37 matches
-
două ferestre, trei uși, una fără cheie. Urât lucru! Tașcă propti o ușă cu scaunul, pe cealaltă cu masa. Acum era bine. Putea dormi, da, însă nu-i venea somnul. Nici nu era de mirare cu atâtea tocănituri, pocănituri, zăngănituri, zgâlțâituri. Avea dreptate Sfredeluș: e fioroasă întunecimea mai ales când stai singur într-o casă pustie. Și mai sunt și gândurile tale... de! se zice că de banii agonisiți pe cale nedreaptă n-are omul noroc. Târziu, în noapte, el tresări deodată
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
zise, apoi nu-mi mai pasă dacă se isprăvește lumînarea". Da, însă nu-i mai venea somnul. Degeaba-și închidea ochii, căci, așa obosit cum era, el stetea treaz și auzea mereu țiuiturile crivățului, tocăniturile și pocăiturile, zîngănitul ferestrelor și zgîlțîitura ușilor, nu putea să doarmă și fel de fel de gânduri îi umblau prin cap. Similitudinile dintre Slavici și Caragiale pe care le descoperim sondând modul în care fiecare a surprins în creațiile lor genul fantastic, sunt probabil mult mai
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lună și m-am întors în luna aceea la ziar. Am paginat singur, într-o noapte, căderea lui Mussolini. - Hm! Senzațional, am strigat, nea Gogule, refaci pagina întîia, a căzut Mussolini! - Hai, lăsați, mi-a răspuns paginatorul sceptic, ca și când această zgâlțâitură a lumii i-ar fi părut neverosimi- lă, atât de mult se învățase să tot pagineze: Hitler așa și pe dincolo. Mussolini pe partea cealaltă... - Ce să las, zic, uite telegrama, trebuie să vedem dacă zincografia o fi făcut vreodată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat, fără o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi se părea o călătorie în afara vieții. Locul, tovarășul de călătorie, starea mea sufletească, totul era sigilat în interiorul aceleiași consternări. Chiar și sicriul, felul în care, la curbe și pe porțiunile de stradă mai accidentate, se lovea încet de căptușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
târască din nou pe șine, pe toate fețele se citea clar un sentiment de ușurare. Dar n-a durat mult. După doar câteva secunde, frânele au scrâșnit din nou și de data asta metroul s-a oprit hotărât cu o zgâlțâitură, creînd senzația cumplită că ăsta era sfârșitul. Imediat parcă nu s-a mai auzit nimic, în afară de șuieratul unui walkman mai departe în vagon, care răsună tot mai tare când pasagerul respectiv își scoase căștile ca să asculte eventualele anunțuri. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cea de a patra încercare, Findlay a crezut că poate porni din loc cu frâna de mână trasă și cu schimbătorul în punctul mort. M-am lăsat pe speteaza scaunului, resemnându-mă cu ideea că va fi un drum cu zgâlțâituri. — Vestea că scrii această carte a fost o mare supriză pentru mine, spuse Findlay, în timp ce ne îndreptam spre Oxford Street. Mă bucur să pot spune că timp de aproape zece ani nu m-am mai gândit aproape deloc la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar clipele treceau și nimeni nu deschidea gura. Mă uitai la Matilda, dar nu înțelesei: cine era urâta aia? Da, chiar Matilda, dar chipul ei era strâmbat, ca și când ar fi fost făcut din două chipuri suprapuse și acum o puternică zgâlțâitură interioară i-ar fi stricat secreta armonie. Exorbitați, ochii ei își pierduseră culoarea, verdele devenise albastru întunecat... Marele Vasile părea să rumege ceva în sensul că nu era bine ce se întîmplă, dar nici n-avea ce să facă. Oricum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de o săptămână toate petrecerile să fie interzise, spunând că “nimeni nu poate să se împărtășească de altă simțire decât de a mîhnirii de obște”. * La 14 martie 1844, “la 12 ceasuri și 28 de minute s-au simțit o zgâlțâitură de cutremur de pământ. Și îndată după aceea s-a schimbat atmosfera mai răcoroasă.” Cutremurul a fost însoțit de un zgomot care “semăna cu uruitul unui tren auzit de departe; mișcările păreau dirijate din central pământului spre suprafață. A fost
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Paris, Viena, Madrid sau Berlin, noul film al lui Chaplin și o poveste de amor care s-a sfârșit tragic, între doi cunoscuți scriitori. Printre ei abia și-au făcut loc cei trei prieteni amețiți bine, care resimțeau și acum zgâlțâiturile trăsurii ce le înfierbân- taseră și mai tare capetele și ficații. Nimic nu se potrivește mai bine cu cămășile noastre decât un vin alb, rece ca Polul Nord, a comandat Pribeagu chelnerului. — Măi, fraților, dar unde-i distinsa voastră domnișoară ? râde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mici poezii: Zăpada zace albă și albă și albă albă albă și albă zace zăpada sub zăpadă mi-ar plăcea și mie să zac și să zac și să zac privind. De sute de ori am tot cântat asta, iar zgâlțâiturile trenului îmi ritmau cântecul. Abia când s-a făcut zi și femeia-samovar încă mai sforăia, am îndrăznit să sper că cei doi civili nu vor mai intra peste mine, pentru că pierduseră ocazia oferită de întunecimea nopții. M-am furișat la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme Înfășurat În hârtie maro, stătea pe culoar, bătând tactul pe pervaz, culoar pe care cineva umbla și făcea cu mâna În timp ce trenul Începea să se deplaseze, fără nici o zgâlțâitură care să indice că părăseam pentru totdeauna cenușiul oraș. Dar curând după Moscova, s-a terminat cu tot confortul. În mai multe puncte ale Înaintării noastre plicticos de lente, trenul, inclusiv vagoanele de dormit, a fost invadat de soldați mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
numită „fatalism” și propune o teorie materialistă a cunoașterii (sau mai degrabă, un model materialist de cunoaștere). Cunoașterea este explicată în termeni de modificări materiale ale creierului. El gândea că impulsurile senzoriale sunt transmise prin fibre nervoase sub formă de zgâlțâituri sau vibrații, ce provoacă apariția modificărilor psihologice în creier, numite „întipăriri”. În a doua lucrare citată, Conta propune o metafizică materialistă, afirmând caracterul asemănător cu unda al universului; potrivit acestei concepții, evoluția universului ca un tot, și a fiecărei entități
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]