75 matches
-
tare s-a mișcat sub trupul meu. A fost o undă de șoc, care a târât corpurile celor care încercaseră să se ridice. Și au mai fost și urletele celor care întorseseră capul și-și pierduseră vederea. Și acea grea zguduitură a pământului sub pântecele noastre... A doua zi, plecând înapoi spre orașul prizonierilor, îmi închipuiam distrugerile, ruinele caselor și carcasele carbonizate ale animalelor. Văzusem orașe bombardate în timpul războiului... Acum mă înșelam. Când avionul s-a apropiat de locul cu pricina
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu de ajuns o ocheadă ca să înțeleagă că nu aveau nici o șansă. — Ne ajung! îi strigă. Waltan era disperat. Privirea i se încețoșa, iar goana calului, cu zguduiturile ei, făcea durerea insuportabiă. Simțea cum îl lasă puterile și cum crește în el o teribilă senzație de greață. Urmă o cotitură și imediat după ea intrară în galop pe un pod de lemn, deasupra unui pârâu; din acel punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult, învălmășindu-i gândurile. Ajungând la marginea unei pante, carul fu obligat să încetinească, iar Balamber trebui să meargă alături de el. Izbit de expresia ei serioasă, o întrebă care era motivul. Sprijinindu-se cu mâna de marginea carului din cauza unei zguduituri mai puternice, îl privi cu ochii ei mari și negri și ridică din umeri. — O să stau mereu în car? Balamber ridică din umeri. — Hunii nu au case adevărate, trăiesc în câmpie și se mută mereu. Sunt... ca vântul. — Eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noaptea de somn a fost foarte scurtă? Mormăind incantații cu sfinți printre dinți, m-am întors pe partea cealaltă căutându-mi de visul de care cu greu mă puteam dezlipi. Nu știu cât am mai dormit fiindcă dintr-o dată am simțit o zguduitură și podeaua lipindu-se de fața mea. Am sărit ca ars de jos și mi-am privit cu atenție agresorul. Era Ursu, așa cum îl porecleau toți care-l cunoșteau și venise să-mi aplice o corecție. Știam că am șanse
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de mirosul cailor și al catârilor, veniră la ușa noastră și încercară să smulgă propteaua de spini care ne apăra animalele. Caii începuseră să necheze ca turbați, se azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Virgil din somn. — Trebuie mult timp pânăsă-ți exorcizezi subconștientul, se scuzase el. — Tocmai mi-am amintit, spuse acum Virgil. în noaptea când am venit aici. își amintești... să se fi întâmplat ceva? Ceva ciudat. — Doamne! a zis ea. Uitasem. Zguduitura. — Da. Ce dracu a fost aia? Nu s-a mai întâmplat niciodată până acum, zise Iocasta. Virgil rămase cu privirea pierdută pe fereastră, fixând silueta întunecată a muntelui Calf de deasupra lor, cu piscul învăluit în nori. — Ce dracu’ mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ore în urmă, stațiile seismice înregistraseră un grad mare pe scara Richter. Rămăsese în pragul ușii, refuzând invitația șoptită a figurinei de porțelan, numită Paulina, Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer, o migrenă obsesivă acaparase gândurile și trupul în care intrase adânc trepidația cosmică, tusea traumatică a Terrei bolnave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
niște picioare de scafandru ― în căutarea unei prize cu roca încă invizibilă. ― Patru metri... uf! răsuflă Ripley. Ca un ecou la oftatul ei, un sunet mat, înăbușit, se auzi în Nostromo atunci când intră în contact cu solul. Vinciurile hidraulice absorbiră zguduitura. ― Am ajuns. Ceva clacă. Un circuit minor, probabil. Sau poate o sarcină insuficient compensată. Apoi un șoc teribil scutură nava. Plăcile de titan de pe cocă vibrară, lansând prin Nostromo un enorm vuiet metalic. ― Pierdut, pierdut! urlă Kane în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și prin mănuși. Dallas se îngrijoră, ― Te-am întrebat numai dacă poți să te uiți înăuntru. Nu-ncerca să deschizi. Nu știm ce-ar putea conține. Kane se înclină spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane. ― Orice-ar fi înăuntru, se ține bine. Își plimbă lampa pe rândurile de ovoide.) Poate găsesc unul care s-a spart sau a crăpat. În lumina lămpii costumului presurizat, o mică umflătură apăru tăcută în vârful formei ovoide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trase aer în piept: ― Da, pot. Până când va veni cineva să ne elibereze la ieșirea din sas. ― Ripley, ești acolo? ― Sunt aici, Dallas. ― Urcăm. (O privi pe Lambert.) Gata? Ea-și cobora ochii. El apăsă pe un buton: Urmă o zguduitură și platforma o luă în sus pe lângă coca lui Nostromo și se imobiliză lângă blindajul delimitat al deschiderii. Căpitanul lăsă în jos o manetă. Panoul exterior al sasului alunecă într-o parte și intrară. ― Presurizat? îl întrebă Lambert. ― N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
înainte de a reveni la poziția normală. - Pennons, cine-i în sala motoarelor? întrebă căpitanul Leeth, pe un ton tăios. - Asistentul meu și ajutoarele sale, răspunse mecanicul-șef, alb ca varul. Nu văd cum ar fi putut ei să... Simțiră o zguduitură puternică, iar nava se răsuci într-o rână și păru să se răstoarne. Grosvenor se pomeni trântit pe podea. Rămase o clipă locului, parcă amețit de izbitură, apoi spaima îl făcu să-și recapete cunoștința. Îi văzu pe ceilalți întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se apropie? Ce se apropie? Cum? (Îl trage înapoi, îl ține în brațele sale cu forța.) Stai odată! PARASCHIV (Aproape nebun.): Vine ora la care trebuie să te omor! MACABEUS: Parcă ziceai... PARASCHIV: Ți-am promis că te omor... (Tunete, zguduituri, prin crăpăturile din chepeng curg fire de praf.) MACABEUS ( Pentru sine.): Ce tâmpit! PARASCHIV: Ți-am promis, ți-am promis... MACABEUS ( În punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zona chepengului. Un instrument metalic lucrând asupra gurii de intrare. Eventual un fierăstrău a cărui lamă poate fi văzută pătrunzând în interiorul încăperii. Personajul va lucra mult timp până va reuși să deschidă chepengul. Pe fondul acestor eforturi se apropie apocalipsa. Zguduituri ușoare, apoi tot mai violente, explozii îndepărtate, explozii apropiindu-se, urletele unor sirene etc., totul în crescendo și cu pauze lungi. MACABEUS (Zvâcnește prin somn.): Au venit? PARASCHIV (Tresare prin somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
exagerat. Nu mai puternic decât clănțănitul în gol al unui dulău mânios. Ori decât duruitul unei tarabe de lemn răsturnată pe o stradă liniștită. Și abia atunci aproape întreaga gloată alăturată acolo putu observa cum, concomitent cu vuietul și cu zguduitura, dintre picioarele metalice și sudate, două câte două, printr-o tălpică, ale patului Sinistratului, țâșni o vână necunoscută și suplă a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă uit în urmă. O împușcătură auzii în urma mea, glonțul îmi vâjâi pe la ureche, dar lăsând [calul] fără frâu, izbindu-l numai în coaste, el fugea, spărgând cu corpul lui fierbinte și fumegând de sudoare aerul cel rece al nopții. Zguduitura cumplită ce-mi da fugind mă cutremura în toate fibrele corpului. Lancea ce-o țineam de-a umere fulgera la lumina lunei și sfâșia aerul nopții, pe când cremenea de munte de sub copitele de fier a calului zburând scânteia trosnind și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prea e sigur nici acolo. E o mișcare fermă printre oamenii de culoare și în dominioane. Englezii înșiși își dau seama de prăbușirea sistemului și încearcă să-l înlocuiască printr-o rețea G. Călinescu de alianțe comerciale. La cea dintâi zguduitură a războiului, popoarele se vor elibera. Desprinderea Egiptului și a Indiei e un fapt iminent. Arabii se agită de mult, Madagascarul (mi-a spus un malgaș pe care l-am cunoscut la Paris) are o tendință separatistă acută, negrii s-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fatal impus de legea interioară a istoriei. Tu ești fiul meu și te-ai născut agitat, eu rămân acum, de vreme ce mai am de jucat un act, un mandatar al tău, căutând a repara prin opere pozitive ce va rămâne după zguduitura la care unii din generația voastră au supus prezentul. A dărâma este imediat odios, dar dacă nu dărâmi, cum și unde construiești? Acum, că suntem în perspectiva infinitului, îți spun: ai curaj și fii liniștit. Un an sau o mie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la Blagai aproape de Mostar. Se așteaptă că vor ataca în curând acest oraș. [9 iulie 1876] AUSTRO-UNGARIA ["LA 5/17 IULIE S-AU ÎNTÎMPLAT... "] La 5/ 17* iulie s-au întîmplat în Viena un cutremur de pământ. Mai întîi o zguduitură tare, după aceea două vibrări mai slabe au făcut să se scuture casele și ulițele, încît oamenii de pe uliță s-au oprit deodată cu mirare. Cerul era foarte puțin înnourat. {EminescuOpIX 151} O scenă desigur comică s-a întîmplat cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
punct; răcnet; răsunet; război; scăpa; senin; sinistru; soare; speriată; stare a naturii; strigăt; sună; sunetul de ploaie; sus; tanc; tăiere; tot în casă; tresar; trezire; trist; tristețe; trosnet; tulburare; tunet; țipăt; urît; urlet; vară; vreme rea; vreme urîtă; vuiet; zguduire; zguduitură; zig-zag (1); 791/123/40/83/0 țară: patrie (125); România (78); stat (27); neam (23); oameni (19); popor (19); sat (19); acasă (17); oraș (17); plai (17); frumoasă (16); pămînt (16); mare (15); casă (14); loc (11); origine (11
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
trecutul țării... să fie ori prea-prea, ori foarte foarte... (...) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... da... pentru ce? Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduiturilor... și... idei subversive... (...) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun simț, pentru ca Europa cu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ar fi dus el tot acolo rămânea. Câtă deosebire între Lică din momentul intrării în biserică și Lică de acum! Iată notațiile naratorului de la început: Ploaia se vărsa șiroaie și se bătea de acoperământul bisericii; ferestrele mari zângăneau mereu sub zguduitura trăsnetelor; fulgerele luminau într-una chipurile sfinților ce priveau țintă cu ochii nemișcați la omul abătut din cale care venise să tulbure liniștea sfântului lăcaș. Lică nu vedea și nu auzea nimic. De la ne-vedere și ne-auzire la Vederea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mare spaimă era atunci când, după o așteptare de ore sau zile, se auzea vocea impiegatului de mișcare, prelung și parcă amenințător: „Cuuupleee!” Atunci trebuia să luăm în brațe lampa cu petrol, godinul din mijlocul vagonului, farfurii și pahare. Urma o zguduitură puternică, se izbeau tampoanele dintre vagoane între ele, căci se anexa locomotiva. Atunci știam că în curând vom pleca mai departe. Țin minte că ajunsesem pe undeva, prin munți. Eu sunt miop din naștere, o moștenesc pe mama, săraca. Vedeam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și albi, ca tăiați în metal, se iviră pentru o clipă în dreptul ferestrei: - Ce țară! spuse Marcel. Autobuzul era plin de arabi ce se prefăceau că dorm, ascunși în burnusuri. Cei care-și ridicaseră picioarele pe bănci se clătinau de zguduiturile mașinii mai mult decât ceilalți. Tăcerea, nepăsarea lor începeau s-o apese pe Janine. I se Părea că au trecut zile întregi de când călătorește, însoțită de escorta lor mută. Autobuzul plecase însă abia în zori, din locul unde se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din urmă și șoferul îl făcu să urle, accelerând. Icnind puternic, mașina se urni din loc. Din mulțimea zdrențăroasă și nemișcată a păstorilor se înălță o mână care, o clipă mai târziu, pieri în urma lor, pe drumul din ce în ce mai prost. Din pricina zguduiturilor, arabii se clătinau întruna. Janine simțea cum o cuprinde somnul, când, pe neașteptate, se pomeni în față cu o cutiuță galbenă plină cu betel. Soldatul-șacal îi surâdea. Ea șovăi o clipă, apoi luă o bucată și mulțumi. Șacalul băgă cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cel mai comic. Drumul cotea când la dreapta, când la stânga, traversând nenumărate pârâuri, pe podețuri de scânduri șubrede, care săltau la trecerea mașinii. După o oră, ceața începu să se îndesească. Se porni o ploaie măruntă, subțiind lumina farurilor, în ciuda zguduiturilor, d'Arrast aproape adormise. Nu mai gonea prin pădurea umedă, ci din nou pe drumurile din Serra, pe care le străbătuseră în acea dimineață, plecând din San Paolo. Acele drumeaguri de țară erau învăluite zi și noapte într-un praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]