291 matches
-
simțit de cum a intrat în cameră un miros de beci și un frig aproape neverosimil. Și-a zis că frigul vine din interiorul ei, vara nu poate fi atât de frig într-o încăpere, și totuși cu greu a adormit, zgribulindu-se în imensele falduri ale plăpumii de puf. Și aceasta mirosea cumva a stătut, deși învelitoarea era dintr-un damasc gros, apretată ca o foaie de tablă. S-a îmbrăcat la repezeală, s-a uitat în oglinda pișcată de rugină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o rămas să pună cojocul pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic, zgribulit ca un pui de bogdaproste, dar cu chef de vorbă. Să vezi și să nu crezi. Tocmai mă gândeam să încui porțile și să mă duc acasă, când hopaaa... o dat buzna treaba peste mine. M-am și speriat când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Uneori, rețeaua de nervuri a unei frunze Împinge frontul memoriei cu câțiva milimetri și-ți revăd ridurile de sub ochi. Alteori, o pungă dusă de vânt Îți recompune silueta din momentul În care te-am văzut pentru ultima oară traversând strada, zgribulit de ploaie și cu gulerul fulgarinului ridicat. S-a auzit un zgomot. Trebuie să deschid ochii. — Bună ziua, Cassandre. — Bună ziua, doctore. — Totul bine? Totul e bine. Mă bucur s-aud asta. Intră, te rog, și ia loc pe canapea. Uneori, doctore
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Totuși, aflase din prima și nu numai că mă urmărise la rândul lui, dar chiar dorise să-mi dea de știre că o făcea. Pentru prima oară În ultima săptămână, m-am apropiat de fereastră. Kuznețov tocmai părăsea clădirea și, zgribulit Între pulpanele raglanului din cauza vântului puternic care se stârnise, mergea În direcția parcului. Game over. Tocmai atunci, o pală puternică de vânt a măturat strada, făcând să fâlfâie copertinele. Câțiva trecători au rămas fără pălării. Demiurgul uitase geamurile apartamentului deschise
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
praf așezate În rafturi. Ce facem acum? a Întrebat ea. — Ne mișcăm cât mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să uite de fișierul În care sunt explicațiile de subsol. Vino lângă mine. Vera s-a zgribulit alături, pe butoaiele cu varză. Am acoperit-o cu haina mea. Respira agitat, ca o păsărică. Am tăcut. — Nu ne mișcăm chiar deloc? mi-a șoptit ea, Într-un târziu. — Când ceva se modifică Într-un fișier, pictograma acestuia aflată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop care bîiguie, n-am fost eu, afară e o droaie de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aibă grijă de ei exact așa cum ne-am înțeles, iar ție o să-ți facem o intrare triumfală pe post, ca unui salvator al neamului, n-ai altceva de făcut decît să-ți pui la punct discursul. Petrică și Monte Cristo zgribulesc și ei de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar fi culmea să o dăm în bară chiar acum din cauza cîtorva lei, se impacientează Petrică, stai că am găsit, îl liniștește Monte Cristo, uite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
felul de impurități. — Unde sînt restul? reia Roja, căutînd privirile Părințelului. Știe cineva de ce au dat bir cu fugiții? întreabă, luptîndu-se să-și păstreze calmul. — Au făcut pe ei de frică, spune Curistul, numărîndu-i din priviri pe cei rămași care zgribulesc ca niște pui de găină, cu toții sîntem mai puțin de o duzină, calculează. — Ce mai stați pe gînduri? se aude din nou vocea Părințelului care dă la rîndul lui semne de neliniște, intrați odată sau așteptați să înghețăm de tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja cu senzația că-și răcește gura degeaba, că de patru zile n-am făcut altceva decît să ne tîrîm pe străzi dintr-un loc în altul, de la Universității la Romană, la Victoriei și înapoi, sub gloanțe, lihniți de foame, zgribuliți de frig, căzînd de pe picioare de oboseală, dar fără să facem mare brînză, ăsta e adevărul. Grupurile s-au spart din primele clipe. Mai ia le urma dacă poți, încearcă să le pui din nou pe picioare, cînd în jur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind, scoțînd fum pe nas și pe gură, ce ți-e și cu femeile astea, începu să se gîndească zgribulit de frig, pînă și fularul uitase să și-l ia în graba în care o tulise pe scări în jos numai să scape de gura ei, cum se mai schimbă, mai des decît vremea, i se pare, nu știi niciodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cum adică? se miră Roja mai potolit, atunci despre ce altceva poate fi vorba? Am rămas fără un sfanț, dar cel puțin acum sîntem chit, începe Roja să repete pentru sine, clănțănind din dinți, trăgîndu-și fermoarul pufoaicei pînă sub bărbie, zgribulind de frig. E singur în stradă, începe să țopăie pe loc neștiind în ce direcție s-o apuce, i-auzi cu ce trăsnăi îmi mai venise și secătura asta de Patru Ace, începe să-și refacă în minte dialogul, e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stare, după mine, pe unul din băieți care era buimac de somn și speriat de moarte. Iarăși rămăsesem pe străzi, dar Dumnezeu mi-a scos În cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
turcește, la 2-3 metri de ecran. El, bișnițarul de bilete, nu se umilea să stea pe scaunele numerotate ale sălii, locul lui era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore. Mexicanul meu era pe aproape, făcuse câteva biznisuri, își îndesa banii în buzunare. „Hai, bă, să machim ceva la geamuri multe, că m-am căcat pe mine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Înghesuiți în spațiul neîncăpător, vânzătorii de tonetă se zgâiau prin gemulețul minuscul la potențialii cumpărători, ademenindu-i cu lucruri ieftine și de proastă calitate. Luana bănuia cât de îngustă putea fi viziunea unui tonetar vizavi de lumea din afară. Iarna zgribuleau ca vrăbiile, sub mușcătura cruntă a gerului. Se înfofoleau în pături și se ascundeau la căldura înșelătoare a paltoanelor uzate. Vara îi topea soarele și ziua lungă îi țintuia la tonetă până însera, toate astea pentru un procent insignifiant din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor de altădată. Privirea mea rătăcește peste tulpinile florilor rămase fără frunze ce stau strâmbe asemenea crucilor de lemn dintr-un cimitir. Doar unele tufănele își mai înalță capetele și apoi se strâng iarăși zgribulite de frig. Mai stai toamnă! Nu pleca! Toamnă, nu-mi fura timpul ca să-mi dăruiești zâmbetul unui copil fericit ... căci nu pot să râd ... Zâmbetul meu amar împreună cu ecoul se topesc în culorile asfințitului. Norii plutesc pe cer ca parașutele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bine mai târziu decât niciodată, Își spuse ea, ștergându-și pe furiș câteva lacrimi. Terminase de tăiat cozonacul cu stafide dar rămase În picioare lângă soba Înaltă de teracotă, mai aproape astfel de nufărul stacojiu al arzătorului de „o mie”, zgribulită de frig sau speriată pur și simplu de mărturisirea lui neașteptată. Domnul Moduna Își privea mulțumit soția din scaunul său de stejar cu spătar Înalt și brațe viguroase. Harnică, modestă și Încă frumoasă cât mai putea ea fi la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tano a fost mai participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu-s împăiat, sînt lup viu. Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de fiere, de laptele cucului cînd îi strivești, din greșeală, tulpina în dinți, s-a accentuat. Nerăbdător, sub o aparență abia amicală, Rusalin aproape c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asemenea vise. Pentru că nu au un Mitică. Și tot mergând prin ploaie, ajunse la cimitirul "Sfântul Constantin". Te-ai hotărât să pleci, Mioara? Poarta era încuiată, dar prin ea trecu spectrul bunicului ei, cu Sfântul alături de el. Păreau doi călători zgribuliți în ploaie. Da! spuse Mioara. Dar n-am bani cât să-mi ajungă până la Paris. Bunicul o luă de mână și, levitând câteșitrei, ajunseră la linia ferată care despărțea Cartierul Hipodrom de Cartierul Lacu Dulce. Acolo am stat eu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop care bîiguie, n-am fost eu, afară e o droaie de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aibă grijă de ei exact așa cum ne-am înțeles, iar ție o să-ți facem o intrare triumfală pe post, ca unui salvator al neamului, n-ai altceva de făcut decît să-ți pui la punct discursul. Petrică și Monte Cristo zgribulesc și ei de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar fi culmea să o dăm în bară chiar acum din cauza cîtorva lei, se impacientează Petrică, stai că am găsit, îl liniștește Monte Cristo, uite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
felul de impurități. — Unde sînt restul? reia Roja, căutînd privirile Părințelului. Știe cineva de ce au dat bir cu fugiții? întreabă, luptîndu-se să-și păstreze calmul. — Au făcut pe ei de frică, spune Curistul, numărîndu-i din priviri pe cei rămași care zgribulesc ca niște pui de găină, cu toții sîntem mai puțin de o duzină, calculează. — Ce mai stați pe gînduri? se aude din nou vocea Părințelului care dă la rîndul lui semne de neliniște, intrați odată sau așteptați să înghețăm de tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja cu senzația că-și răcește gura degeaba, că de patru zile n-am făcut altceva decît să ne tîrîm pe străzi dintr-un loc în altul, de la Universității la Romană, la Victoriei și înapoi, sub gloanțe, lihniți de foame, zgribuliți de frig, căzînd de pe picioare de oboseală, dar fără să facem mare brînză, ăsta e adevărul. Grupurile s-au spart din primele clipe. Mai ia le urma dacă poți, încearcă să le pui din nou pe picioare, cînd în jur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind, scoțînd fum pe nas și pe gură, ce ți-e și cu femeile astea, începu să se gîndească zgribulit de frig, pînă și fularul uitase să și-l ia în graba în care o tulise pe scări în jos numai să scape de gura ei, cum se mai schimbă, mai des decît vremea, i se pare, nu știi niciodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cum adică? se miră Roja mai potolit, atunci despre ce altceva poate fi vorba? Am rămas fără un sfanț, dar cel puțin acum sîntem chit, începe Roja să repete pentru sine, clănțănind din dinți, trăgîndu-și fermoarul pufoaicei pînă sub bărbie, zgribulind de frig. E singur în stradă, începe să țopăie pe loc neștiind în ce direcție s-o apuce, i-auzi cu ce trăsnăi îmi mai venise și secătura asta de Patru Ace, începe să-și refacă în minte dialogul, e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]