285 matches
-
Cafenele și ceainării Întotdeauna am iubit cafenelele, nu doar pentru ocazia de a savura o cafea fierbinte într-un altfel de spațiu decât propria-mi bucătărie, cât mai ales pentru poveștile zemoase pe care am ocazia de a le auzi în astfel de locuri destinate socializării. În ultima vreme însă, găsesc din ce în ce mai puține locuri care pun preț pe oameni și mai puțin pe consum la scală industrială. Vă puteți deci imagina că
Old School Coffee House [Corola-blog/BlogPost/97426_a_98718]
-
privirea vrăjită degustă aromata savoare. S-au copt cireșele de mai și simt bucurie, dar gândul mă poartă la cele din copilărie; mândră le prindeam la ureche ca pe cercei, și de atunci am păstrat acest nostim obicei. Privesc cireșele zemoase, ce fac cu ochiul, iar graurii ciripesc... parcă i-a prins deochiul, privirea devine, din ce în ce mai, flămândă și nerăbdarea scade cu fiecare secundă. Dintre frunze, cireșele roșii se-alintă la soare, dar parcă s-au rușinat... de atâta culoare; dincolo de deliciul
CIREŞELE DE MAI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383653_a_384982]
-
miloși să fim, nu cu vorbe să iubim, Ci să ajutăm la greu, asta spune Dumnezeu! Am ajuns de râs, creștini! Spice seci între mulți spini, Ici și colo câte-un bob, dar care-i tratat ca rob, Chiar dacă-i zemos, curat, de cei mulți e sufocat, Cum să iasă la lumină când atâția-i bagă vină? Dar avem o veste, iată, ce ne-a spus-o Sfântul Tată: Nu vom smulge noi neghina, chiar dacă-i plină grădina, Căci riscăm să
DOAR CUVÂNTUL INSUFLAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380134_a_381463]
-
întâmpla. Ce-o fi găsit-o și pe ființa asta să-și arate talentele tocmai pe el? ș.a.m.d. Orice tentativă de autodomolire îi eșua și basta! -Hai, acum să văd, care pe care! Cum e Papa, șoricelul?! Înfuriat? Zemos?! se auzi dinspre Diplomat curiozitatea pseudo-amicală. Cu lehamite, Papa apucase căpșuna-șoarece de un picior-scobitoare și-o introdusese în întregime în gură, începând s-o mestece răzbunător. Flower-Power se alarmă din ochi, dar gestul i se termină în țipătul lui Papa
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
tu armata...va mai trece un timp dar, eu am să te aștept, de asta să fii sigur. Fericit Feodor Îi strânsese cu putere mâna apoi se alăturaseră și ei grupului gălăgios de tineri, colegii lor. Mâncau cu poftă piersicile zemoase, de le curgea sucul printre degete și făceau haz de cât erau de murdari și lipicioși. Tinerețea și lipsa de experiență nu le-a arătat că, o relație Între ei doi ar putea fi imposibilă. Niciodată nu le trecuse prin
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
care transfor mă nopțile în grădini. În acest timp, fata din tren răsfoiește alene paginile neterminate prin care trece un vas de poveste, condus de un mare vrăjitor în ale bucătăriei, descendent al țarilor Rusiei, care farmecă lumea cu roșii zemoase amestecate cu opt feluri de ardei iute, reinventează feijoada, doro wett și puiul jamaican, face pace între rulourile maki și crabul picant din Singapore, pune pe tavă baclavale turcești și tarte Tatin care întrec în savoare până și rețetele celui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
țigară și scoase capul pe geam ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida rezonanței lor vioaie, sunt și s-au dovedit, ca atare, cu mult mai apatice, ursuze și chiar iubitoare de întuneric. Luați ca primă dovadă faptul, demonstrabil, că nouă din zece dintre cunoștințele dumneavoastră, ba poate
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care bătrânul Freud ar avea mai multe de povestit. Acest subiect a rămas însă neatacat de el în capitolele ce-i poartă semnătura. Am căuta, desigur, mai multe motive pentru care însuși Freud a omis o asemenea întâmplare fierbinte și zemoasă de însemnătate, dacă nu am ști că la vremea când se năștea Anna Freud ar fi putut avea deja toate răspunsurile și nici o întrebare, dacă nu ar fi întârziat istoria să-l înregistreze. Ridicolul situației apare la mult timp după ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să Își ia zborul, ațâțător. — Pune-mi și mie o vodcă și niște sifon rece, suntem În vacanță, ce naiba. El Însă a luat-o În brațe lacom, Îi frământa bucile În tăcere, gemând, gata să-și Împlânte mădularul În carlinga zemoasă, ea l-a respins și l-a privit În ochi cu seriozitate. Avem de vorbit lucruri importante. Lucian a rânjit Înghițindu-și saliva, i-a turnat vodcă Într-un pahar de apă și sifon Într-unul de vodcă, apoi s-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
toți vecinii când veneau În ospeție vroiau să se plimbe prin grădina cea vestita. Aici Înfloreau flori albe, roșii, roz, galbene, albastre, mici și mari, parfumate care mai de care.Pomii Înfloreau de două ori pe an și făceau fructe zemoase și dulci, ba un măr bătrân făcea mere de aur.Și grădina era Împrejmuită cu gard verde format din arbuști rari cu frunza lungă și creață, iar În mijlocul ei era o fântînă arteziana Împrejmuită cu statui din marmură albă. Dar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu vai pe munte, baba Înfierbântată de venirea primăverii aruncă cojoc după cojoc, până ce a scăpat de toate cele nouă cojoace . Când ajunse pe munte, era sleită de puteri.În poiana Maicii Domnului era o tufă de mure coapte și zemoase.Baba cea rea nici nu se gândi să spună o rugăciune ori să ceară voie să culeagă din râvnitele fructe, ci Întinse mâna și apucă câteva, când deodată simți că-i amorțește mâna atât de tare Încât n-o mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Unde o fi Ionucu? Ionucu nu era prea departe, stătea ascuns bine, Îi auzea pe copii cum Îl strigă, râdea pe nfundate de farsa ce le-o făcea.Stătea ascuns și mânca cireșe (avea acasă un cireș care făcea cireșe zemoase și dulci) și nici nu se gândea să lase câteva și pentru tovarășii lui.Nici n-avea de gând să le răspundă. Copiii erau Îngrijorați. Unul mai mic Începu să plângă. Dacă a pățit ceva Ionucu? S-o fi rătăcit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îi ceru Tușei să se ocupe de bucatele pentru musafiri. Nu se mai știa ce era la bucătărie de oale și lighene. Tușa pregăti rață pe varză, făcu garntura de castraveți și roșii. Fructierele erau pline cu mere roșii, pere zemoase, prune și struguri dulci. Din beci au scos cel mai bun vin. Ion era dus la coasă cu feciorul boierului, căci acesta se rugase să-l ia și pe el pe deal, să-l Învețe a ține coasa. Au cosit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ca nu cumva, În bucuria Lui, să uite de oameni și să pornească furtunile. Odată Sântilie privind spre pământ, vazu doi baieți jucându-se. Cel mai mare Îi adusese celui mai mic un coș cu mere roșii, mari, dulci și zemoase, ca dar de ziua lui. Atunci Sântilie, care nu primise niciodata un dar de la nimeni, fură cosul cu mere, lăsându-i pe băieți plângând. Dumnezeu văzând ce face Sântilie, Îl dojeni blând și Îl mustră cu bunătate. Lui Dumnezeu i-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe decât voi, merele cu obrajii bucălați. Bunicul ne va culege cu mâna, ne va ordona în cămară pentru iarnă, iar din celelalte surate ale mele va face compot, gem și chiar va
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de în lumină mare-i lași. limbajul fin, cel pomădat cu umbre și sulemeneli dibace, e chinuit și hurducat, un insectar prea plin de ace. nehotărâtă ca un gândăcel, pe trupul ierbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mai fragili și peste tot nu vedeai decât frunze și fructe căzute pe jos.Era perioada perelor coapte, a nucilor numai bune de cules. Pentru noi, cei mai mici, era o mare bucurie; nu reușeam să adunăm toate perele galbene, zemoase și mari cât doi pumni la un loc. Mâncam cu poftă până simțeam că ne plesnește stomacul. Pe zece septembrie ( duminica), urma să aibă loc un eveniment foarte important, pentru noi, cei catolici: primirea sfintei Împărtășanii! Toți copiii, care Împlineau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acesta îi creează un fel de satisfacție drăcească, îi dă energie, după fiecare ospăț carnal face un duș fierbinte apoi unul rece ca gheața după care se înfășoară într-un cearceaf umed, mănâncă trei kilograme de mere, dintre cele mai zemoase, le alege cu un fel de instinct de animal, când nu găsește mere pe plac, mănâncă cel puțin un kilogram de lămâi, e o masă de dezintoxicare, după un dezmăț e nevoie de purificare, spune râzând cu toată gura, apoi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a predat mamei, care n-a mai avut inimă să mă certe, impresionată de vânătăile ce i-au luat ceva timp ca să mi le oblojească. Într-una din grădinile casei era un păr care făcea pere văratice, galbene, moi și zemoase, de-ți lăsa gura apă. Nu de puține ori mă urcam cățărându-mă ca o pisică, și scuturam părul înalt de peste zece metri, pitorescul situației constând în bombardamentul celor aflați sub păr. A fost și o zi cu ghinion când
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
săi ruși?) În sfârșit! Cine nu mă crede, închipuindu-și că vestitul om de televiziune nu se înșală sau că nu a fost chiar dumnealui dus cu preșul, devenind din start prima victimă, sedus fiind de farmecul adaptării istoriei la zemosul nostru cotidian național, se poate convinge și singur de adevărul spuselor de mele. Cum? Simplu, citind corespondența împărătesei. He, He, He! Își închipuia cineva că-i voi da mură-n gură, furnizându-i date despre editură, anul apariției, volumul și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
taxi. Îi spunem șoferului unde vrem să ajungem. Omul pornește aparatul și o ia din loc. Mie mi se pare că a ales un traseu greșit. Observ cu glas tare asta, bănuind că vrea să mai încarce nițel cursa asta zemoasă. Tata zice că nu, e bine pe unde a luat-o. Îl contrazic cu argumente pertinente. Șoferul se uită la noi cu un aer interogativ. Tata face: "Lăsați, domnule șofer, mergeți pe unde știți dumneavoastră. Fiul meu are un simț
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa și așa, pentru început trebuie să te miști de aici și până aici, pe urmă să urci două trepte, să cotești la dreapta sau la stânga, să străbați tunelul și odată ajunsă în luminiș, ai să găsești pepenele mare și zemos: SENSUL VIEȚII. Este ceva în noi care ne marchează și ne face să fim vulnerabili, îi mai preciză Alexe următorul punct al șaradei. Dar ce anume, se întrebă ea, tot mai palidă, presimțind că nu va descoperi vreodată adevărul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părți din panouri de ușă etc. Unele scânduri erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită, unele găurite și marcate de locurile unde s-au aflat cândva cuie și zăvoare, și altele noi și mirosind a rumeguș dulce, zemos. Au fost incluse și bucăți de plăci dure, placaj și plăci aglomerate, însă mare parte din planul podelei era alcătuit din podele lemnoase. 2. Cutii. O mare porțiune centrală, dreptunghiulară, a planului podelei a fost înălțat la nivelul mijlocului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]