196 matches
-
unei case de pe Capitol Hill. Asta-i o altă casă bogată unde totul este exact ceea ce pare a fi. Elaborații trandafiri Tudor incrustați în tavan sunt de ghips, nu de tinichea presată, nu de fibră de sticlă. Busturile nudurilor grecești zgâriate sunt din marmură, nu din plastic marmorat. Cutiile din bufet nu sunt smălțuite în stilul lui Fabergé. Cutiile sunt cutiuțe pentru pilule Fabergé, și sunt unsprezece de toate. Broderia de sub cutiuțe n-a fost făcută la mașină. Nu doar cotoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
uite la mine înfășurată-n văluri. Se uită la Brandy și Denver. Fermecat, sunt sigură. Casa e exact cum te aștepți după ce ai văzut-o de afară. În sufragerie e-o masă mare cu picioare în X, în stil misionar, zgâriată și așezată sub un candelabru din fier forjat pe care te-ai putea legăna. Pe masă e întins un șal spaniol cu franjuri, brodat cu fir de argint. Noi reprezentăm o vedetă de televiziune care dorește să-și păstreze anonimatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
capete de acuzare împotriva sa. Oamenii ăștia de artă îl puteau șterge cu un singur telefon. Sau îl puteau agrava. Chiar dacă Terry nu făcea nimic, putea fi condamnat la închisoare pentru multă, multă vreme. În celula aia verde cu pereți zgâriați. Și după aia cine i-ar mai da crezare unui pușcăriaș? Așa că Terry Fletcher spune da. Îl ajută faptul că nu-l cunoaște pe artistul de printuri. Patronul galeriei îi dă un pistol și-i spune să poarte un ciorap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
buzelor rujate: — Fost sergent major Flint Stedman, o să-ți ajungă țâțele ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta, zgâriată toată și umplută de sânge. Cu ochi injectați și cu fardul întins peste tot de lacrimi. Privind în urmă, bătaia aia de puicuțe aproape le-a compromis întreaga misiune. Țara asta nu poate câștiga nici un război fiindcă tot timpul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
amintiri. Aceasta nu se Întâmplă Însă niciodată, așa că nopțile Îi sunt pustii și fără vise. Uneori, arareori, Întrezărește frânturi dintr-o imagine, una singură, ceva care abia pâlpâie, pentru a dispărea imediat: mucegaiul negru de pe un perete de beton, lemnul zgâriat al picioarelor unei bănci de școlar, tavanul unei Încăperi lungi și Întunecoase, o pânză, o masă cu tăblia Într-atât de roasă de carii, Încât, dacă Își plimbă degetele pe ea, nu dă decât de găuri. Ar mai fi și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret din spatele ghișeului cu ochi bulbucați și cețoși din pricina ochelarilor cu len tile groase prinse În niște rame negre. Avea În jur de cincizeci de ani, nu era mai Înaltă decât Margaret, dar ceva mai plină. Cartonașul agățat de piept, zgâriat și cam șters, Îi indica numele și rangul, Cantik Hartono, infirmieră-șefă. Simțind că hotărârea infirmierei e pe cale să se Îndulcească, Margaret a Încercat să câștige teren. — Soră Cantik, vă rugăm frumos, n-am vrea să socotiți cumva că am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Hmm. De unde știi că funcționează? — Dacă nu funcționează, îl duc înapoi și-mi cer banii. M-am uitat la adunătura de nimicuri acoperite cu nisip din vitrină și la ghidurile pentru excursioniști cu coperte șifonate. Aparatul foto subacvatic părea murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de aici? Nu te îndoi de talentele mele, Sanderson. Nu am de gând să intru în amănuntele în ceea ce privește plângerile lui Clio Aames și banii pe care i-a primit înapoi. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să pozezi este, în principiu, un piston. Acum că-l cumpăraserăm și că stătea pe masa cafenelei, alături de noile noastre cărți și de frappé-uri, mi-am dat seama că-mi plăcea. Era zgâriat și murdar și probabil că nu funcționa, dar îmi plăcea. Îmi spuneam că avea o înfățișare curajoasă. Să mergi netemător acolo unde nici un alt aparat foto n-a mai fost. Îmi amintea de Buzz Lightyear 1. — Poți să faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse, câteva mii de tălpi; Dumnezeu, dacă ar fi fost proiectant, pentru fiecare pas ar fi schițat câte o treaptă: Dumnezeul meu leneș, fă o scară până în cer! Sunt desculț. Spălătorul: chiuvete crăpate, oglinzi zgâriate, cădițe înfundate, calorifere debranșate, geamuri sparte, uși rupte, întuneric, frig. Spălătorul nu este un spațiu locuibil, tovarășe pedagog. Economie vreau, sparge becurile! În spălător dai cu apă pe ochi și gata! Aici nu-i clocitoare! Dă-i în pula mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva dansa step, spărgea nuci, bătea cuie în cer; deasupra, locuiau doi bătrâni trecuți de 60. La internat, tovarășul pedagog verifica zilnic valiza. Vreau ordine și disciplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
De la o vreme, trâmbiță moartea în vene. Tu le desfaci cu o lamă să audă prostimea glasul sângelui, dar prostimea râde de tine ca de un clovn ce se destramă precum un pulover putred, ca de un gramofon cu discul zgâriat. Râde prostimea cu guri de morminte căscate, în timp ce tu, tristul aleilor, îți asumi rușinea frunzei de brusture crescută lângă statuia poetului și atât. Destinul, o lașitate asumată. Când vrei să renunți, ești eroul fiecărei secunde. Când renunți pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate de la strană i-a smuls cartea din mână, alții doi l-au scos pe sus din biserică, l-au încuiat în chilie, l-au legat cu o chingă de piciorul patului. Frate, ai tulburat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pînă-n bucătărie să Întreb vreun fleac, ea răspundea dezarticulat, agasată deja de apariția nemiloasă a urgențelor. M-am dus din nou spre camera cu casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc, am auzit... Am auzit-o limpede, puternică și zgîriată cum Îi era timbrul: vocea tatălui meu. Nu venea din afară, n-am cap tat-o cu timpanele, ci am simțit-o izbucnind Înăuntru, drept În creier. Mă strigase pe nume. Strigătul s-a gîtuit ca și cum ar fi vrut să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urmare a unei inflamări la nivelul creierului. Peter Costă, directorul centrului Global Alliance for Rabies Control, a declarat că atunci când boală ajunge în acest stadiu, ea devine incurabilă. Ceea ce s-a și întâmplat. Femeia a murit. “Orice persoană mușcată sau zgâriata de un animal care are această boală, trebuie să primească tratament în 24 de ore”, a declarat Costă.
O femeie a murit din cauză că îşi dorea prea mult să facă sex () [Corola-journal/Journalistic/68559_a_69884]
-
măgari ținuți în dârlogi. În mijlocul pieței se află judecătoria - o cladire simplă, funcțională, de cărămidă cu șaisprezece splendide coloane ionice pătate de generatii de tutun aruncat la întâmplare. Judecătoria era înconjurată de ulmi, iar sub copaci, pe băncile de lemn zgâriate și crestate și pe scaune părinții orașului, autorii unor legi solide și cetățeni solizi care credeau în Tom Watson și se temeau doar de Dumnezeu și de secetă, cu cravate negre subțiri sau cu medaliile care nu mai însemnau nimic
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
de la mahala, lipite una de alta, ca aia în care a locuit el cu Janice pe Wilbur Avenue după ce s-au căsătorit, au aceeași formă, urcând la deal ca treptele unei scări, deși tencuiala de ciment urâtă, sinistră, care părea zgâriată și mânjită cu bălegar, a cedat locul unor substanțe ceva mai festive, ce imită piatra cioplită sau scândurile din lemn, aplicate în strat mai gros pe unele fațade decât pe altele, așa că la margini apar mici denivelări când cuprinzi șirul
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
îl urî într-o asemenea măsură, încât moartea lui i s-ar fi părut o pedeapsă mult prea ușoară, mult prea blândă. Simți cum instinctul de femeie înjosită îi dă puteri nebănuite și se ridică de jos. Goală pușcă, mușcată, zgâriată, cu lacrimi în ochi se repezi asupra lui, îl prinse de mâini și-i trânti direct în obraz: - Hai, câine, vreau din nou, vino, vreau încă o dată! Profitând apoi de zăpăceala lui, îi puse mâna pe pantaloni, i-i trase
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
și de complicat? Aeroplanul Alunecând pe iarba tăvălită se-nălță sonor, în scurte clipe, și străluciră-n bolta infinită aripi ce au fost demult gândite. Și cu gânduri mândre s-a înțesat în vânt muzica elicei rotitoare... Jos, părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în exil Zi surd-năbușitoare, noua lui casă și palmierul ce parcă de tablă ar fi... Iată vine și el, privindu-și umbra caraghioasă ce-l provoacă ingrat a-și aminti umbra pestrițelor stindarde de
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
de energie ale Europei luptând pentru a rămâne ea însăși: continuitatea spirituală. La câteva sute de metri, într-un colț pitoresc de uliți strâmte, universitatea zidită în 1523, minusculă : ferestruici înguste cu gratii de plumb, ziduri groase, bolți ogivale, bănci zgâriate și înnegrite de vreme. Hamlet ar fi putut spune tot așa de bine: „Horatio, ce vânt te-aduce de la Erfurt?”, cum spune „de la Wittenberg”. Iar la jumătate de oră de Erfurt, Weimar. Peisagiu blând, soare radios. Gara, ca orice gară
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
trebui Să le potrivesc De busola al cărei ac Nici nu se mai mișcă De patul de masa De scaunul mereu trase Că nu mai e loc Să umbli nici cu mîinile Încrucișate Nici cu mîinile La spate De oglinda zgîriată Care nu mă arată Zgîriat De tabloul în care culorile Se schimbă Spre margine De cuiul ruginit Pe care atîrnă o șapcă Uitată de cineva De spinarea măgarului Care duce tot calabalîcul Gemînd aprobator De scoarțele acestea Transpirate sub Care
Odă. În metru hip hop by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2691_a_4016]
-
busola al cărei ac Nici nu se mai mișcă De patul de masa De scaunul mereu trase Că nu mai e loc Să umbli nici cu mîinile Încrucișate Nici cu mîinile La spate De oglinda zgîriată Care nu mă arată Zgîriat De tabloul în care culorile Se schimbă Spre margine De cuiul ruginit Pe care atîrnă o șapcă Uitată de cineva De spinarea măgarului Care duce tot calabalîcul Gemînd aprobator De scoarțele acestea Transpirate sub Care bolborosește ceva Într-o limbă
Odă. În metru hip hop by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2691_a_4016]
-
la tribună, chiar lângă primul-secretar, de ziua Republicii când se făcea defilare. Domnul Pandele, om înțelept, își băgă picioarele în invitație, dar mașina o dădu că nu prea era de glumit. Peste câteva zile vându și Dacia cea foarte puțin zgâriată și ruginită, luă pe ea o sumă rezonabilă și cu aceasta petrecură o seară faină, toți trei, plus nevestele, la un restaurant din centrul orașului. Luat de trufie și de țoiurile de palincă, Ati îi spuse lui Pandele: - Mei Pondele
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
săli ale galeriei ocupau mai tot podul. Acolo erau așezați sub sticlă pașii de dans îngălbeniți ai lui Eberhart, nimic altceva. De la prima până la ultima privire invidioasă a lui Engelhard, toate mărite și înrămate. Și o ladă plină cu negative zgâriate și gândaci înmulțindu-se cu frenezie. Când am urcat ultima oară acolo, știam deja în linii mari ce înseamnă „marș afară“. Eberhart era încă înalt și uscățiv și călca pământul cu o forță uriașă. Totuși felul în care degetele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era nimic la care să te poți uita, în afară de lampa de birou, care nu prezenta nici un interes în sine. Pereții aveau o ușoară tentă de galben, galbenul unei flegme mai degrabă decât al unei narcise. Podeaua era acoperită cu linoleum zgâriat, biroul cu autocolant gri, iar scaunele din plastic, la fel de gri. Ar fi avut nevoie de o Ivana Trump pentru redecorare. Declarația mea zăcea pe birou. într-un final, dând din umeri, am semnat în dreptul liniei punctate și i-am împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ciobul verde al sticlei de lapte. Țin minte că zâmbeam și, chiar dacă afară ploua torențial, lucru care înrăutățea și mai tare starea mea sufletească, chiar dacă părul lui Bogdan era verde, asta n-a fost un impediment. Începu, aproape distrus și zgâriat, un animat celebru cu Daffy Duck, surprinzându-mă, întrucât nu mă așteptam. - A, scuză-mă, e un animat cu Daffy la început, am zis încurcat, cred că se termină imediat. Și într-adevăr filmul dispăru. Un deșert. Dune. Multe dune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]