23,875 matches
-
aceleași lepre, sau altele, convertite la business pe scară mare, au migrat spre Băneasa. în felul acesta, Țărișoara și Capitala au rămas fără cel mai important aeroport pentru curse interne - că zborurile spre Moldova oricum nu contau -, nu care cumva zgomotele avioanelor să tulbure somnul de dimineață al neo-feudalilor ce-au izbutit prima federalizare de succes a țării. Asmuțind opinia publică asupra ticăloșilor dinafara Bucureștiului, dl. Năstase a sperat să tragă o gură de aer. De aici și impecabila preluare a
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
ei se aflau pe celălalt trotuar și zărindu-mă s-au oprit privindu-mă îndelung. El se uita furios la mine, surprins de vederea mea. Patul nostru se găsea lângă cămăruța lor în care ei încercau zadarnic să învie tinerețea. Zgomotele din camera îndrăgostiților jignesc adânc pe cei care se află în umbra bătrâneții, sexualitatea devenind pentru ei un perpetuu subiect plin de repetate umilințe. Chiar și în cazuri excepționale, nimeni nu poate să închidă ochii peste un corp de femeie
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ne-ar mai lipsi". Realitatea - sau ce-a mai rămas din ea - nu mai poate fi percepută decât la nivelul simțurilor și numai parțial: "sau dacă nu ar mai trebui să spui ceva și/ te simți totuși plin de un zgomot continuu ca/ o bandă magnetică pe care nu ar fi înregistrat nimic" și "poți să scrii toată povestea asta începe când/ guști sau vezi vorbele și oxidarea minusculă pe care o întind/ peste orice gest" sau "adevărata povestire ține de
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
permanenta defazare a membrilor săi: ei nu reușesc să se exprime pe ei, nu știu să iubească, nu izbutesc să se adreseze inteligibil și articulat unul altuia și de aici incapacitatea de a comunica normal cu lumea, altfel decât prin zgomot. Antoaneta Cojocaru lasă să se bănuiască eroziunea și confuzia sentimentelor, existența unor răni deschise, golul personajului jucat de ea este alcătuit dintr-o combinație de plinuri inavuabile. Arta sugestiei o diferențiază de partenerii ei, monotoni în monomania lor. Ecranul televizorului
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
strivit pe zid). Compromisă prin uzanța festivă, viziunea lumii se împrospătează grație unei percepții "depoetizate", adică deparazitate de convenții, aparent stîngace, aparent infantilă, contabilizare a vieții "la scara unu pe unu". Suprarealismul virează spre postura naivistă: În dimineața asta/ prin zgomote de tramvai vocile unor copii/ îmi aduc aminte viața mea pe sponci/ tîrîitul de la o zi la alta cu oarbe deschideri în cerul opac/ surîd mă fac că nu știu nimic/ pisicile care stau pe gard îmi induc o tristețe
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
prin care trece, nu va mai elogia mitocănia și batjocori elitismul, se va spăla pe față și se va bărbieri ca să se trezească la o gîndire și la o exprimare civilizată. (N.M.) P.S. Și ca și cum n-ar fi destul atîta zgomot pentru nimic, dl C.T.P. revine în numărul 614 al ALA cu un editorial în care povestește ce a înțeles d-sa din prima Întîlnire a �României literare", care i-a răpit din timpul d-sale prețios (�întotdeauna la un cotidian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
pentru elementul acustic prin creațiile sonore, știința vocii, practica radiofonică și a filmului sonor. Bela Balász și Fritz Lang se confruntă cu acest fenomen și constată, unul la nivel teoretic, celălalt prin activitatea regizorală, existența unei lumi de sunete și zgomote, ce pătrunde pentru prima dată în conștiința omului și care începe să capete sens. Un exemplu este filmul lui Fritz Lang M- Un oraș caută un cri-minal, în care ceea ce-l dă de gol pe criminal este obiceiul acestuia de
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
fioroși și ocupau cu zbaterea lor întregul spațiu, obligându-le pe pașnicele găini să se refugieze pe lângă garduri. își zburliseră penele, mărindu-și neașteptat de mult volumul, se atacau în aer, la o înălțime de peste un metru și făceau un zgomot de vijelie dezlănțuită. Țăranul s-a dus decis la ei și i-a despărțit, ridicându-l pe fiecare în câte o mână: - Ia uite, dom'le, a zis el cu umor, ce gălăgie fac cinci kilograme de carne de cocoș
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
fundal. Energiile acumulate interior se condensează în explozia efemeridelor, simțite ca noduri muzicale ce apar în prim-plan conform unei gradații ce conduce de la delicat la vehement. Clepsidra și nisiparnița sunt într-adevăr simboluri ale acestei muzici. Este acesta un zgomot pe care spre a-l percepe sunt necesare, firește, urechi fine." (Jünger, 138) Octavian Nemescu preferă gnomonul, "obiect vertical, de pildă o vergea, a cărui umbră slujește de indicator solar." (Jünger, p.47) Lucrările sale recente se articulează în cadrul ciclului
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
de legitimare a genurilor mici. Povestirile nu sînt SF-uri propriu-zise și un împătimit al lui Asimov le-ar găsi probabil ticăite. Pentru că nu va descoperi în ele nici nave spațiale sofisticate, nici planete necunoscute, cu alte cuvinte nu exisită zgomotul de fond decît într-o măsură moderată și nu se insistă pe recuzita literaturii de gen. Sînt de făcut comparații cu Crohmălniceanu din Istorii insolite sau cu ficțiunile speculative ale lui Cristian Tudor Popescu, deși față de cei doi Florin Manolescu
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
animalele, norii și simți că n-ai nici un motiv pentru grabă. Viața trece oricum. Mai încet sau mai repede. Dar tot trece. În Sud se savurează clipa, visul. În Nord, simți trepidația. Percepi ritmul lumii contemporane. Nebunia ei. Ritmul mașinilor, zgomotele, accelerația, toate acestea te fac să te grăbești... Nici aici, la noi, în România, timpul nu pare să aibă aceeași dimensiune peste tot. La București, timpul pare că are un alt ritm decât la Iași, de pildă. Sudul nostru e
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
Bătrînii aveau alt timp/ Nici cuvintele toate nu mai ai cum le folosi - și le mai uiți! Să mai ai și grija cuvintelor, acum!" (Orfan de obiceie). Nu în ultimul rînd se cuvine menționat plictisul, acel monstru perfid, "care nici zgomot și nici gesturi mari nu face", conform faimoasei definiții baudelairiene, care nu ezită a "înghiți" pînă și copilăria, căreia i s-au răpit toate darurile, toate bucuriile îndătinate. O copilărie abuziv redusă la ecranul alb al devalorizării: " În țarcul rotund
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
93). Proiectul acestui teatru este și un pariu cu o miză mai puternică decît se poate detecta în grabă. În orice caz, o întreprindere atipică pentru perioada de sărăcie spirituală pe care o traversăm, instalată cu surle și trîmbițe, un zgomot agasant care ne agresează mintea, creierii și ierarhiile. Stagiunea în curs de desfășurare a fost încredințată unor tineri regizori cu profiluri îndrăznețe, ale căror teribilisme, poate inerente, se învîrtesc însă în spațiul profund al creației, al preocupărilor pentru teatrul asumat
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
Prin fire, prin educație, prin practică, prin filosofie și prin morală el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instinct al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața zgomotului însă comunicativ în intimitate și gata oricînd să transmită fără emfază ceea ce știe, în raporturi bune cu lumea vizibilă și cu normele raționale pe care toate meseriile, chiar și cele creatoare, le au. Decalogul său uman și artistic este, aproximativ
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
asta era cel mai nevinovat lucru care putea să i se întâmple în situația lui. Era obosit. Se duse să se așeze, liniștit pe pervazul ferestrei și reluă, încrezător, supravegherea culoarului și a scărilor rulante. Avioanele decolau și aterizau fără zgomot, nu știa cum făceau asta, era ca într-un vis. În acea zi își amintește exact ceasul când regăsise, exaltat, parfumul pletelor Amei care, înainte să plece, se aruncase la pieptul lui și îi ceruse să o aștepte. Culoarul era
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
să ridicăm în slăvi sfârșiturile; ceea ce a fost și nu mai poate fi; ceea ce a fost cum se cuvine și ceea ce nu. Un ultim suspin pentru o lume pierdută... dar și un "ura" de final. Povestea unui maur, însoțită de zgomot și furie" . ...un recviem cu trompeta apocalipsei New-Yorkul anului 2000. Istorie care, deși ultrarecentă, ar putea fi uitată îndată ce furia secolului abia încheiat se va domoli. Va fi probabil imposibil de păstrat în memorie lumea sfârtecată de minciuni și crime
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
pe undeva/ pe cîmpurile de luptă ale imperiului/ plecatul și-a ridicat mîna tăcerii/ la el au venit desculțe/ de s-au spovedit armele// o viață compusă din naufragiile noastre/ în veacul acesta ce visează urît/ cînd lucrurile cad cu zgomot în lucruri/ cînd se înserează a spaimă în mit" (și s-au hotărît semințele să meargă-n exil). Însă poezia e prin definiție plurivalentă. În cazul de față, ea nu ni se prezintă exclusiv drept produsul unui "cronicar ascuns", care
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
fi făcut noi fără obsedantul deceniu, de unde am mai fi supt! noi?" (același). Un stol de porumbei după viscol, în ianuarie, după ce iese soarele și se mai încălzește un pic și care, decolând brusc, speriați, aripile lor înghețate scot un zgomot de sticlă spartă. Câțiva se așează pe capul statuii lui Eminescu de la Ateneu. E secetă. După un timp, câțiva nori se adună în fine deasupra Bucureștiului. Parcă ar sta să plouă. Un tip, pe Transilvaniei, unei tipe care încearcă de
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
luminilor, aceleași costume par ba zdrențe, ba straie elegante, ilustrând dinamica internă și schimbând perspectiva externă. Între piesa anonimă și opera celebrului său contemporan există pasarele, stabilite de spectacol, în primul rând prin scenografie. "Istoria este o poveste plină de zgomot și furie povestită de un idiot" spunea Shakespeare și replica a devenit mai puternică decât situația care a generat-o. În acest spectacol replica e transformată în personaj, se încarnează încercând să intervină zadarnic în destinul individual. Sluga mută știe
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
rece înfățișată de actriță. Eugen Bădărău contribuie la crearea unor imagini memorabile, esențe tari ale spectacolului propus de regizor. Când vorbește, nuanțele se adiționează fără a construi un întreg armonios. În plină maturitate creatoare, Dragoș Galgoțiu, el însuși pe vremuri "zgomotul și furia", a convertit șocul teatralității violente și arborescente practicate în tinerețe ( prin care și-a atras atâția admiratori fanatici, acum maturi esteți exigenți) în caligrafia subtilă a tristeții: idiotul și-a aruncat masca. Discursul lui scenic are ambiția totalității
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
a bucurat enorm că l-a revăzut. Vă dați seama cîte generații de actori, de regizori, de scenografi i-au trecut prin fața ochilor? Cîte debuturi, cîte succese, cîte căderi? Cum se văd toate acestea, oare, de la arlechin? Cum se aude zgomotul aplauzelor dintr-un loc din care sala este o enormă necunoscută? El știe, la fel de bine cu actorii, ce a ieșit sau nu într-o seară. El este martorul real și tăcut al stării fiecăruia, al bucuriei unei reușite, al tristeții
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
mele vor fi dezmințite de atâta putere. Astăzi din lipsă de dinți nu mai ridic nici un scaun. Dar modul în care îmi demonstrez puterea ca să nu mi se observe slăbiciunile mi-a rămas intact. Liniște. Trimit o armată ca să înăbușe zgomotele. Să imobilizeze râsul. Să-i astupe gura văicărelii. Să blocheze țipătul. Trimit o a doua armată pentru că prima în timpul capturării zgomotelor face o gălăgie îngrozitoare. O notă de plată atârnă. O listă atârnă. O scrisoare atârnă. O notiță atârnă. O
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
îmi demonstrez puterea ca să nu mi se observe slăbiciunile mi-a rămas intact. Liniște. Trimit o armată ca să înăbușe zgomotele. Să imobilizeze râsul. Să-i astupe gura văicărelii. Să blocheze țipătul. Trimit o a doua armată pentru că prima în timpul capturării zgomotelor face o gălăgie îngrozitoare. O notă de plată atârnă. O listă atârnă. O scrisoare atârnă. O notiță atârnă. O carte de vizită atârnă. O invitație atârnă. O vedere atârnă. Un număr de telefon atârnă. Un prospect atârnă. Un telefon stă
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
dizolvarea poemului în real, așa cum o pastilă se dizolvă într-un pahar cu apă: "nu am chef de nimic/ scrisul e o pedeapsă inutilă/ mi-e scîrbă de litere/ o pulbere fină de aur/ se-așează pe amintirile incomode/ numai zgomotul metalic al apei/ țipătul isteric al vîntului de afară" (Jurnal de familie). Dar obiectele - refugiu al crizei ontologice - nu rămîn imuabile, ci se vădesc și ele supuse unui proces de degradare. Înaintînd implacabil, acesta alimentează imagini sordide, mutilante, descalificatoare în
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
fi închiderea unui cerc familial - tatăl încercase la rîndu-i o mutare în Capitală, neîmplinită din refuzul soaței de a-și abandona casa de la părinți, aceeași vîndută de fiu vreo 50 de ani mai tîrziu), cu umoruri negre cauzate de murdărie, zgomot, mitocănie (deși, într-un sfîrșit, găsise și vînzătoare care să răspundă la bună-dimineața), Livius Ciocârlie se întoarce cu &comp. în Mehadia bunicilor paterni, în Butoieștii soției T, unde-și petrec vacanțele, la vîrsta copilăriei, fiicele Corina și Alexandra, în vremurile
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]