît un țiuit continuu. Hazul cel mare a fost că tunarii noștri nu au reușit să lovească ținta
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
tic nervos - nu se închide total niciodată. Ceea ce, pot spune unii, e un lucru benefic - mai respiră gândurile oamenilor. Poți să ieși mai repede pe hol, să vezi lucrurile și din altă perspectivă. Să cântărești investițiile țării în infrastructură, după zdruncinăturile trenului, să vezi avansul în educație și tehnologie după numărul localităților fără lumină. Dacă te uiți la România din viteză, parcă stă, deși e tot timpul pregătită să sară. Din școală, de când suntem învățați să ne respectăm strămoșii, care mai
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
elegantă, distinsă, se așază pe locul din față și îi spune soțului meu: - Până în America să ne duceți! Și ca un făcut, drumul nu se mai termină, ba, pe deasupra, se mai și curbează și înalță. Fiecare nouă serpentină, fiecare nouă zdruncinătură mai taie câte ceva din elanul nostru matinal. Am ajuns în cele din urmă cam șifonate la destinație. Școala era „un vechi castel”, „pe o stâncă neagră”, deasupra unei localități părăginite, cu mine închise pe dedesubt. Lecțiile la care asistam aveau
RÂSU -PLÂNSU de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342019_a_343348]
-
poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști peste gardul de piatră și direct pe lemnul din spatele căruței care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
citi decât o singură pagină.“ Sfântul Augustin CÂT MAI VALOREAZĂ O CARTE? În urmă cu câteva zile, în timp ce mă întorceam grăbită spre casă de la servici, am observat pe trotuarul din apropierea locuinței mele o carte. Zăcea aruncată pe beton. Probabil, de la zdruncinătură, coperta cărții s-a deschis lăsând să se vadă foaia de titlu. Era un volum al scriitorului Duiliu Zamfirescu „Viața la țară / Tănase Scatiu“, publicat la Editura Minerva în 1983. M-am oprit o clipă și am privit cartea. Nu
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
semne de teamă. Resemnare, da, dar frică sau panică, nu. Ne spun că ne putem aștepta la replici, si achiar la alte cutremure majore, timp de încă o lună sau mai mult. Și ne confruntăm mereu cu zguduieli, huruituri, vibrații, zdruncinături. Sunt binecuvântata pentru că trăiesc într-o parte a Sendai-ului mai ridicată, mai solidă decât alte zone. Deci, deocamdată zona asta este mai bine situată decât altele. Asta noapte, soțul prietenei mele a venit de la țară, aducând apă și mâncare. Binecuvântata
MESAJ DIN JAPONIA de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341694_a_343023]
-
căruța pe poartă, iar mama a închis-o la loc, intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști peste gardul de piatră și direct pe lemnul din spatele căruței care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face, dacă doream să văd orașul. Din când în când, din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
căruța pe poartă, iar mama a închis-o la loc, intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști peste gardul de piatră și direct pe lemnul din spatele căruței care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face, dacă doream să văd orașul. Din când în când, din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
era că, gonind la vale, căruța făcea atâta tărăboi și se zgâlțâia atât de tare, că nu era chip să deschizi gura să spui o vorbă, căci puteai să-ți muști limba, ori să-ți spargi dinții din gură din cauza zdruncinăturilor. Ajunși la Rotunda unde nea Macovei avea treabă, după ce coborârăm amândoi din căruță și după ce omul își legă calul de un gard punându-i la gât o desagă cu fân, i-am întins mâna urându-i la despărțire tot ce-
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
albastre, după ce am terminat de făcut măsurătorile și după ce m-am chinuit zadarnic să-mi explic în vreun fel de ce vedeam fenomenul acela, tocmai mă pregăteam să pun husele pe telescoape când, chiar în acel moment, un zgomot asurzitor, o zdruncinătură înfiorătoare a făcut să se cutremure mansarda Observatorului. Am auzit geamurile făcându-se țăndări, lunetele și instrumentele răsturnându-se, mesele și obiectele împrăștiindu-se, iar eu am fost doborât la podea. După ce mi-am revenit din acel șoc cumplit, întâi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii de alții, se aplecau într-o parte sau
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
stătea într-un colț al troșcoletei și rezemat de peretele de tablă își ținea ochii închiși, încercând să doarmă. La picioare avea un geamantan din piele.Se vede că era obosit, nu glumă, dacă putea el să doarmă, cu toate zdruncinăturile tractorului și cu toată vorbăraia dinăuntru. Dintre cele două femei, un era cam de vârsta bărbaților, așa la vreo cincizeci de ani, dar era încă subțire la trup și avea fața netedă, ca toate femeile trăite la umbra brazilor, ce
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]