210 matches
-
să vadă efectul... Și a fixat doar privirea zgrunțuroasă asupra lui Petrache și Costăchel. Chersân ar fi vrut să mai spună ceva, dar n-avea curaj. Milițianului îi fugeau ochii în toate părțile, așteptând parcă o poruncă... Daurel ședea în zloată, ca un câine de pripas. Noi nu am spus că ne opunem liniei partidului dumneavoastră. Nu oprim pe nimeni să intre în întovărășire. Am spus doar că noi nu intrăm. Și atât! - a pus lucrurile la punct Costăchel. Atunci noi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acești nenorociți de lângă mine. Dă-le gândul cel bun... să vrea să trăiască. Și poate vom scăpa și de infernul ista” - gândea Costăchel, gâfâind epuizat. Stai! - a răsunat porunca gardianului din ghereta porții. S-au oprit în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os. Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-și tragă sufletul. Mereu simțea că nu are aer. Rana din șold - căpătată în primul război - îl durea din ce în ce mai tare. Cu greu mai putea ține pasul cu ceilalți... Un întuneric greu se lăsase peste firea răvășită de vânt... Vălătuci de zloată măturau pustiul dintre ape... Coloana deținuților semăna cu o turmă zbuciumată răsărită din mocirla drumului... Se târa pur și simplu... Pasul lui Brad Filip devenea din ce în ce mai șovăitor... Costăchel a băgat de seamă și s-a apropiat de el. Sprijină-te
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pornea din timp la drum prin troiene, cu Crivățul în spate, simțind din plin săgețile de gheață ale iernii. Iarna trecea greu, anevoie, dar trecea. Veneau Babele. Or fi ele aceste zile nesuferite, când Babele își leapădă cojoacele pline de zloată, de frig și zăpezi neașteptate, dar în ele se întrevăd mugurii unor speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare firav și timid, îndrăzneții lui prinți, ghioceii, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-l cheme". Chiar dacă propune, în spirit postmodernist, trei posibile Epiloguri, cartea are un Final previzibil, de roman realist: cloșardul Antoniu este găsit mort în pivnița unui cinematograf, iar Psalmii și cele două caiete cu poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători. Dimensiunea realistă a prozei (pictura mediului cerșetorilor, tabloul sumbru al vieții de ghetou) se împletește armonios cu subtextul simbolic din care răzbate copleșitor duhul zădărniciei tuturor celor lumești. Fără speranța fericirii și a
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una cu zăpada moale și murdară ce acoperă orașul. -Ca și cel de azi dimineață, pare mort de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
brioșe și cu propria lui șmecherie. Eu mănânc prânzuri gustoase și de-aici mi se trag toate inhibițiile. Dar nu mă-nțelege greșit (nici n-ai avea cum): ce e mai emoționant în timpul unui viscol, când îți scuturi încălțările de zloată la ușa din spate, decât să auzi acordurile lui Aunt Jenny revărsându-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rakia și o partidă de cărți, dar nu mai avea bani. O vagă suspiciune că fusese trișat trecu din nou prin mintea lui Încăpățânată. — Ninici, Ninici! Se Întoarse și-l văzu pe funcționarul de la biroul șefului Înaintând spre el prin zloată, fără pelerină sau mănuși. Ninici se gândi: M-a jefuit și Dumnezeu i-a trimis gândul cel bun - Îmi va da banii Înapoi. Se opri și-i zâmbi lui Lukici, parcă vrând să spună: Nu te teme, nu sunt supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aruncă o privire manechinului de la Mica publicitate În speranța că stridența până la macabru a anunțului cu vânzarea de organe se va estompa. Dar nu! Ochii erau la fel de reci și de inexpresivi ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ci tu citești scrisori din roase plicuri / Și într-un ceas gândești la viața toată. // Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; / Dar și mai bine-i, când afară-i zloată, / Să stai visând la foc, de somn să picuri...“ Ne oprim aici cu transcrierea sonetului, pentru a conveni că primele două strofe au și creat o atmosferă afectivă, un amestec de abandon și nostalgie, care constituie chiar esența poemului. Mariana
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Juncu reîncepe lupta și cînd de cei care îl ascultau se apropia Toma, inima lui a luat-o razna. Îl cunosc, intervine Toma. Este un om de o calitate excepțională. Ajută dezinteresat pe oricine. Odată eram cu mașina în pană. Zloată, frig, ce mai, vreme de cîine. Atunci acest distins om, cu suflet de aur... Lumea se miră și apoi admiră. După un timp lumea votează și Juncu... triumfează (ca să rimeze!) și Toma iar turbează (tot ca să rimeze). Eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un arab, cu o figură de asab. „Eu, doamne, șeful de la SMURD, la tine vin, ca la un surd, ajuns astăzi nabab. Românii toți s-au minunat, când SMURD-ul am înființat. Sunând la unu, unu, doi, prin frig, prin zloată, prin noroi, pe mulți noi i-am salvat. Dar unora le stau în gât, ca un broscoi tare urât, cum ar fi spus Ioan Oltean, un mizerabil de curtean, nu zic mai mult de-atât. Se îngrozesc românii toți, că
SMURD, parodie după El Zorab, text integral () [Corola-journal/Journalistic/67456_a_68781]
-
să spere. E o noapte toridă, când băiatul lui vede, vorba vine, lumina zilei. Și știm, din povestea lui Cănuță, bunăoară, că momentul nașterii contează. Și Cănuță se naște „despre ziuă”, deci când se schimbă luna cu soarele, pe o zloată grozavă, și la începutul Postului Mare. Cum nu se poate mai prost. Iese în lume „fără socoteală”, e botezat cu nume „fără praznic la călindar”, și urmările se cunosc. Un destin cu care nu se-mpacă nicidecum. Evenimentul de familie
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
-n petale vârtejul, odată pentru totdeauna, să nu-l mai lase revărsat aiurea; schimbat în apă gânditoare, se va-ntinde pe albii vaste, palmă cu palmă cunoscute. Neclătinat, cu-aripi pliate strâns, el toarce-ncet în foi de-argint crâncena zloată de melasă.
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
morții greu somn, au fost aduși, în zeghe și cătuși, Părintele Daniil și un om. Au fost împinși acolo ca să le piară cuvintele în gerul acela îngrozitor, neomenesc, dar Părintele se azvârli pe jos îndată, cu brațele deschise, în toată zloata murdăriei închipuind o cruce. ”Așează-te pe mine!” - acum, ca două cruci de oase, cei doi ”bandiți” ai Lui Hristos stau spate peste spate. De-acum nimic să nu mai spui, nici să gândești în tine, decât «Hristoase, Dumnezeu, ai
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
spațiul distant și rece al ecranelor tv. și îi ascultau nu în vălul cuvintelor din abur și păreri de pe apele radioului. Și mi-am dat seama acum, în această întâlnire din miezul unei zile din inimă de mărțișor, cu multă zloată, prelungită către amurg, că încă este viu, și pentru adolescenții aceștia atât de puțin înțeleși în zbaterile lor, mitul scriitorului ca o ființă din alte lumi, cu viața-i inaccesibilă, greu de abordat și de întrebat. A scriitorului adevărat, nu
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
greve, cu... Greve? Iacă-tă, elevii și profesorii de la acea Școală Centrală sunt în grevă cerând-o înapoi pe directoarea care fusese demisă de către o comisie de inspectori-controlori, dintre care unul, mai țanțoș la trup, cu figură de sfinx ținut în zloată, tocmai zice unui reporter tv: -Și ce? Șaisprezece ani de directorat nu-i ajung? A fost o conducătoare bună? Nu contest, însă nimeni nu e de neînlocuit... -Vezi, bade, îmi zice Haralampy, câtă înțelepciune aduni dacă ești inspector? Ai văzut
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
într-o zi, mergînd amîndoi să mîncăm la Casa Scriitorilor, ne-am oprit pe parcurs la o "Alimentară" din Piața Amzei. După prînz, la îmbrăcarea paltonului, iată că un nasture lipsește. Să-l regăsim pe drum - slabă nădejde! Afară era zloată, pe jos zăpadă, băltoace, tot tacîmul... Am reintrat totuși în magazinul alimentar. Nasturele ne aștepta cuminte, sub galantarul la care poposisem. Timpul trecu, nasturii rămîn. îi pun înapoi în pungă, iar punga în dulap. Ce se va întîmpla cu acești
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
te-mbete, dar din ce, să nu știi, explozii de orgă și verde, să crezi că ți-e creanga străină, săruturi promise să-nmugure merii, dezlănțuiri până-n țipăt stihiei din duh și din ape, iar în pleoape verzuiul acord - ghiocel. Altfel, zloată murdară pe-un gând în ruină, ploaie și frig și zvârlite patine... Ea nu ar ști cum poate fi primăvară de nu i-aș cânta despre tine, iar timpul i-ar curge urât, pustiu și lălâi. Până la vară... Dar pân-
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
făcăleț se spunea melesteu, Vremea călduță se numea molășniță, Buruienii de dragoste i se zicea năvalnic, Folosul se numea priință, Dopul sticlei se numea stupuș, Tava de mâncare se chema tabla, Secolul era pentru noi vac, Belșugul,norocul se numea zloată, Și mama - mumă ! Ce-am putea scrie și mai ales ce-am înțelege unii dintre noi, folosind aceste cuvinte? Cam cum ar suna ele, legate în fraze? Să încercăm. „Miercuri desniță, se sculă drăcoaia de vecină, luă apă tăcută din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
o scoarță cu arnici, pe ea tablaua cu merinde, scoase stupușul de la țuică, făcu trei cruci, bău și dete și lehuzei: Bea femeie și gândește-te de bine, ca să-ți vină tată la copchil, să fie de priință, să aibă zloată în tot vacul! Cu năvalnic să-ți chemi omul și toată vremea vieții voastre molașniță să fie!” Ei, ce spuneți cetățeni ai noului mileniu? Înțelegeți? Merita să renunțăm la astfel de cuvinte pentru ... Pentru ce? Frumoasă limbă avem, măcar din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
o muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi și fleșcăraie. Chipul unei actrițe netalentate după orgie. Era târziu. Într-un colț al bucătăriei, am pregătit pături și o saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-ntoarce berbeleac, Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Zloată se porni, haìnă; Aruncai și cu pîsat, Pâclă deasă s-a lăsat; Presărai atunci mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ANOTIMPUL DEZAMĂGIRILOR Autor: Lăcrămioara Stoica Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Și s-a sfârșit! iubirea mea cea mare! S-a terminat cu totul, vreau să zic Am mers alături prin zloată și prin soare, Regrete n-am deloc, nici măcar un pic! Nu pot să uit și nici nu vreau, de altfel Că te-am iubit, cum n-am iubit nicicând, Că mi-am pus fruntea-n palma ta, și astfel M-
ANOTIMPUL DEZAMĂGIRILOR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364373_a_365702]