157,129 matches
-
sfârșesc prin a fi condamnați la moarte (momentul e filmat), iar femeia, la muncă silnică pe viață. Hm, actori uciși înainte de premieră... Acesta e momentul în care, în loc să spun "Acțiune!" și să vă povestesc variile argumente vehiculate în dezbaterea CJI, zic "Stop". Subiectul filmului e o mină (postmodernă, voi elabora pe temă ceva mai încolo) de aur, iar manipularea lui cinematografică e ok, dar nu perfectă. Nimic de obiectat la compoziția cadrelor. Foarte reușită mișcarea operatorului prin care, într-un singur
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
În schițele lui Caragiale, altele sînt întrebările preliminare cu care se abordează amicii: la mesele de berărie sau cafenea (dar, poate, după un preambul convențional pe care literatura nu-l ia totdeauna în seamă!), întrebarea e o provocare - ,Ei? Ce zici?" (Atmosferă încărcată) - sau presupune starea negativă: Da... ce ai? Te văz cam..." (Amici). Tot la Caragiale, întrebarea ce faci? e cel mai adesea orientată spre situația concretă, cu vigilență și reproș: ,Ce faci, Mitică?" (în țal, cînd prietenul adoarme în timpul
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
masturbare pe lângă o centură de castitate. Care, oricum, nu pare prea greu de înlăturat când e nevoie. Cuvântul "aiurea" pare inventat pentru a defini această peliculă, filmată în Wales de către un regizor spaniol, versat în videoclipuri și reclame - n-ai zice - pe numele său Alberto Sciamma. Singura lui scăpare - în bine, vreau să zic - e datorată cameramanului, tempo-ul pe care îl impune el narațiunii e adecvat, plus că, existând des două planuri simultane ale acțiunii care se întrepătrund, el realizează
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
înlăturat când e nevoie. Cuvântul "aiurea" pare inventat pentru a defini această peliculă, filmată în Wales de către un regizor spaniol, versat în videoclipuri și reclame - n-ai zice - pe numele său Alberto Sciamma. Singura lui scăpare - în bine, vreau să zic - e datorată cameramanului, tempo-ul pe care îl impune el narațiunii e adecvat, plus că, existând des două planuri simultane ale acțiunii care se întrepătrund, el realizează un foarte reușit paralelism între cadre din "povești" diferite. Trebuie să vedeți ce
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
detaliile-capcană, învăluitoare. Tot astfel și cu globalizarea. Mâine, probabil, când o să ne globalizăm de tot, harta Europei va deveni și ea un astfel de joc. O șaradă, în definitiv. Printre Luxemburg, Andora, Olanda, Elveția, Spania și așa mai departe, să zicem că într-o zi cineva va avea de indicat țara nu de mult primită în bătrânul continent cu capitala ei numită București. Din capul locului, europenii mai vechi vor fi avertizați că nu-i vorba de Sofia, nici de Budapesta
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
Dar se înșeală cine își închipuie că un Festival ca acesta poate rămîne mereu la un nivel maxim de valoare și de interes. O observație, din păcate, generală este aceea că scriitorii străini s-au dovedit mai conștiincioși (cum să zic altfel?) decît românii, fiind vorba de a-și face simțită prezența în sala de la Neptun. îmi pare rău că trebuie să le reproșez unora din colegii mei, membri ai U.S.R., majoritatea, felul oarecum neglijent de a trata o întîlnire la
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
asculte cu adevărat ce se discută. Ar fi aflat și că nu toți scriitorii s-au lamentat că nu-i citește nimeni, cum, cu infinită dragoste de scriitori, notează Cristina Modreanu. Ici și colo au apărut păreri, cum să le zic?, picante, culese de la scriitori care au fost ori nu la Neptun, parcă din dorința ziariștilor de a da o culoare suspectă ,Zilelor și Nopților..". Mircea Cărtărescu ar fi declarat că demisionează din U.S.R. fiindcă n-a fost invitat la Festival
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
Simona Vasilache Profesorii de română se amuză, înțeleg, de-o vreme-ncoace, să "însceneze" un roman sau altul ca pe un proces. Să transforme, adică, literatura în sală de judecată. Și nu s-ar zice, în asemenea ,montări", că totul e butaforie. Chiar și de-ar fi - și sînt - copaci și filomele din carton, rămîn, adevărate, procesele verbale de ședință. Adică vraful, făcut din înregistrări fără număr, al amintirilor literare. Nu-i cu nimic mai
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
înregistrări fără număr, al amintirilor literare. Nu-i cu nimic mai ușor să alegi, dintre ele, pe-acelea bune de citit, rătăcite printre, hélas, destule drajeuri ieșite din termen, decît îți e să iei la scuturat literatura ,mare". Dimpotrivă, aș zice, proza ,mică" e parcă și mai pretențioasă, avînd, în plus, măcar două capricii: o anume noblețe de foaier și, pe deasupra, răsfățul unui stil zăngănitor, pe care n-ai să sari, ca de-obicei, să-l amendezi fără dispensă. Nu, fiindcă
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
de nu l-am ști, bunăoară, din Limitele lui Dan Botta - de patos și de cumpănire, alta cu priză la actualitatea diversă, fie ea legată de urbanistică, ori de politică, ori de morala vreunei istorii ce se repetă. Lectura trebuie, zic, începută dinspre ,varietăți", ca să-ți dai seama, chiar dacă nu de tot, ce fel de ,cetățean" e scriitorul a cărui carte o deschizi. Așa făcînd, risc un portret din cîteva trăsături de condei. E, de bună seamă, un om al reperelor
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
și Palatul Victoria spunând: - ,Nu accept ca programul Parlamentului să fie comandat nici de la Palatul Victoria, nici de la Cotroceni, nici de la..." Ei, dacă și în PNL-eeeeee! Dar bine măcar că Alianța e de nezdruncinat... ZICERI - La Prima Tv, o fătucă, Iasmina, zice: ,Mie îmi plac băieții cu blugii tăiați pe unde nu trebuie..." - Noa! Noa!, vorba prietenului Haralampy. - Ionuț Popa, antrenor la Poli Iași: , Eu când joc cu Steaua sau Dinamo, joc cu piciorul pe gât, cu carnea lor în dinți... Așteptăm
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
a schimbat sau măcar credeți că există o posibilitate de a se fi schimbat ceva, mai ales în ceea ce privește observația dvs. că exista în 1995 un anumit gen de sechele naționaliste în România și o anumită discriminare a etniei romilor, să zicem... Mario Vargas Llosa: În 48 de ore de cînd sunt aici ar fi puțin hazardat să trag concluzii, după o ședere atît de scurtă. Dar am speranța că în acești zece ani instituțiile democrtice s-au consolidat și procesul de
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
cunoscuți datorită propagandei comuniste, ieșim în lume tot cu ei, ne prezentăm în lume numai cu ei. În plus, ei nu mai trăiesc. Avem azi scriitori foarte buni, avem eseiști, filosofi și totuși nu sunt cunoscuți peste hotare, chiar dacă, să zicem, reușesc să publice o carte la Paris sau în America. Ce ar trebui să facem? MVL: Să ieșiți din ghetto. MS: Cum? MVL: Ghetto-ul a fost una din trăsăturile caracteristice ale stalinismului în anii Războiului Rece care închidea țările în interiorul
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
Heidegger structura grijii, pentru Noica modelul ontologic IDG), Dragomir nu are un concept propriu de ilustrat. El nu vine cu o idee proprie, dată în prealabil, căreia să îi caute o întruchipare literar-artistică, una care să i se potrivească - am zice noi - ca o mânușă. De aceea, el nu face o interpretare ,dragomiriană" la O scrisoare pierdută, ci o interpretare platoniciană. Să observăm că Dragomir spune dintru început un lucru foarte interesant: , Am șovăit, în privința Scrisorii pierdute, între o interpretare platoniciană
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
președintelui țării au avut ca efect imediat un oftat de ușurare care a străbătut meleagurile patriei de la cele mai simandicoase instituții de învățământ până la dărăpănăturile de prin unele sate cărora domnul ministru Miclea le jignește spunându-le școli... Ministru am zis? Apropo: ia uite-l pe domnul Nicolăescu, proaspăt uns, declarând, pe un fundal (simbolic ?) cu niște câini comunitari - în ziua de 16.09 (Observator An- tena 1) - că medicamentele se vor ieftini cu 6-11 %. Automat, majoritatea farmaciilor s-au declarat
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
podoaba capilară, sau măcar să o scurteze... Dar mai știu - fără să fiu răutăcios - că soacra prietenului nu o va face, fiind doar o figură de stil utilizată și soacră-mea ori de câte ori nevastă-mea, Coryntina, se prezintă la părinți din cauză zice, că televizorul nostru e mai important decât ea. O fi, dar, pentru a lămuri situația, urmează să avem o întâlnire pe teren neutru, poate prin Harghita, în una din puținele păduri rămase după defrișările care au dus la popularea dealurilor
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
doamna Mona Muscă spre un parlamentar, care și-a permis să nu fie de acord cu ea: -,Dumneavoastră, de unde sunteți ?" Iar răspunsul e la fel de sobru și de responsabil: -,Din România"... Tot la televiziune, noul președinte al PNA, domnul Daniel Morar, zice blând-ardelenește: -,Îmi trebuie douăzeci de procurori deștepți..." -Și nouă, aprobă Haralampy. Pauză publicitară. Și ce-am mai văzut la televizor ? -Un recital de excepție al violonistului Nigel Kennedy, în cadrul Festivalului și Concursului Internațional ,George Enescu"; -pe marea actriță Mariana Mihuț
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
halucinant - mărturisește Morgana Vargas Llosa într-un interviu. Imaginați-vă că eu îl ascult pe Mario Vargas Llosa povestind despre călătoriile lui de documentare de când eram foarte mică și am fost impresionată să-l văd acum în acțiune, cum se zice. Călătoria în sine a fost foarte interesantă, dar, dincolo de aceasta, am putut să verific eu însămi ceea ce îmi imaginam când eram mică și mă întrebam cum va fi fost călătoria tatălui meu în Brazilia pentru a putea scrie Războiul sfîrșitului
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
extraordinare de-a dreptul, de care aș fi putut apuca și trage cu folos materie pentru Ochiul magic, cazul Oanei Orlea m-a fascinat constant și m-a urmărit până la capăt, prin robustețea exemplară a caracterului ei, povestea, mai bine zis talentul ei de a-și trăi cu sinceritate, intens și curat fiecare silabă a existenței de învingătoare. Am ales-o, și am rămas la ea, pe Oana Orlea, în beneficiul cititorului României literare, interesat ca și mine să afle de la
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
și recunoscut în Franța, în lumea largă, chiar dacă nu atât cât s-ar cuveni. (...) Manolescu e precum echipa Rapid: cunoscut în Ghencea, adorat de puicuțele liricoide din învățământul clasic autohton, prizat de cititorul român cu opt clase. Nu-mi amintesc - zice Bădiliță - să-i fi auzit numele prin cercurile intelectuale din Franța, Spania, Italia sau Germania pe care le frecventez." Coborât, pentru câteva clipe astrale, din sferele înalte în care evoluează (,Din sfera mea venii cu greu..."), acest Hyperion de mahala
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
Constantin Țoiu Îmi șterg bine penița de relele strânse în vârful ei ca niște scame... O mai trec o dată prin păr ca pletoșii grămătici de altădată,... - cum zice în Cum se scrie memorialistul nostru viu și otrăvit cu penița lui veșnic muiată în zeamă de viespi... - grămaticii ceia dugoși care își ștergeau peanele în pletele lor sure și slinoase de se lua cerneala pă deștele vizirului ori imbrohorului
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
în care Cioran și Eliade și-au scris textele de extremă dreaptă crimele Gărzii de Fier nu fuseseră încă săvîrșite și nici nu se putea prevedea cum avea să evolueze în timp această organizație. Este o diferență semnificativă față de, să zicem, Mihail Sadoveanu, care a semnat cu mîna lui acte de condamnare la moarte, în anii terorii comuniste. De altfel atacurile ignobile la care au fost supuși Mircea Eliade și Emil Cioran (și care au înnegurat ultimii ani de viață ai
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
un mic dicționar de termeni rari. Să luăm, aproape la întîmplare, două exemple. Primul: ultima strofă din al VIII-lea poem: ,Ostroave-n aburi: nor de tern,/ ŤIslande casteť, nu Lipare;/ Islande, caste nulipare, -/ ostroave-n aburi: Nord etern." Să zicem că știi ce înseamnă ,nulipară" (femeie care nu a născut niciodată), dar cum adică o ,Islandă castă"? De ce Islanda, care nu e un cuvînt cu potențial de calambur (deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum, de ce între
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
-i frumos... stați jos, stați jos! îi apasă pe toți cu ambele brațe Sărbătoritul, modest, cică fâstâcit de atât amor. S-a scris despre acest tânăr politician că ar fi un arogant și un avid de putere. Se poate. Nu zic. Altceva însă mă preocupă pe mine. Pe mine mă bate un gând mult mai grav, mult mai primejdios decât faptul de a fi prea trufaș. Trufia, totuși, până la un punct, nici nu prea strică. Asupra mea cade, piezișă, umbra unei
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
pe care o conduce, se pot desluși încă de pe acum în servilismul, acceptat, din jur, în mediocritatea unanimității cădelnițându-și stăpânul. Qui scribit, bis legit... Cine scrie, citește de două ori. Adică știe bine ce scrie. De cultură, ce să zic?... Aia populară azi se face cu droaia de filme vechi jucate de iluștrii actori români răposați, fie-le țărâna ușoară, drame, comedii, tovarășe în sus, tovarășe în jos, de pe timpurile alea bună când cu trei lei treceai cu bine o
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]