54 matches
-
sovietice?" Fastul cu care se înconjură conducătorul, strălucirea factice a ceremoniilor organizate în jurul persoanei sale, dreptul său nemăsurat de a deține toate titlurile și privilegiile au drept scop să sublinieze cu linii îngroșate faptul că el îl reprezintă pe tatăl zeificat. Nu înrîurește el oare viața maselor? Preluarea în stăpînire a palatelor a jucat de asemenea un rol în supunerea partidului față de Tito și în alunecarea spre divinizarea personalității sale"553 notează fostul tovarăș de drum, Djilas. Trebuie deci să acceptăm
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel care ia și el adoră în acesta tocmai chipul pierdut al libertății sale. Pentru că sursa libertății lui s-a mutat în altul, altul este în chip firesc zeificat. El îl numește Führer pe cel care îi conduce viața și care, în locul lui, îi dă un destin. Și el va omorî, dacă acesta îi spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv rezultă aici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În acest climat, Congresul a fost un moment dificil pentru Sturzo. Recunoscînd meritele politicii guvernului în favoarea Bisericii, el a prezentat din nou funcția istorică a partidului său, "antiteza liberalismului laic, a materialismului socialist, a Statului panteist și a unei națiuni zeificate, care formează în ansamblul lor marea erezie pe care am moștenit-o din secolul al XIX-lea și care domină în spasmele perioadei de după război"13. Congresul s-a pronunțat în cele din urmă pentru o "colaborare condițională" cu guvernul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Alți autori din epocă menționează și Divinul Poimandres. Dar filosofia lui Hermes Trismegistul a ajuns să fie mai cunoscută în Occident abia după ce Marsilio Ficino traduce Corpus Hermeticum în 1463, influențînd pe foarte multă lume. Pentru renascentiști, Hermes era "intelectul zeificat", reprezentînd "calitatea abstractă" a înțelegerii. Pe piatra de la Rosetta, el este numit "Cel de două ori mare". Însă, potrivit Tabulei Smaragdina (Editura Herald, București, 2007, p. 22), el este numit "Cel de trei ori mare", deținînd trei părți ale filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
scris, ea a creat un limbaj mai izolat, un limbaj fără context, o limbă lăuntrică, secretul, o zonă de umbră absolut nouă. Morala dominantă, recurgând iarăși la voce în imagine, voce provenind din imagine, este iarăși o lume de morți zeificați și despotici care îi tratează pe oameni ca pe copii sau ca pe sclavi"15. Arta este "tensionată și valoarea în artă se măsoară mai ales după tensiunea comunicării ei"16, iar acest fapt binecunoscut nu face altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vă aparțin și că rîul este acolo?". Nu ne este indiferent să vedem că Revoluția franceză, al cărei model va fi atît de des invocat în continuare, se situează pe cărări deja străbătute de către mișcările milenariste, avînd acces la Rațiunea zeificată care ține loc de Zeiță Bună. Doctrina Egalilor a unui Joseph Babeuf, zis Gracchus, avea nevoie de terorism pentru a "susține entuziasmul popular" și pentru a impune o guvernare unui popor judecat de altfel ca "prea îndepărtat de ordinea naturală
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
morți e îndreptată" - Râzând lumea zicea - "Căci, nu vezi, mincinoasa de tirani cumpărată "Umbre ți-a dat în loc de ferice-adevărată, 45" La terminu-ăstui cambiu tu n-ei mai esista". Isteț glumea o oaste de șerpi derîzătoare: "Naintea unui caos de ani zeificat "Tu tremuri. Ce sunt oare zeitățile tale? "Slabului plan al lumei scorniri mântuitoare 50"Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? "Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? "Măreață pentru că e cu coji acoperită, "A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vorbesc de tăria credinței nipone. Numeroșii munți ai arhipeleagului au intrat în legende și în credințe. Dintre ei Fuji-san = muntele frumos, vindecă lumea prin înseninare și contemplare, mister și capacitatea de a înălța spre liniști omul amenințat imprevizibil. Acestor munți zeificați, japonezii le-au închinat poeme de o sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința cotidiană. Între timp, Buda și budismul contemplativ a ajuns în arhipeleag înălțând temple, lampioane
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca Ulianova, Gaidar, Kataev, Gorki, Polevoi, Koriakov.870 Istoria era expusă într-o selecție prin prisma prezentului, episoade ca Bobîlna, Bastilia, răscoalele de la 1907, fiind amestecate cu povestiri despre tinerii eroi comsomoliști.871 Evident, preamărirea ctitoriilor comunismului și ale figurilor zeificate (asistăm și la o inflație de timbre dedicate vieții lui Lenin) este dublată de denunțarea Occidentului, într-o catastrofală încleștare propagandistică fără discernământ, care "anulează imaginarul copilăriei", locul zânelor fiind luat de către stahanoviști, iar Feții-Frumoși nefiind alții decât eroii clasei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel care ia și el adoră în acesta tocmai chipul pierdut al libertății sale. Pentru că sursa libertății lui s-a mutat în altul, altul este în chip firesc zeificat. El îl numește Führer pe cel care îi conduce viața și care, în locul lui, îi dă un destin. Și el va omorî, dacă acesta îi spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv rezultă aici
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
performanță este, fără îndoială, activitatea unora dintre metrese în domeniul spionajului, unele fiind extrem de eficiente. Viața spectaculosă a metreselor a fost marcată și de modul în care au părăsit scena vieții. Unele au părăsit scena vieții de curtezane și favorite zeificate (în antichitate), ca modele pentru urmașele lor, iubite, admirate, eternizate de artiști (scriitori, pictori, muzicieni). Altele au sfârșit disprețuite, uitate, retrase, pocăite în mânăstiri. Cu puține excepții, cele mai multe au fost nefericite, chiar și după ce au triumfat, au fost și sunt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ori au simulat iubire, au urât, s-au răzbunat, au trădat. Pentru aceste considerente, au stârnit admirație, dar și invidie, ură, răzbunare. Multe au fost învăluite în mister, s-au țesut în jurul lor legende. Unele au sfârșit, părăsind scena vieții, zeificate (în antichitate), admirate, eternizate de artiști, altele au sfârșit disprețuite și uitate. Viața le-a fost marcată de nefericire, multe au părăsit scena vieții singure și sărace, altele, retrase, pocăite în mânăstiri. Viața complicată, aventuroasă, fascinantă și palpitantă a curtezanelor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
trupul fără a căuta să tămăduim sufletul” , ne putem imagina omniprezența și omnipotența acestui zeu, care-i întrece pe toți ceilalți (să ne amintim de certurile, învoielile și ura dintre zeii grecilor), cumulând atribute multiple „socotit daimon de Herodot, erou zeificat de Strabon, mag și medic al sufletului la Platon, rege filosof la Iordanes, apoi zeu celest la Vasile Pârvan și Mircea Eliade, uneori chiar șaman arhetipal” și de ce a impresionat atât de mult lumea antică și cea modernă. În Zamolxis
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
civilizație, totuși viciile dominau viața socială și raporturile dintre oameni. Aceste aspecte erau vizibile chiar în civilizațiile cele mai avansate ale antichității cum era cea egipteană, chaldeo- asiriană și mai apoi civilizația greacă și romană. Unele dintre vicii erau chiar zeificate și consacrate prin zei protectori (Bachus, Venus, Mercur etc.). În aceste condiții proprietatea era dreptul celui mai tare, sclavia era considerată o stare naturală, suveranii aveau drept de viață și de moarte asupra supușilor, iar jafurile și măcelurile în caz
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
junimistă și luciditatea profetică a timbrului lovinescian. Centenarul maiorescian de la 1940 și anii care îi urmează probează, dincolo de orice dubiu, existența po tențialului de actualitate insurgentă pe care pledoaria junimistă îl deține. Departe de a fi un fapt cultural mu zeificat, examinabil cu detașarea arheologului intelectual, viziunea junimistă stă la originea unui efort simbolic de a apăra, în contra tiraniei, libertatea, demnitatea umană și autonomia spiritului. Căci acel grăunte al moderației în jurul căruia se ordonează viziunea junimistă este cel de la care se
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
romană crește sensibil în epoca imperială. Caesar și Augustus sunt divinizați după moarte. Deși succesorii lor nu împărtășeau automat același destin, acest fapt a creat un precedent din plin exploatat după aceea, când împărații și intimii săi au fost adesea zeificați încă din timpul vieții. Caesar a inaugurat și cumulul, care va deveni indisolubil, al funcției de imperator și al aceleia de șef religios, pontifex maximus. La fel ca și cultul vechilor zei, cultul imperial își avea preoții și ceremoniile sale
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
alti autori antici, menționează că trupul său neînsuflețit ar fi fost înhumat la Alexandria, într-un mausoleu numit Soma, termen ce însemna, în greaca veche, „mormânt”. Un sarcofag de aur și o construcție grandioasă, menită să-l adăpostească pe eroul zeificat care unise lumea, au fost construite cu acest prilej. Potrivit lui Diodorus Siculus, trupul a fost îmbălsămat și cufundat în miere, pentru a scăpa neatins de căldurile toropitoare ale deșertului și, după o călătorie de doi ani, convoiul funerar a sosit
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Fiu al lui Dumnezeu" trebuie înțeleasă aici în sensul dat ei de către creștini, căci ea este veche, precedând creștinismul. Astfel, despre împăratul roman Augustus se spunea că este Fiul lui Dumnezeu pentru că era fiul adoptat al lui Iulius Cezar, împărat zeificat de către romani. Savanții Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu pun la îndoială faptul că Iisus i-a dat sintagmei ("Fiul lui Dumnezeu") același înțeles pe care mai târziu creștinii i-o vor da. Această religie și crezul ei sunt în
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
și fiicele lui. Pe pereții templului este descrisă bătălia de la Kadesh, purtată de Ramses cu hitiții. Este un templu unic și datorită modului în care Soarele luminează patru statui din interiorul templului, statui ale Ra-Harakhte, Ptah, Amun-Ra, și Rameses II,zeificat, doar în două zile din an 21 februarie, ziua regelui, și pe 22 octombrie, ziua încoronării sale. Este situat mai la nord de templul mai mare fiind dedicat de Ramses II zeiței Hathor, zeița frumuseții și dragostei, și prin aceasta
Abu Simbel () [Corola-website/Science/298539_a_299868]
-
(sau Zoroastru, 628-551 î.C.) a fost profet, coordonator al religiei din Iranul arhaic și zeu, sau, după unele izvoare, personaj istoric zeificat care a propovăduit o doctrină apropiată de vechiul dualism pers, devenită religie autonomă (zoroastrism) și a instituit casta sacerdotală a magilor inițiați. Sursele grecești, deși abundente, sunt incerte, vehiculând o anecdotă pseudomitologică și confundând date controlabile. e amintit de Herodot
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
care înseamnă unirea (yoga) cu brahma(n). Punea accent pe importanța vieții din lumea aceasta, acordând importanță deosebită naturii. Specifice acestei perioade, scrierile Veda (Știința sacră), considerate de origine divină, conțin multe imnuri închinate unor elemente sau puteri din natură, zeificate. Rugăciunile, invocațiile rituale și laudele aveau ca scop îndeplinirea cererilor către zei: viața îndelungată, recolte bogate, sănătate, etc. În unele dintre aceste texte se observă întrebări legate de originea lumii, a timpului, de structura personalității umane. La început, ceremonialul religios
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
î.Hr.) din dinastiea a treia, el a ordonat construirea unei piramide în trepte, în necropola Memphis de la Saqqara. O persoană importantă din timpul domniei lui Djoser a fost vizirul său și arhitectul regal Imhotep, cel care a fost mai târziu zeificat. Acesta a fost era când fostele state antice independente egiptene au devenit cunoscute sub numele de Egipt, conducător fiind doar faraonul. Ulterior foștii conducători au fost forțați să-și asume rolul de guvernatori ai Egiptului și printre altele să se
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
cel mai în vârstă descendent direct al lui Hotu Matua, legendarul „descălecător”. Cel mai vizibil element al culturii pascuane este producția masivelor Moai, statui din rocă vulcanică a caror masă poate ajunge la sute de tone, si care reprezentau înaintașii zeificați ai locuitorilor insulei. Se credea că între cei vii și cei morți există o legătură simbiotica prin care înaintașii asigurau celor vii tot ceea ce aceștia aveau nevoie (sănătate, recolte bogate, fertilitatea turmelor, noroc, etc.) iar aceștia din urmă, prin ofrandele
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
Astfel, zeii protejau fiecare act al vieții, de la naștere până la moarte.Zeii romani jucau rolul unor oameni cu superputeri, așa că, în timp a devenit normal ca puternicii conducători ai Romei să fie tratați ca niște zei. Cezar a fost primul zeificat și tratat ca zeu după moartea sa. Mai târziu, unii dintre cei mai buni împărați au fost declarați zei de către Senat, dar numai după moartea lor. În timpul vieții ei erau simplii muritori. Toți romanii trebuiau să venereze împărații divini. Jupiter
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
zeu, cu epitetul "divus" atașat numelui de familie. În credința populară s-a răspândit ideea că Iupiter l-a luat cu el în Olimp. Numele oficial după 42 î.Hr., "Imperator Gaius Iulius Caesar Divus" (în română "„Împăratul Gaius Iulius Cezar, zeificatul“"). Născut "Gaius Iulius Gaii Filius Gaii Nepos Caesar" (în română "„Gaius Iulius Cezar, fiu al lui Gaius, nepot al lui Gaius“").
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]