150 matches
-
chiar a reușit. Pe urmele lui Houdini, eu am reușit să găsesc cifrul cătușelor căsătoriei noastre, să ofer calea elegantă a evadării din celula aceea strâmtă în care se acumulase prea mult spleen conjugal. Probabil că între vioară și penel zeieștile noastre mijloace de supraviețuire nu pot fi aruncate prea multe punți. Amândoi căutam armoniile frumuseții, dar atunci când le întâlneam erau în orizonturi diferite ale ființării. Pur și simplu nu mai puteam vibra simultan la aceleași emoții. Căsătoria noastră începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
relația se rupe, căci fără o tentă de adorație, sufletul nu poate urca spre celălalt. În al doilea rînd, a fi magistru nu e o profesie, ci o vocație. La început, primii profesori au fost preoți, investiți cu o putere zeiască ale cărei virtuți treceau treptat la discipoli. Și chiar dacă relația de educare și-a pierdut cu timpul încărcătura sacră, reminiscențele ei se păstrează în aura de prestigiu a maestrului și în doza de mister pe care o cere legătura de
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
unor sclavi care să-i scutească pe magistrați și patricieni, pe arhonți, tesmoteți și heliaști (funcții juridice) de stînjenitoarea ocazie a nevoințelor trupești. Cineva avea oțiu își merita demnitatea de om, cine nu avea intra în categoria dezmoșteniților pe linie zeiască. În schimb, cine făcea negoț era socotit o ființă mercantilă, fără noblețe de rang civic, doar demagogii și tiranii avînd parte de același dispreț. Întrebarea autorului este: „O democra- ție plină de prejudecăți față de munca manuală și mercantilă, o democrație
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
ce-i dată unui rege - Oedip, 8). Tot astfel, Iocasta se îndoiește de prevestirile care au anunțat că Laios va fi ucis de fiul lui și se bucură când acestea par a fi contrazise (O, unde-mi sunteți voi, oracole zeiești?/ De teamă că-și va omorî pe tatăl său,/ Oedip s-a surghiunit. Dar Soarta-a vrut altcum - Oedip Rege; au mințit/ toți ghicitorii, toate pitiile, toate-acele/ guri strâmbe bălmăjind în aburi vineți! - Oedip, 9). Ulterior, când încearcă să-l
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
sfere, să te transpui în transa bahică în așa fel încît să nu pierzi din vedere realul (care e astfel esențializat, adus la ascuțișurile sale dramatice), dar nici să omiți priveliștea transmundană ce ți se oferă, darul inestimabil al licorii zeiești. A consuma alcool, spunea Baudelaire, înseamnă a te adăpa cu geniu. Alcoolul ar fi o sursă de genialitate spontană, aflată la îndemînă. „Responsabilitatea” caldă, avîntată cu care se exprimă inclusiv „alcoolicii tineri”, vorbind despre „viață, așa, în general”, atestă o
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
fuge speriată-n verzuiele zări?...” (Amfion constructorul). Lepădarea naturii de îndrăgostit, și a îndrăgostitului de toate posesiunile lui ia dimensiunile unui joc cvasi-cosmogonic, în care toate se reașază sau, mai curând, își caută locul, deranjat prin căderea dintr-o stare zeiască, de început. În zămislirea poeziei se amestecă deseori îngerii, sau Dumnezeu, nu atât ca să ajute, ci ca să se intereseze de mersul lucrării poetului, care este de-o făptură cu a lor. Este un orgoliu aici, însă unul ingenuu, un hybris
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
Dar simbolul tatălui ideal este încarnat de Romain Rolland și ca model de personalitate și ca scriitor. Lui i se adresa în momentele dificile, de cumpănă, tânărul scriitor (care se născuse într-o limbă nouă), afectuos și plin de respect zeiesc: "Tată!". Scrisorile către acest tată spiritual erau semnate uneori "votre fils". Pe el l-ar fi primit regește, incognito, la Paris și la Nisa, dacă s-ar fi decis să-l viziteze pe când Istrati era fotograf ambulant și scriitor. Devotamentul
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
chinuiesc fizic, se dusese vremea frumoasă când plin de speranță căutasem s-o seduc, s-o conving că merit să mă simpatizeze dacă nu chiar să mă iubească, se dusese, acum o loveam fără motiv, mereu, când îi vedeam chipul zeiesc mă tulbura parcă și mai mult decât la început, dar în același timp îmi era de nesuportat, citeam pe acel chip prima mea înfrângere, fără scuză ori consolare și simțeam nevoia s-o lovesc, îi strigam, spune adevărul, nu-i
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G. Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale). Poetul se simte solidar „cu toți acei / Ce sapă-n cuvinte că într-un stei”, despărțindu-se de „Ceilalți care vorbesc în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
iau cu mine, nu doar în gând Am să vă cos pe cămașa mea Zice o fată frumoasă râzând Și prima iie din cusătură se ivea! De-atunci suratele, la întrecere Cos pe ascuns să nu li se ”fure” Modelul zeiesc pentru petrecere Ori cadoul unic, ales pentru mire! Cusută cu drag, fir lângă fir, Ori cu fire-ncrucișate iscusit, Printre frunze, vesel trandafir, Dorul - în râuri de flori împletit! Cu iia și cu fota - înveșmântate Crezi că sunt zeițele pământului Făpturi
CU IILE ÎN SĂRBĂTORI ( DE SÂNZIENE) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373703_a_375032]
-
Cad boabele de rouă Pe unde mă atingi, Iubire, Și raze cad, de Lună Nouă... Scripturile își zic versete Nocturnele fac val în jur, Tu îmi agăți din 'nalt în plete Agat de stele și...conjur Ca orice față mai zeiască Ne vede Dragostea, să vină Să spună de mai sunt în ceruri Așa pian și pianină?! Tu cânți, nu știi de vise alte Pe nuferi albi, mijloc de rând, Îți treci cu degetele toate Notă cu notă ,gând cu gând
AȘA PIAN ȘI PIANINĂ... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384560_a_385889]
-
păr cerești- Iubitule, hai, mă sărută Și scrie-i trupului... povești! ...Alte Scripturi își zic versete Cu râs și plâns, fac val în jur Tu îmi agăți din 'nalt in plete Agat de stele și...conjur Ca orice față mai zeiască Ne vede Dragostea, să vină Să spună de mai sunt în ceruri Așa pian... și pianină! Shanti Nilaya Referință Bibliografică: așa pian și pianină... / Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de
AȘA PIAN ȘI PIANINĂ... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384560_a_385889]
-
erau suficiente. Ceva lipsea, și acest ceva nu putea fi suplinit nici măcar de copleșitoarea personalitate a lui Alexandru. Regele Înțelesese că legenda ascendenței sale divine (de care Încerca să-l convingă cu perseverență mama sa, Olympiada) și coborârea din stirpea zeiască a lui Amon erau argumente fragile și efemere, bune, eventual, pentru Înflăcărarea soldaților pe câmpul de bătaie, dar neconvingătoare à la long. Iar Înlăuntrul lui Alexandru Își făcuse loc o himeră care Îl orbea cu strălucirea sa ademenitoare: să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
văd / cruzimea Lumii / izgonind în gol / Îngerii cuvintelor” (Chipul durerii). Deși un suflet exilat, ființa se lasă purtată de o stare de trezire a conștiinței, chiar de extaziere. Și-acest imbold transpare ca un „dor dureros de ieșire din sine”. Zeiască pare-această dorință de libertate din templul stabilității. Ființa aspiră spre culmile depărtărilor „care n-au chip și nume”, spre-acele trepte ale Inuabilului, aspirație (în)spre-acel „nimb” al nemuririi (Mihai Eminescu), al Divinului. „Când deschid piatra /cu flacăra privirilor / Pământul
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul uimit Ce ascultă și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat in copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
duhnind a neputința și invidie ale atotputernicilor dogi venețieni, ca Pieta și David și Moise erau deja acolo, în inima blocului de marmură de Carrara și că el nu face decât să îndepărtează prisosul de piatră de pe ele . Superbă și zeiasca superioritate disprețuitoare, magnifica și irepetabila !!! Să trecem dara la subiect...cu riscul să îmi atrag oprobiul domniilor voastre, care, recunosc,m-ar durea destul de mult, am citit în aceste Confluente Literare niște rânduri absolut superbe, pline de sensibilitate și gândire scrise
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
iubea” („Femeia oarbă”). Din când în când, barierele lucidului cedează și eroina lirică se întoarce spre puterea iubirii, în dorința de-a atinge absolutul, prin evadarea în transcendent: ...”univers gol de prejudecăți / și încărcat cu fluturii aceștia: / inel din feeria zeiască / peste umerii mei” („Altitudine”) pregătind zborul spre dincolo: „A trecut vremea când cuprindeam în palme norii / să ne răcorim obrajii în toiul iernii... // urmăm pârtia astfel încât să fentăm universul / și să-l privim din cele două lumi în același timp
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul uimit Ce ascultă și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat in copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi
CĂLUŞARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362033_a_363362]
-
mă simt redus la numitorul zero și delirez în piața Trocadero, cu ironii subtile și imagini glumețe, jucând ca saltimbancii în cadențe, de parc-aș fi în secolul Pericle, printre pirați ascunși în mii de sticle, unde mă trage virgula zeiască și unde cerurile mi se cască și unde mi se-aplică mii de price când vine goală -pușcă Beatrice; atunci fiorul dulce metafizic m-apucă precum boala unui ftizic și luna mă pândește iar în cale, cu raze fastuoase, dulci
GEOMETRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366447_a_367776]
-
pedepsiți pentru puțina mea credință! Durerile au re-nceput și nici curaj, nici iscusință n-am îndeajuns ca să decid în cazul lui Iisus prorocul - aleg dreptatea să o apăr, ori preoțimii îi fac jocul? Când a virtuții râvnă se pornește, zeiasca influență-i în declin, iar sufletu-mbibat cu-nvățătură de îndoieli trufașe-i arhiplin...) Nu de sofisme-i trebuință în astă chestiune delicată, capabilă să schimbe lumea cum nimeni n-a făcut-o niciodată. De vreau ca peste ani și ani
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
ei sugerează chiar că mentorul lor părea decis să comită un fel de act de sinucidere.La aceste opinii condamnabile,Socrate răspunde printr-un discurs deosebit,mistic,dar în esență lipsit de sens,în care susține că filozoful are menirea zeiască să caute moartea drept împlinire, deoarece numai prin moarte,sufletul este eliberat de trupul muritor și devine capabil să cumpănească Ideile eterne și neschimbătoare.”Fedon”,în această situație,devine o odă închinată morții și eternității ei. În apărarea lui, era
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351458_a_352787]
-
alte vremuri - alcătuind substanța acestei mirabile cărți, “toate cuprinse într-o cifră, într-o vârstă, într-o vamă”. Poeme reflectate în “aura respirației, inspirației”. Scrise pe niște petice de hârtie, ori, așa cum spune poetul, “pe colțuri de cer”. Cu toc zeiesc, pe caldarâmul ceresc. Pentru că poetul - în alcătuirea sa, este aidoma unui zeu. “O carte recuperată de prin sertarele unui an de o densitate, intensitate a trăirilor din toată viața mea” - dă mărturie Nicolae Băciuț. Trecute prin moarte ca prin nuntă
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
Bucur ca pe o poetă valoroasă, ce înnobilează spectrul liricii contemporane cu... SURÂSUL FEMEILOR, despre care vom striga, precum odinioară Rumi, prințul poeților persani: Știi ce ești? Ești un manuscris al unei scrisori divine, Ești oglinda care reflectă o față zeiască. Acest univers nu este în afara ta. Privește în tine; tot ceea ce vrei să fii Ești... (GHEORGHE A. STROIA) * * * 17. EPOSS: MARIA GIURGIU* Italia - COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC (povestiri) În Copilărie între real și fantastic, În casa bunicilor dormitează o
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
Ascult șoaptă pădurii, și în adâncul meu un tainic tresari. Chem Grația din nou să vină cu darurile sale, să m-atingă Cu lira ei miraculoasă, înviorând lumină să învingă Râul din lume, apoi uitându-se într-o magică oglindă Zeiasca fie-i simfonia, cu brâie nevăzute să ne-ncingă. Cobor iar ochii larg deschiși spre mine și asupra ta Și să te legăn parcă-mi vine, și iar te-aș răsfăța Iar tu, acum atât de aproape ești de gură
TIMP DE ÎNDRĂGOSTIT de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353862_a_355191]
-
cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu batele lor opresc vântul uimit Ce asculta și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și căi năzdravani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat în copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi
CALUSARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354647_a_355976]