221 matches
-
mine, m-am înclinat. M-am întors în salon. Grădina era goală. Mi-am pus în buzunar volumul de Napier. Am constatat că respir greu. M-am sprijinit de polița căminului și am început să mângâi unul dintre papagali. Praful zgrunțuros îmi rămase pe mână. 11 Următoarea constatare a fost aceea că Georgie nu era la ea acasă. M-am dus acolo cu mașina imediat ce mi-am revenit din șoc, am bătut tare la ușă, dar locuința părea goală. Am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fereastră, Bull refuza să gândească. În schimb, încerca să se adâncească înapoi în valurile somnului. Plonja iar și iar, tinzând spre clipa aceea în care starea de veghe și cea de reverie se îngemănează, dar se regăsea întins pe salteaua zgrunțuroasă, fără nici o nădejde de a mai adormi. Bull începu să-și frământe carnea, pregătindu-se să și-o ia la labă. Se răsucise pe spatele său larg și alb. Brațele puternice i se eliberaseră de sub plapumă, pe care încerca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cusut câțiva nasturi cu mâna ta. Iată textulețul: Eu și Pătrașcu Luigi, pionieri Aș putea să vă spun că razele soarelui, subțiri ca niște tăieței, se strecurau prin frunzișul plopilor din curte, se prelingeau pe zidurile școlii, pe tencuiala gri, zgrunțuroasă (despre care Pătrașcu Luigi știa bine că nu e calcio-vecchio, ci un strop dat cu măturica), pe urmă intrau în clasă pe ferestrele deschise și, fiindcă tot semănau cu tăiețeii, iar din tăieței picură supă călduță, împrăștiau bobițe de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care făcu cîteva salturi scurte și comice de bețiv, pentru a rămîne În cele din urmă foarte liniștit, cu aripile Întinse și părînd surprins de propria lui ispravă și de miracolul de a se trezi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luni În urmă primele litere și care citise deja mai multe cărți decît citise el În Întreaga-i viață? Lămpile cu ulei Începură să se agite, cuprinse de un subit acces de tuse, umbra țopăi În ritmul ei pe pereții zgrunțuroși ai marii peșteri și puțin mai tîrziu aceiași pereți tresăltară, scrîșnind și amenințînd să se facă țăndări și să se prăbușească deodată, În timp ce un muget surd se năștea din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
minuni, fachirul, magul, se răspândise până departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Johan nu trebuie să intre În apă. Johan! l-a strigat. A luat-o la fugă pe nisip. Tot felul de mărunțișuri ascuțite Îi Înțepau tălpile, dar nu s-a oprit din alergat. Îi venea greu să fugă pe nisipul zgrunțuros, a alunecat, a și căzut. Nu l-a durut când a căzut. Apoi nisipul devenea ud, noroios, lipicios și peste tot erau pietre. El Însă nu s-a oprit din fugă. Johan era departe acum, Înainta prin apa puțin adâncă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
capăt al clădirii. Fâșiile de cer de deasupra noastră erau colorate în același purpuriu încețoșat și jos pe care îl remarcaserăm în oraș, în dimineața aceea. Era ca și când lumina zilei nici n-ar fi existat. M-am întins pe podeaua zgrunțuroasă de lângă rucsacul meu și m-am uitat în sus, la nori. — Cred că-mi amorțesc picioarele. Lumina slabă a amurgului de care aveam parte nu era de-ajuns pentru a citi, așa că Scout aprinse lanterna ca să-și consulte din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele lăsate de labele păsărilor în lut, ca pe un pergament zgrunțuros și Rusalin rostea cuvîntul magic Ninive. Cineva ne-a trimis scrisori cuneiforme", îmi șoptea, înfiorîndu-mi timpanul. Cufundarii încearcă să ne retransmită mesajul de acum trei milenii". Cum să nu-l fi crezut, dacă era atît de incredibil? Își împărțea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată de linoleum care deschidea ca un plic vederea spre cimentul zgrunțuros al podelei și turnă o țuică pentru Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată cu țigări din mătase de porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
însă această deosebire, conaturală, aș spune. În românește, Balzac sună aproape ca Flaubert și invers. Din vina traducătorilor, în parte, dar și din vina traducerii înseși. A traduce înseamnă într-un fel a nivela în limba-țintă ceea ce este reliefat și zgrunțuros uneori în limba de plecare și puțini traducători reușesc să păstreze relieful pitoresc al originalului. Întrebarea ta atinge unul din punctele nevralgice ale întreprinderii noastre. Câțiva din traducătorii Septuagintei românești s-au „supărat” pe faptul că nu vor fi lăsați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în glumă, amenințându-l cu degetul. Să vezi atunci...! Afară, ograda și acareturile lui moș Panciu zăceau de mult îngropate sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de cretă scârțâind și scrijelind pe suprafața zgrunțuroasă, ea reprezenta, din punct de vedere teoretic, o atitudine cu care eu nu puteam să fiu de acord. Dar am participat la silabisire, da. Nimeni din toată zona n-a scos sunete mai puternice și mai convingătoare decât mine. Nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unt și zahăr. (în paranteză: Poate că trebuie să explic. „Brânza de dragoste“ se face doar în interiorul Västerbottenului. Eu o cumpăr în borcane mici, din cele legate cu inel de cauciuc, de la oamenii de la munte. Amintește de messmör, dar este zgrunțuroasă ca marțipanul. E colorată în ocru, miroase ca un pesmet proaspăt prăjit și are gust de Cola. Trebuie s-o încercați o dată!) Dar se întâmplă să inventez străini, spune Manfred Marklund. Când e vorba de străini, nu trebuie nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care ar fi ales-o Gustave Doré, cu instinctul lui artistic fără greș: Preotul a venit și m-a confirmat. Era scund și cu umerii strâmbi după o operație făcută la sanatoriul din Hällnäs, iar pielea de pe față îi era zgrunțuroasă și roșie din cauza unor scrofule vindecate. Am stat pe patul meu și am discutat. Eu nu-i puteam citi, dar i-am povestit părți alese din povestirile biblice. în timp ce mă asculta, fuma neîncetat, ținând scrumiera mea în mâna stângă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu maximă precizie tot ce se petrece în respectivele spații. În mod cert, dacă nu vor fi renunțat la lectură, mulți cititori se vor fi luat cu mânile de cap după primele pagini ale romanului lui Radu Aldulescu. Un stil zgrunțuros, aparent străin de orice preocupare pentru artisticitate în care cuvintele se repetă deranjant ("Deși mereu trebuia să fie punctuală cu plata, de multe ori cu ultimii bani din casă. Deși de-a lungul unor ceasuri de flecăreală în doi, aici
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
personalitate liniară, architectonic, spiritualizată, chintezențială. Marea învățătură a Parisului este arta de a elimina. Materia grasă, mineralul fără valoare, cuvântul fără greutate, ideia fără într-aripare, hohotul de râs, plânsul zgomotos, atitudinea disgrațioasă, gestul disproporționat, patetismul indiscret, entuziasmul vulcanic, cad lest zgrunțuros, din preocuparea unanimă, în cimitirul mediocru al inutilului. Rămâne esența spiritualizată. Acesta e Th. Pallady, în florile sale imateriale, în femeile sale care nu plac tuturor (fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
atunci strig / ieși / și promit că nu voi mai folosi decît cuvinte ridicate la / putere dacă tot ne-a fost scris să trăim sub radical" (Hrube și unghere). Avînd atari propensiuni fruste, bardul se dovedește consecvent și prin "idilele" sale zgrunțuroase precum niște suprafețe de șmirghel. De notat din nou o particularitate transilvană adusă în pagină cu o grație gravă: preocuparea livrescă. Nălucirea venustății e împletită cu deprinderile cărturarului. Asemenea unui magnet, ea atrage sensuri tipografice, asocieri culturale: "o țîță de
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
filozofie e să nu fii mimetic. Rîndurile lui Nae Ionescu au curgerea seacă și lapidară a limbii vorbite, stilul său frust, ba chiar arid pînă la aticism, făcînd ca textele să nu-i fie gustate de criticii literari. Aspre și zgrunțuroase sub unghi epic, în contrast izbitor cu moliciunea fastuoasă a zulufilor retorici, articolele lui Nae Ionescu nu plac decît celor care, repudiind smalțul estetic, vor nuanța goală a ideii trăite. Mai mult, tonul lui Nae Ionescu are o buschețe a
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
blocându-mă într-o rețea de analfabetism monden și umanitar. Patima lor îmi subțiază chiar calitatea de cititor împătimit, încântat de „zgârieturile” pe care le poate lăsa pe suprafața textului. Sunt cărți care cer adorare mută, mângâietoare, nu lectură interpretativă, zgrunțuroasă. Iată ce scrie Lucian Raicu, citat de aceeași Simona Sora: „Jurnalul (și într-un anume sens orice literatură care vrea să intereseze pe lacomul de secrete cititor) presupune neapărat un act sacrificial, o jertfire a «demnității» celui care scrie; o
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
zidurile având aceeași culoare ocru pal a pietrei, ceea ce dă o primă mare unitate de stil întregului oraș. Și curând ne convingem că fațadele sunt chiar din piatră cioplită sau doar aparentă, adică din panouri de ciment cu suprafața exterioară zgrunțuroasă, ca a pietrelor. Și dacă pământul este pietros, el va fi exploatat și decorativ: în parcuri, printre pomi și flori, tronează pietre mari, neregulate, desprinse parcă atunci din munte. A doua caracteristică a orașului este simplitatea majorității construcțiilot prismatice, mari
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
pe viață, poezia mea nu a mers pe trasee blagiene. Într-o măsură asemănătoare producția mea poetică s-a deosebit de cea în vogă a generației șaizeciste, în cadrele calendaristice ale căreia m-am afirmat. Nu m-am afiliat nici expresionismului zgrunțuros, nici acrobației de concepte abstracte, nici ludicului nu tocmai pretențios, un gen de făcut cu ochiul devenit tic, în care au repurtat mari succese unii confrați. Mi-a fost dat să asist la spectacolul unor glorii pe care le-am
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
aidoma unui peisaj pe timp de furtună, brăzdat de fulgere paradoxal fertile: „om devastat de propozițiile inutile/ ca o fîntînă vara de fulgere albe care lasă însărcinate/ femeile locului” (Vinul de inimă). Autorul ne oferă un autoportret de-o modestie zgrunțuroasă, de exilat avizat asupra contrastului ce-l întruchipează în raport cu mizeria ambientului epocal, gata a-și detalia, a-și nuanța relativa dizgrație (În secolul ăstora). Dar persiflarea autoscopică e asociată cu una obiectiv-imaginară, spre a nu rămîne datoare lumii maștere. Avem
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
de „latrine de crime legate’n basma”, „măreața orînduire” pune-n cumpănă conștiința omului și fărădelegea perpetuă cu care se confruntă: „Pentru crima de-a fi iubit prea mult omul,/ nu mă veți spînzura mai sus decît pomul” (ibidem). Textura zgrunțuroasă, migălită totuși, de-o apreciabilă armonie dolorică, a versurilor lui George Dan îmi îndreaptă gîndul către un fachir care se întinde, aparent calm, pe patul său de cuie.
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
a fi definitiv depășite? Mă ascund în clopotul cel mare al bisericii/ și mă rog să nu moară nimeni și să nu fie sărbătoare/ să nu crească dintr-o dată rîul/ și focul să nu răbufnească// mă ascund/ lipit cu spatele la bronzul zgrunțuros/ cu ochii țintă la limba care atîrnă imobilă și ucigătoare// în clopotul cel mare e negură/ dar simt cum palpită o singurătate mai groaznică decît a mea// aburi se ridică din mine și se condensează pe limba de bronz/ o
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]