236 matches
-
am prezentat pentru contravizită, domnule profesor - a reușit să mascheze Gruia surpriza. Deși nu-l cunoștea pe individ, și-a dat seama că este securist, după felul cum ședea În fotoliu. Răsturnat Într-o rână, picior peste picior și căutătură zeflemitoare... După o scurtă privire cercetătoare către Gruia, a Întrebat: ― El cine este? ― Asistentul meu, doctor Gruia Toaibă. Trebuie să facem contravizita bolnavilor - a răspuns profesorul. ― Și cât durează? ― Depinde ce probleme de sănătate au apărut la pacienții operați și cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la mama sa. De bună seamă, există lucruri cu care nu se poate glumi, iar religia cu siguranță că este unul dintre ele. Însă Șerban își permitea ușor și fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
țesută, cum scrie la Scripturi, din faptele lor, trecute prin îndreptarul colectiv al satului. O instanță care a apucat vremuri mai bune și se arată, nu se știe de când, destul de dezorientată între bine și rău. Ceea ce o face blândă și zeflemitoare, grijindu-i fiecăruia un loc în limanul Liliecilor. Iar care moare prea repede, ca morăreasa trasă pe roata morii, nu se dezmeticește și mai vine „să cerceteze cazul". Dacă nu ar fi cuvintele, exorcizând cu vervă orice fel de patimă
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
într-adevăr bogat, fericit și a te bucura de o viață lungă. Perspectiva narativă și ideologică impusă de preambulul nuvelei o contrazice flagrant pe cea indusă de jocul intertextual, fiind confirmată și de opțiunile formale ale scriitorului, inclusiv de șugubățul, zeflemitorul proverb final.4 Nu este vorba atît de ambiguitate, cum a părut uneori, ci, aici, ca în cazul a numeroase alte nuvele, de asumarea conștientă a unei multitudini de unghiuri, pentru a da viață unor povestiri ce mimează complexitatea vieții
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
Ťam ascultat albumul și nu e cum scrie acoloť, convinse: Ťam ascultat albumul și e exact cum scrie acoloť, morocănoase: Ťcîtă impertinență!ť, dependente: Ťsînt cel mai mare fanť, muștruluitoare: Ťde cînd își permite el astať, darnice: Ťtone de respectť, zeflemitoare: Ťai, nu zău? ť, pînă la cele glorioase de tipul Ťa salvat lumeať sau cutremurătoare - Ťar trebui împușcatť." Piraterii și declarații de dragoste Cum ne-a obișnuit, revista Tribuna ne oferă în numărul 74 destule articole numai bune de citit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
numea sarcastic ,geniul pe dos", care ne-ar trage ,pe toți în cafenea", nu subliniază oare într-o manieră sugestivă această polaritate care e un soi de avers și revers al sufletului nostru național, concomitent grav și ludic, contemplativ și zeflemitor? întrupat deopotrivă în Hyperion și în Mitică? Vom relua chestiunea cu alt prilej. Și încă un punct discutabil al eseurilor d-lui Vartic îl reprezintă în opinia noastră elogiul adresat lui Caragiale sub raportul ,fiorului religios", care ar fi absent
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
contrar urmând să devină și el miner. Cu toate celelalte obiecte se împacă Drimuș dar cu schimonoseala limbii cerute de limba franceză nu. Descurajat, nici nu s-a mai străduit. La examen, văzându-l bată, bunicul meu i-a propus, zeflemitor, că îl va trece doar dacă va putea să spună o glumă în limba franceză. Elevul Drimuș și-a adunat puterile și a rostit: Je suiș un bon eleve. Surprins, profesorul Aurand a râs și... l-a trecut. Ca sa-si
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
putut scrie cele trei Critici cu care a întemeiat filosofia Europei. E drept, Schopenhauer e sarcastic în judecarea contemporanilor, dar față de Kant are o venerație vădită în anexa dedicată filosofiei sale. Nici alți gînditori nu scapă de mușcăturile cu rost zeflemitor. Teoria culorilor a lui Newton e „pălăvrăgeală“ (p. 228, vol. I), cărțile lui Friedrich Iacobi sînt „înduioșătoare“ (p. 16), Fichte și Schelling sunt „fanfaroni“ (p. 20, ibidem) și Hegel e „șarlatan“ (p. 20, ibidem). Dar aceste maliții sunt simple condimente
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
domnul Stoian. Vestea, deși nu era neașteptată pentru că omul bolea demult, o luă totuși prin surprindere. Încă cineva care își închisese ultima pagină a cărții vieții... Înmormântarea va fi poimâine” - adăugase cealaltă și apoi tăcură amândouă până la destinație. Destinație? - chicoti zeflemitor gândul... Când intrase în capela în care mai erau două sau trei persoane, cu florile sale preferate - crizantelele aurii - în mână, privirea îi rămase fixată asupra fotografiei așezate pe marginea sicriului. Din ea, zâmbea un chip luminat din plin de
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
Da vorbește prin orgoliu de sus, ca să domine, să acapareze, să impresioneze cu alea toate alea lui, ca vorba aia și are ce arată, sticle și sticluțe, burtihanul plin de bere și de..dar, cuvintele alea ale lui de sus zeflemitoare..da, nu stiu oare chiar cum de se milogește la ăla? Că asta era de subliniat din confuzia ei, ceea ce se vroia dulce, precum că “da, de ce nu zici de ce m-ai sunat?”...iar, de atâta “stat împreună, de o
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
acela de Manetto, cu pretențiile lui. Privi În jur nervos, căutând o cale de ieșire. — Nu acum. Cere-i să revină după ședința Consiliului. — Mereu În grabă, messer Durante, eh? La fel ca În coborâșul de la Campaldino! strigă o voce zeflemitoare. Dante se Întoarse ca un câine călcat pe coadă, gata să Își Înfigă colții. Se pomeni dinaintea unui bărbat cu un chip larg și surâzător, care Îl fixa cu pumnii pe șolduri. Era Înveșmântat cu straie scumpe de călătorie, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dat mare cu numele dumitale, și s-a muiat pe dată. Se pare că ești Într-adevăr cineva, În orașul dumitale. Sau, cel puțin, așa ești la cârciuma lui Baldo, zise Cecco zâmbind răutăcios. Continua să-l măsoare din ochi zeflemitor, ca și când ar fi fost, Într-un fel sau altul, stăpân pe destinul lui. Priorul simți cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși un răspuns feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încetișor, fixându-l Încă o dată, pentru o clipă, pe poet, și se Îndepărtă spre refugiul ei dindărătul cortinei, În fundul tavernei. Privirile tuturor celor de față o urmaseră. Cecco Angiolieri fu cel dintâi care deschise gura, dovedind că Își recăpătase tonul zeflemitor, atunci când făcu o aluzie la formele femeii, evidente sub vălul subțire de mătase. Dar nimeni nu părea dispus să Îl asculte. Ar trebui să fii măgulit, messer Alighieri. Antilia a cântat pentru dumneata. E pentru prima oară când se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
diavol l-a omorât? Ghearele lui Belzebut au sfâșiat sărmanul trup al lui Ambrogio? De ce anume vă temeți, de fapt, din această moarte? Iar mai Înainte? De ce vă puteați teme din viața lui? Celălalt păru să nu surprindă tonul său zeflemitor. Se apropiase de fereastră, parcă În căutare de aer. Apoi se răsuci, cu o scăpărare de răutate În ochi. După ce renunțase la masca sa curială, acum părea un negustor șiret, gata să vândă și să cumpere. De ce ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la distanță. Dante fu nevoit să Îl cheme de mai multe ori până când, În cele din urmă, se hotărî să Îl servească. Poetul goli cupa dintr-o sorbire. Cecco Angiolieri i se adresă primul, apostrofându-l cu obișnuitul său ton zeflemitor. — Ei bine, până la urmă, ai Început lucrul la Ospățul acela al dumitale? Acea sumă a Înțelepciunii despre care ne-ai vorbit? Dante ceru din nou să i se umple cupa. După ce cruciatul execută comanda, poetul o luă cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o atenție Îndeajuns de distributivă Încât s-o pot și asculta, și cerceta cu privirea În același timp. În ansamblu și, mai cu seamă, pe compartimente, fiindcă asupra primului aspect mă edificasem deja. Nu i-am spus-o, aroganța ei zeflemitoare nu-mi stimula propensiunea spre complimentări, fie ele oricât de meritate. - După cum știți (sau nu știți), abatele Saunière a murit În ianuarie 1917. De toate cele cuvenite În asemenea Împrejurări s-a ocupat cu osârdie menajera sa, tânăra Marie Dénarnaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
umbrea buza de sus. Se îmbrăcă frumos și se duse la sinagogă. Pe drum, tocmai când se simțea eliberat de puterea spiritelor visate, auzi în el o voce ironică: - Ce idiot ești! Mai întâi se gândi la vechiul său demon zeflemitor, care încerca să se facă viu din nou. Dar treptat își dădu seama că nu era decât vocea Hannei, sora lui. Cuvintele erau familiare răsfățuri. - Acum o ai numai pe Tamara, nebunule! Invit-o acasă, ia-o de nevastă! Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să moară de mai multe ori într-o singură viață. Rita a născut un băiat cu păr de păgân și ochi verzi ca marea. Dar urechile îi erau puțin clăpăuge, amintind de Sașa. Atunci a auzit Feifel, din nou, vocea zeflemitoare: - AR TREBUI SĂ-I MULȚUMEȘTI LUI SAȘA PENTRU BUCURIA ASTA! După câteva zile de fericire, liniște și încredere în sine, Feifel a auzit din nou că Sașa se întorsese în Suedia. Că devenise bogat peste noapte, că o căuta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spre partea mea și, opunându-mă în sinea mea, dar și supunându-mă unei ticăloase porniri, care nu numai că nu ținea de voia mea, dar chiar mă scârbea, realizam cu o claritate ce mă umilea că pierdeam independența mea zeflemitoare față de Iag, că renunțam la propria mea personalitate. Simțeam că această personalitate îmi mai aparține și că mi-o pot recâștiga imediat ce o să scap, o, nu de banii care-mi trebuiau, ci de prezența lui Iag. Dar nu puteam pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apropiase ca să vadă mai bine, cu o față inexpresivă. - Cecco, ce ai venit să faci la Florența? Vreau să spun... adevăratul motiv. Celălalt Îl privi fix În ochi. - Să Îmi reîmprospătez cunoștințele despre iubire, exclamă el cu obișnuitul său aer zeflemitor. Dante ridică din umeri cu un gest de lehamite. Cunoștea prea bine acea formulă, semnul de recunoaștere al Credincioșilor Iubirii. - Dar ceva bani n-ar strica nici ei! conchise sienezul. La amiază Priorul se despărți de prietenul său. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
afară, raza lunii lumină, printr-o fereastră, fața dizgrațioasă a necunoscutului. - Cecco! strigă Dante, recunoscându-l pe sienez. Ce cauți aici? Celălalt se opri pe dată, tresărind. Dar imediat redeveni stăpân pe sine, cu stânjeneala alungată curând de un zâmbet zeflemitor. Își ridică fruntea, aruncând ostentativ o privire de jur Împrejur. - Se spune că aici se petrec miracole. Voiam să văd și eu. Ehei, voi, florentinii, sunteți de-a dreptul norocoși. Dumnezeu vine să scrie direct pe paginile voastre. Sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Eu nu voi spune nimic. Deocamdată. 5 Zorii zilei de 10 august Dante ieși În stradă În zori, după o scurtă odihnă, populată cu imagini neliniștitoare. Fețele viilor și ale morților se contopiseră Într-o comedie macabră, În care expresia zeflemitoare a lui Cecco se suprapunea peste rana cumplită a lui Bigarelli, iar corabia masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare sărată pe care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plictiseau. - Iar acum, nici asta nu e de ajuns. Acum bărbații s-au apucat și ei să practice meseria asta. - Sodomiții? - Poponari afurisiți, messer Durante. Ca aceia care ticsesc taverna lui Ceccherino În fiecare noapte. Dante Încuviință cu un zâmbet zeflemitor. Nu era pentru prima oară când auzea acel nume. Și nu era singurul punct de genul acesta. Orașul se umpluse de locuri unde, discret, se petreceau Întâlniri, se țeseau relații indecente, se pervertea trupul pe care Natura și-l ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deșartă ca și ea. Concupiscența dumitale nesățioasă, cârmuită de steaua Venus În culminație În Rac, cruzimea dumitale, Înroșită de leoninul Marte. Și apoi... - Văd că ai pândit bine ce a fost În viața mea, Îl Întrerupse poetul pe un ton zeflemitor. Multă lume din Florența ar putea-o descrie, cu o pană chiar cu mult mai iscusită! - Dar nimeni nu ți-ar putea da În vileag ceea ce a mai rămas din ea. Dante Întinse o mână ca să apuce pergamentul, Însă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
geamăt de groază, cu picioarele goale zbătându-i-se În gol, În timp ce mâinile i se agitau cu disperare prin văzduh, căutând să se agațe de ceva. Celălalt bărbat se apropie cu un pas și Îi smulse veșmintele cu un rânjet zeflemitor, dezvăluindu-i natura. - Dar e un monstru! strigă el cu silă. Apucă spada de la șold cu ambele mâini, ridicând-o deasupra capului și apoi coborând-o cu toată puterea. Lama o lovi pe Amara În dreptul rinichilor, pătrunzând În carnea delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]