373 matches
-
o astfel de ipostază. Fetele concrete, care aveau propriul lor cerc în fața blocului, nu jucau niciun rol în viața băieților, chiar dacă, prin cine știe ce miracol, vreunul dintre noi reușea să pună mâna pe vreo pagină de revistă porno la care ne zgâiam toți. Jucam fotbal și ping-pong până se întuneca de tot, mergeam la filme (western-urile, filmele polițiste și seria cu Rocky erau la mare căutare) și la meciurile de fotbal ale echipei orașului, comentam câte în lună și în stele
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
încercări, i-o nimerit gâtul. Când o văzut cum se zbătea bietul cocoș fără cap, l-o aruncat tocmai lângă grămada de strujeni. Cocoșul s-o zbătut cât s-o zbătut și până la urmă s-o liniștit. Amărâtul încă se zgâia la cocoșul fără suflare, când a băgat de seamă că încet-încet acesta începe să intre sub strujeni...In loc să se ducă să-l ia, el se uita prostit, dându-se înapoi înfricoșat... Până la urmă, o rupt-o la fugă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
închideți bolnavii în morgă cu morții alături! Păi cum să nu înnebunească omul când se trezește în miez de noapte în morgă?” Intre timp, bețivul a descoperit fața strigoiului. Directorul o făcut niște ochi cât cepele și după ce s-o zgâit un timp o grăit ca din altă lume: „Apoi aiasta îi femeie...îi femeia lui...lui Surcică...Eu...eu am constatat moartea ei și ce era să fac decât s-o duc la morgă? Astăzi trebuia să-i fac autopsia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pierduse vremea și că, în privința actelor, treaba era rezolvată. Avea o săptămână liberă la dispoziție și aproape trei milioane de lei în buzunar. Boier! Ieși în curte binedispus și aruncă așa, într-o doară, văzându-l pe Anton că se zgâiește în lungul drumului: "Ce faci, bre, te uiți după liberare?". "Nu, măi nea, după gunoieri mă uit. Că trebuia să vie dă ieri și tot n-a mai apărut. O fi în grevă sau s-a certatără cu domnu' director
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de sănii. D apoi asta am hotărât-o deja... Se înserase de-a binelea când cărăușii urcau dealul din marginea târgului.. Mitruță - fiind la coadă - era cu ochii în patru. De fapt, toți cărăușii făceau același lucru... Acum degeaba ne zgâim ca țiganu-n fundul trăistii, fiindcă cei care l-au lovit pe Hliboceanu știu sigur că doar vinerea au pentru ce își pune pielea la bătaie. Puicuță, tu ai dreptate, dar trebuie să ne obișnuim cu trebușoara asta - i-a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el nu apucase Încă să ajungă la baie, credincioasa prostată nu-l trădase. „Ce mai? Sunt același ca În timpul celor o sută de zile! Îmi lipsește doar o armată“, Își spunea Împăratul, În timp ce măsura cu pași mici și fermi dormitorul, zgâindu-se pe pereți, ca și cum acolo ar fi putut afla oștirea În cauză. Privirea Îi căzu pe mogâldeața din patul vecin și atunci Își aminti de colegul de cameră. Cu o mișcare autoritară, smulse cearșaful și dedesubt se ivi René Descartes
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În general, clipele stăteau lungite pe paturi, pălăvrăgind și formând astfel minute. Minutele Își găseau și ele câte-un subiect de dezbătut și uite-așa, până să-și dea seama ce și cum, se forma o oră. Aceasta se mai zgâia pe pereți, Încercând să răzuiască o pată cu unghia de pe tapet, și pe nepusă masă În cameră apărea o altă oră, cu care prima se așternea la sfat. Zilele treceau și nu dura mult - de obicei, cam șapte - până când Își
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
le face să se înmoaie de frică, în timp ce Delfina are cîteva secunde de răgaz ca să și mai tragă sufletul, să se gîndească, nici n a fost chiar așa de greu pe cît își imaginase, uf, uf, uf. Care plan? se zgîiește Angelina peste masă, asta da lovitură tocmai din partea cui nu te aștepți, zice Tușica, numai la tine nu m aș fi gîndit că ești ciripitoarea secției, dar așa se întîmplă de fiecare dată cînd ai prea mare încredere și te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Plăcințica absentă. Treisprezece Ziua a fost chinuitoare. Lui Antoniu i s-au umflat picioarele În asemenea hal, Încât cu greu și-a descălțat adidașii jerpeliți. Plăcințica a stat și ea cu cartonul atârnat de gât toată ziua și s-a zgâit la trecători cu privirea ei ironic-inocentă. Prada nu a fost Însă pe măsura așteptării. Sunt zile de vacanță, și mulți locuitori au plecat spre alte meleaguri pentru odihnă. Pe deasupra, căldura ucigătoare Îi face pe cei rămași acasă să fie nervoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cap chestia asta!). Și a venit să ni-l prezinte pe bambino al ei. Sau, cel puțin, așa se pare. Arătând spre băiețel, îi șoptește Maimuței: — Molto elegante, no? Pe urmă însă ne însoțește până la mașină și, în timp ce copilașul se zgâiește la uniforma portarului, ne sugerează că poate ne-ar face plăcere să-i vizităm după-amiază în apartamentul de pe Monte Mario și s-o frigem laolaltă cu încă un bărbat. Are un prieten, zice ea - fii atent că toate detaliile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
au lăsat Într-o casă goală, care nu-și putea găsi locatar pentru că fantomele de odinioară se făceau auzite uneori prin Încăperi, iar dr. Czinner Însuși nu era acum nici măcar cea din urmă fantomă. Dacă o față s-ar fi zgâit pe fereastră sau o voce s-ar fi făcut auzită la etaj sau un covor ar fi scăpat o șoaptă, aceea ar fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la o viață conștientă după cinci ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bucată bună era! Erau obiecte de valoare - ceasuri, portofele, bijuterii - la fața locului? întreb. — Și mai era și caldă, sub plapumă. Suficient de caldă. Fără spasme agonice. Nimic. Falca lui masivă se mișcă fără încetare, mai rar acum, în timp ce se zgâiește în gol. Dacă ai putea să ai orice femeie ți-ai dori, zice, dacă ai putea s-o iei cum vrei tu, nu ai face-o? Asta înseamnă viol, zic. Dacă e moartă, nu. - Și ronțăie un cartof. - Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în uniformă albastră stă de partea cealaltă și dă din cap. — Trebuie să vă întoarceți și să traversați. Trotuarul este închis. Se filmează, zice. Iute ca un junghi, cele opt versuri ale cântecului mi se derulează în minte, în timp ce mă zgâiesc la insigna lui. Ochii polițistului se dau peste cap până ce nu li se mai vede decât albul. Mănușa i se ridică spre piept, dar încremenește la jumătatea distanței; genunchii i se taie. Bărbia i se lovește așa de tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
băț sau o piatră... Poate că-n valiza asta nu sînt cărți, ci cărămizi, căci e prea grea, adăugă el, lăsînd mîna Annei Hilfe și pipăind una din Închizătorile valizei. Nu-i Încuiată, ia să vedem... Dar nu Îndrăsniră. Se zgîiau amîndoi la valiză, bănuitori, paralizați la gîndul că dușmanii lor, atît de prevăzători din fire, nu uitau nimic, nici un amănunt. — Eu nu m-aș atinge de valiză, spuse ea. Stătea acolo, Încremenită În atitudinea unei păsări fascinate de un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnul Prentice intră pe neașteptate În Încăpere, cu pașii lui uriași, urmat de un individ În negru, care ținea cu amîndouă mîinile un melon, de parcă ar fi purtat un lighean cu apă. Se opri gîfÎind În pragul ușii și se zgîi la Rowe. — Ăsta-i ticălosul! exclamă el. N-am nici o Îndoială, În ciuda bărbii lui. E o mască... — Excelent! chicoti domnul Prentice. Piesele Încep să se potrivească. — A intrat În hotel cu valiza, zicînd că vrea doar s-o lase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vigilentă a ignoranței lui. Iar el Îi spunea: „Firește, ai un frate... țin minte!...“ Se potolește parcă, auzi el un glas. Nu credeți? — Ce-ai de gînd să faci? Era ca una dintre pozele trucate din revistele pentru copii: te zgîiești la ele și vezi ceva, să zicem un vas cu flori, apoi Îți ațintești privirea și vezi fețele unor oameni... Deodată, Hilfe Îi apăru limpede În minte așa cum Îl văzuse - culcat În pat, plin de grație, atît de străin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum nu știu ce mi-a venit să-mi amintesc de mâțe înecate și de taică-meu, ca toți intelectualii care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dă brânci să faci stânga-mprejur în tine însuți, să tragi podul de la mal? Te uiți și nu-i vezi, nu-s, deși sunt în proximitatea ta. Ăștia te-aruncă-n paradox direct de pe laviță, îți trag rogojina de sub picioare și se zgâiește la tine abisu’. Da’ se poate? Te uiți în ochii lor ca-n pălăria fără fund a sperietorii de ciori? „Ptiu, numa’ tu să fii ca tine...” cum stupesc muierile de la țară când îs cu burta la gură și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata ei, o pregăti cum se cuvine și-o întinse sub așternut. Ochii negri ai Luanei se zgâiau la ea, așteptând vindecarea. Aflând că în fiecare lună va trece prin acest coșmar, ea se îngrozi și mai tare. I-a fost cumplit de greu să se acomodeze cu ideea că devenise domnișoară. Renunță la antrenamente iar Savinschi încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pregătească spectacolul. Era un adevărat ritual în familie, pe care Luana îl apăra cu strășnicie. Cortina, improvizată dintr-o pătură, ascundea ultimele retușări ale protagoniștilor. "În sală", părinții așteptau să vadă noile realizări în materie ale odraslelor. Când Luana se zgâi din spatele cortinei și întrebă " Ce faceți, nu aplaudați?", ei începură să bată din palme îndelung și zgomotos. La ridicarea "cortinei", spectatorii îi văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la masă. Băiatul o tot fixă până când fetele, izbucnind în râs, se ridicară și ieșiră. În timp ce se îndreptau spre stația de tramvai, priviră în urmă și văzură că tânărul le urmărește pas cu pas. Urcară în primul tramvai și se zgâiră pe fereastră. Băiatul, rămas în stație, se uita în urma lor. Vorbiră despre această întâmplare și Cristina își tachină colega pentru cucerirea pe care o făcuse. Seara, la ieșirea din cantină, dădură nas în nas cu băiatul din cofetărie. Își continuară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de spus? Ce-ar mai fi? Agasată, fata strigă: Nu știu, dă-mi un sfat, găsește o soluție. M-am săturat să stau de vorbă doar cu pereții. Zilnic, ore în șir, mă zgâiesc pe balcon, ca o nebună, să văd oameni, să simt că există ceva în jurul meu. De ce nu te plimbi? Du-te la spectacole, fă-ți prieteni. Eu sunt de acord să faci tot ce vrei. Mulțumesc, domnule Escu. Ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine, jucării, papuci de casă, într-o obositoare multitudine de culori. Înghesuiți în spațiul neîncăpător, vânzătorii de tonetă se zgâiau prin gemulețul minuscul la potențialii cumpărători, ademenindu-i cu lucruri ieftine și de proastă calitate. Luana bănuia cât de îngustă putea fi viziunea unui tonetar vizavi de lumea din afară. Iarna zgribuleau ca vrăbiile, sub mușcătura cruntă a gerului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu toate acestea semnele de tipar i s-au părut Învechite, ca și, fără Îndoială, stilul articolelor, naiv și liber. Paginile erau sfărâmicioase, Îngălbenite și pătate de umezeală, iar cele câteva imagini erau la fel de Încețoșate ca picturile impresioniste. Se tot zgâia la ele În lumina chioară. Poate că avea nevoie de ochelari. De câte ori dădea de un articol despre repatrierea unor cetățeni olandezi se oprea, căuta nume și chipuri. N-avea idee ce nume sau ce chipuri căuta, dar era Încredințată că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Iancu Păun". Nașul debutantelor (lansînd aceleași propoziții la toate: "Te-am fișat!/ Te-am glosat!/ Te-am debutat!") răspîndea galanterii pe toată raza tîrgului; Alistar, scriitor adînc minor, cu multă gelatină în compoziție, se tolănea pe scaunul din față. Se zgîia la mine, lua din vaza mereu plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie, o crizantemă și o (le) stîlcea pe mijloc, cu degetul mare. Bont, cu unghie incertă. Pînă cînd o nevastă avară și acră năpădea redacția și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]