66 matches
-
subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei ofidiană, scorpia câștigă, prin înghițirea neofiților - funcție totemică ce implică și cultul strămoșilor. Personajul malefic apare și în basme: în George cel viteaz, din colecția Ispirescu, ea stă în pădurea neagră și soarbe ca o zmeoaică pentru a-l anihila pe erou. Modalitatea ei de luptă trimite la mișcarea de reflux în neant a creației, dar paloșul civilizator oprește acest pericol, fiindcă scorpia sfârșește ca în baladă, spintecată. În Tinerețe fără bătrânețe... Scorpia are trei capete
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
supremă însă pentru depășirea etapei de dependență infantilă o constituie confruntarea maximă cu maternitatea terifiantă: mama zmeilor. Am văzut că progeniturile ei refac pe dos modelul fraților viteji, mezinul întrupând cele mai importante puteri. Imaginea inversă a maternității rezidă în zmeoaică, cea care a zămislit răul tâlhar al lumii pămân¬tești. Puterile ei colosale sunt asistate de o istețime superioară față de cea a fiilor sau a zmeului consort, ea fiind capabilă să decodeze metamorfozele cuplului evadat de pe tărâmul infernal, sau să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
loc plesni de frică așa în cât nu se alesă șteamătă de el” (Vidra de sus - Alba). Mezinul dintre 101 frați („ala o fost năzdrăvan”) știe unde se află 101 surori de măritat: „la mama Mămonului/ în fundu Sodomului”. Mama zmeoaică are aici o ipostază creștină, mamon fiind un arhaism regional pentru diavol, ori căpetenia acestora. Tocmai fiica ei cea mică, ținută închisă, în conformitate cu ritualul inițiatic feminin, constituie mireasa excepțională a mezinului, infuzând astfel lumea cu energiile intacte ale sacrului. Localizarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capacitatea ei de zămislire a răului, gineceul conține atât puterile materializate, cât și pe cele virtuale. Mama vitregă este ipostaza profană a maternității negative, ea îi expulzează pe copiii neofiți din mundan, prin brațul tatălui, biet instrument al scenariului. Mama zmeoaică provoacă puterile lăuntrice ale feciorului și trebuie anihilată pentru a lăsa fertilitatea lumii să înflorească. Preopinent în Dămean și Sîla I(10), Samodiva este identificată în credințele românești cu moartea însăși și de aceea numele ei este un tabu. Înrudirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai antiofidiene, un rol inițiatic, și în ultimă analiză binefăcător, incontestabil”. O altă ipostază a monstrului devorator este zmeul, tatăl fiind, de data aceasta, cel care îl înghite pe viteaz, poate din cauza incompatibilității cu natura malefică prin excelență a mamei zmeoaice: „Cum l-a văzut, tata al lu Mustață de Aur și Barbă de Mătase - fiind și acela zmeu, că erau zmei amândoi - imediat l-a-nghițit pe loc” (Pătuleni - Dâmbovița). Accesul la obiectele năzdrăvane este condiționat de trecerea prin pântecele infernal, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plănuind și să-i asigure stăpânului său modalitatea de depășire a încercării. Nu numai simțul auditiv este hiperactiv, ci și cel vizual, căci vederea lui trece de aparența camuflantă: „Așa i se cade, zise calul, că nu era leoaică/ ci zmeoaică!”. Accesul la identitatea sacră și la canalul de comunicare pe care îl folosesc ființele infernale este dat de consubstanțialitatea calului cu lumea mitică, din care este extras printr-un tratament specific, indicat flăcăului, tot ca exemplificare a puterii sale asupra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e atât de bine camuflat în profan încât nu știi când intri în mitologie ieșind din realitate și când intri în realitate părăsind domeniul mitologiei". Sunt amintite în acest sens și povestirile ce au în centru personaje fabuloase, tip frumoasa zmeoaică Oana din Obor, cu puteri fizice și peripeții orgiastice ieșite din comun, Zamfira, slujnica care îi va reda vederea Arghirei, nevasta boierului Calomfir. Marina, în schimb, are darul prezicerii. O lectură în filigran a fragmentelor de jurnal semnat de Virgil
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
agricole cu o condiție care i-a fost îndeplinită - să nu intre în C.A.P. Anii copilăriei și adolescenței au însemnat balet și gimnastică artistică (se vor aduna 13 ani!) Ca și tatăl său, va absolvi prestigiosul Liceu „Traian”. „Haide zmeoaicelor! În 1971 se apropia repartiția, iar toate eforturile îi erau concentrate pentru pregătirea lucrării de diplomă (în care descoperea mișcări similare în eforturile gimnaștilor și canotorilor). Va reuși să nu-și anuleze munca anilor de facultate (avea media generală 9
Agenda2004-41-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282957_a_284286]
-
la acea dată, nu era standardizată lupta se dădea pentru ușurarea lor, în vederea scoaterii unui timp cât mai bun. Se renunță la scăunel (înlocuit cu un carton) și spătarul cârmaciului. Schifistele noastre pleacă tare, la îndemnul spontan al Didei „Haide zmeoaicelor! ”, și mențin un stroc ridicat, fără a mai ține cont de tactica stabilită pe mal. Fiind pe primul culoar, în vâltoarea cursei fetele nu realizează că au câștigat. Momentele de după finiș sunt dramatice: Dida are tricoul înroșit de sânge la
Agenda2004-41-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282957_a_284286]
-
despre toate ale ei). Una remarcabilă, amintind în anumite momente de Nostalgia lui Mircea Cărtărescu. Împănată cu povești extraordinare, cu personaje pe cât de reale în autenticitatea lor, pe atât de speciale (cum e Camceatca de la p. 15 și cum e Zmeoaica de la p. 109), doldora de locuri misterioase. Vechea toaletă a școlii, fetidă până la a fi periculoasă, e un asemenea spațiu sui-generis. Explorarea lui presupune ritualuri complicate: „Alisa zice că acest loc nu mai este o toaletă, este un loc al
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
scapă distorsiunilor limbii zmee: așa cum aflăm de la început, periplul prin lumea „necuraților" culminează cu Zurba Inelară a lui Meer-Tscha, vestitul ciclu epic de literatură zmeiască originală. Suntem, așadar, în plină realitate basmică. Y-Reena Mah-Reen pentru conformitate Irina Marin Ipoteză de zmeoaică Cu mulțumiri celui care atâta vreme s-a chinuit să alcătuiască această monumentală enciclopedie, ne permitem a completa studiul dumisale cu o ipoteză proprie în privința existenței unui neam de zmei ameliorați genetic, născuți din oaia Dolly și restul terifiant de
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
procedeu semnalat de autorul Enciclopediei, respectiv îndrăgostirea, fatal proces prin care masculii devin infideli și apoi sunt linșați de soțiile lor legiuite, rămase astfel fără suport material pentru întreținere și creșterea generației următoare de pământeni. Antidotul pentru îndrăgostirea de aceste zmeoaice îl constituie protejarea prin orice procedeu în fața culturii, troglodirea voluntară și involuntară, manelele și atașamentul disperat de trupa Blondy. Iuliana Alexa Excelență, După o lungă tăcere dau iarăși știre despre lucrul celor ce-și zic pămînteni la cărțile cu zmei
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
scrierea acestei cărți pentru copii e complet eliberată de astfel de frustrări; se dedă mai degrabă unui joc prin care reduce realitatea adultului la pozna puștiului iar umorul e molipsitor. Câteva mostre? "E=mc² ( Eficiența este Magia Capetelor Pătrate)", cântecele zmeoaicelor, combinație de manele și "muzică de cartier": "Vino să ne iei, vino imediat/ Dacă ai parai și dacă ești bazat/ Ține minte frate că ai doar o viață/ Dă-l în gît pe fraier, ieși la suprafață" sau delicioasele grafii
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
să se Îndepărteze, că Ghiocel se duse direct la ușa interzisă. Cu chiu cu vai, cum-necum, deschise ușa cu pricină, avu curajul să intre dincolo de ea, Însă ieși imediat Împleticindu-se. Oare ce văzuse Înăuntru? Odată Întorși acasă, Zmeul și Zmeoaica Înțeleseră pe loc că Ghiocel nu i-a ascultat și ca să nu le trădeze secretul trebuia pedepsit. Ghiocel nu zicea nimic, doar tremura din toate Încheieturile. Cele zece fete s-au pus pe jelit și pe bocit ca dupa mort
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
propriu, este cheltuită pentru ceea ce s-ar putea numi "cursa cu obstacole" la care candidatul la performanță e chemat să participe zi de zi pe parcursul întregii sale existențe. Ei bine, lichelele sânt organizatorii acestei curse cu obstacole. Ei joacă rolul zmeoaicei din poveste care ridică în drumul lui Făt-Frumos când un munte, când o pădure plină cu lighioane, când o apă fără hotare. Cine nu are destulă astuție, cine nu inventează tehnici de evitare sau depășire a acestor obstacole este anihilat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
crezut că cine știe ce-i... Fata râse ușurel și-și aplecă fruntea în pieptul flăcăului. Dacă s-a supărat, i-a fi trecut... Las-o pe călugăriță-n pace... Lepădatu se gândea, ducându-se spre vitele lui: „Mare șerpoaică și mare zmeoaică îi și fata asta a moșneagului... Acu de ce mă fierbe și mă poartă ea așa cu vorba?... Da’ ce-i pot face? Vede ea că mi-i dragă!“ Pe la sfârșitul lui răpciune un vânt aspru de la miazănoapte mătura pâclele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cloșca pe ouă, într-o minută, nu mai mult, a adormit, într-o înțepenire ca de Moarte Deci, eu, numai cât m-am uitat la el și la ceilalți, cum ședeau nemișcați, ca butucii, de parcă fuseseră amețiți cu zeamă de Zmeoaică, de Mărgica cucului sau de altfel de Somnoroasă, am simțit că am plumb în vine, iar pleoapele mi-au căzut peste ochi, grele ca obloanele de fier, cufundându-mă în neștirea somnului Că ajunși de aerul cel curat și slăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în legătură cu vreo decizie a tatălui meu sau a bunicului, neuitând să adauge că tăcerea este una dintre lecțiile cele mai importante ale femeii. Poate să fi fost din cauză că jocurile băieților mi se păreau mereu mai palpitante sau că rolurile de zmeoaică îmi aduceau mult mai multe delicii decât cele de prințesă. Mai era apoi, firește, chestiunea culorilor: când ne cumpăra haine la fel, mama alegea roșu și roz pentru mine, respectiv verde și albastru pentru fratele meu, drept pentru care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din urmă fugind: halo, unde-ați luat-o așa? Și, adresându-i-se bunicii, ridică tonul cu două octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui PAM ne spune acum că asupra Țării lui Verde Împărat s- a abătut o mare nenorocire. Ca un nor negru de lăcuste, s-a năpustit peste Țară o haită de zmei. Ca să nu fie descoperiți de oameni, zmeii și zmeoaicele s-au ascuns sub înfățișări felurite: unii dintre ei au luat și ei chip de om, dar cei mai mulți s-au transformat în omizi hrăpărețe care rod frunzele verzi și fructele, sau în microbi ucigași care atacă și distrug ființele vii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în curtea palatului... Și tare aș vrea să te văd! Înciudată, doamna bătrână-bătrână deschide larg gura și îi arată Anei o pereche de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți ce urât
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
larg gura și îi arată Anei o pereche de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți ce urât vorbește? Pe coada mea zbârlită, ce frică îmi e! Zmeoaica nu mă vede, dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți ce urât vorbește? Pe coada mea zbârlită, ce frică îmi e! Zmeoaica nu mă vede, dar mie tot îmi vine s-o rup la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți ce urât vorbește? Pe coada mea zbârlită, ce frică îmi e! Zmeoaica nu mă vede, dar mie tot îmi vine s-o rup la fugă. Știu, nu-i frumos deloc. Trebuie să rămân, n-am ce face. Ca să mai capăt curaj, din reporter obișnuit mă transform, mă auto-declar, în mintea mea, reporter
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
capăt curaj, din reporter obișnuit mă transform, mă auto-declar, în mintea mea, reporter de război... Da, da, dacă mi-am spus că sunt reporter de război, parcă mi-a mai trecut spaima. Mai ales că, iată, Ana o atinge pe zmeoaică ușor, cu pantoful ei albastru și - minune! - fiara se preface pe dată în stană de piatră. Nu mai are chip de om, are chip de balaur. Văd cu ochii mei, pentru prima dată în viața mea, statuia unui zmeu. Și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]