37 matches
-
tale înfloriri? Sau cum te poți opune farmecului inocent? Atâta viață într-un oraș mort m-a năucit. L-am luat în brațe și l-am strâns la piept. Motanul de pe străzi (da, așa este, chiar despre un motan vorbesc!), zgribulit, s-a ghemuit, mulțumindu-mi prin gâdilături și alintându-se. M-a apucat un râs nebunesc, căci mă dovedisem, la doar șaisprezece ani, bătrână și dezamăgită de viață. Și-atunci n-ar fi fost cu adevărat firesc să fiu recunoscătoare
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
mult magia. I-am tot visat și Îi visez și-acum Cum se Întorc mereu și-mi ies În cale În curtea mamei: ca-n copilăria Care s-a dus venind din depărtare. Au răsărit ca niște mici petale Prin zgribulitul nostru anotimp. Ei plămădiți au fost de mama lui Appolo, Reîntrupați Peoni cu nimb de-Olimp. De dor mă vindecă precum de-o boală, Cum doar Asklepios știa a vindeca. Dar cât de lungă este suferința Ce și-a găsit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
tuturor, chiar și acum cînd decembrie e pe sfîrșite. însă tu nu ieși în stradă și nu apui odată cu soarele. dar ce, parcă eu ies? cum să ies cînd tu vii după atîția ani? nu, mai bine stau cu tine, zgribulit în pat, dar cu tine deasupra. da, da, clatină-te și alintă-te și nu coborî mai jos ăstea două-trei zile cît sînt liber de anul nou. mîine o să-ncerc s-ajung la tine de pe pat. dar numai după ce mă
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
mult magia. I-am tot visat și Îi visez și-acum Cum se Întorc mereu și-mi ies În cale În curtea mamei: ca-n copilăria Care s-a dus venind din depărtare. Au răsărit ca niște mici petale Prin zgribulitul nostru anotimp. Ei plămădiți au fost de mama lui Appolo, Reîntrupați Peoni cu nimb de-Olimp. De dor mă vindecă precum de-o boală, Cum doar Asklepios știa a vindeca. Dar cât de lungă este suferința Ce și-a găsit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
seară rece se lăsase peste orașul care se pregătea pentru somnul unei nopți lungi de iarnă. Doamna profesoară Mladinescu se întorcea de la liceul de fete unde profesa, când zări pe treptele scării unei prăvălii închise un copil de nouă-zece ani, zgribulit și scâncind de frig și foame. S-a apropiat de el și mângâindu-i fața murdară l-a întrebat: - Ți-e foame, puișor? Băiatul și-a tras mucii și a îngăimat abia șoptit: - Da! Doamna Mladinescu l-a luat de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cal, pieptănat lins pe spate. Acum se uita năuc în toate părțile după ea, cu mîinile-n buzunare, ca de obicei ("las' că-l dezvăț io de asta") și în cap și pe umeri era nins ca naiba. Dar nu stătea zgribulit în rafalele crivățului, ca toți ceilalți din jur, dimpotrivă, era cu fermoarul treningului pe jumătate descheiat, încît i se zăreau maieul și pieptul alb, fără fir de păr - căci tânărul lăcătuș de la Atelierele ITB era, fără s-o știe, de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mi spune povestea pe de rost?” Să răspundem noi: este Arheul, un principiu intim al existenței, un El veșnic prezent în șirul indivizilor. De aceea, în cunoscuta (ca romanță !) Pe lângă plopii fără soț nu trebuie să vedem un amorez 45 zgribulit plimbându-se pe la poarta Cleopatrei Poenaru, cum fabulau biografii, ci doar o verigă dintr-un lanț infinit, prin care, la un moment oarecare, se cristalizează potențialul de fericire sau durere ce aparține întregului șir de indivizi: „Căci te iubeam cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mi spune povestea pe de rost?” Să răspundem noi: este Arheul, un principiu intim al existenței, un El veșnic prezent în șirul indivizilor. De aceea, în cunoscuta (ca romanță !) Pe lângă plopii fără soț nu trebuie să vedem un amorez 45 zgribulit plimbându-se pe la poarta Cleopatrei Poenaru, cum fabulau biografii, ci doar o verigă dintr-un lanț infinit, prin care, la un moment oarecare, se cristalizează potențialul de fericire sau durere ce aparține întregului șir de indivizi: „Căci te iubeam cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
am plecat, știind exact unde să-l caut pe Lee. M-am întors la intersecția dintre 39th și Norton. Tot terenul viran era scăldat în lumina reflectoarelor. Lee era dincolo de banda care înconjura locul crimei. Se făcuse frig, așa că stătea zgribulit în geacă și se uita cum băieții de la Criminalistică scormonesc prin buruieni. M-am apropiat. Lee mă văzu, se dădu rapid un pas înapoi și mă împușcă cu degetele arătătoare, cu degetele mari pe post de percutor - gestul obișnuit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fund, un maidan. Către acel maidan mă îndreptam eu, cu un anumit scop, când am văzut venind un licean cu un porumbel în mână... - Era rănit... - Te rog, nu mă întrerupe. Ți-am spus că acum vorbește.... Venea un licean zgribulit, cu obrazul palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit și mi-era teamă să nu-l mănânce pisicile... - Așa mi-ai spus și atunci. Dar eu te-am recunoscut imediat, căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zăvorât. Primarul se uită, cercetă, se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios: ― Pe unde au pătruns hoții, măi creștine? ― De, parcă noi știm? zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit, fiindcă se lăsase o brumă groasă, sosea să fie de față la descinderea ce i-o anunțase de aseară pândarii. Primarul Pravilă îl întîmpină cu o imputare respectuoasă: ― Ce-mi făcurăți, cucoane, păcatele noastre? Nu puteați mai bine să ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tăcerile? dar nici mie nu-mi ieșeau prea multe cuvinte... am plecat din cafenea gândindu-mă: "ce caut eu aici?" m-am uitat la tine. stăteai zgribulit ca un pui de bogdaproste... deși nițel mai încolo te flanca un Audi... zgribulit sub glugă... cu mâinile, cu care nu știai ce să faci, strânse în buzunare... până la urmă ți-ai făcut curaj și m-ai luat stângaci în brațe... m-am uitat încă o dată la tine. și ți-am văzut ochii. atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]